23,936 matches
-
În viața unei membre de partid, care primește cu emoție carnetul roșu. Cu doi ani Înainte, când intrase În partid, ea nu știa să iscălească, iar acum când «În mână ține carnetul iarăși», «Ă De câtă noutate-i greu ăst ceas În care pot, tovarăși, să scriu Întreg numele meu!» Scrierea numelui capătă aici valoare de simbol al prefacerii atâtor femei oropsite altădată, În oameni noi. În Idilă, Veronica Porumbacu surprinde un alt moment, În care primii fiori ai iubirii curate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastră? Cum ați putea Întrevedea de acolo, din vizuina murdară pe care singuri v-ați ales-o, luptele, suferințele, bucuriile, victoriile noastre? (Ă). Atunci când am citit articolul din Scânteia despre poeziile mele, am suferit. Și nu o clipă, nu un ceas, nu două. Mult după aceea. Și mi-au ars obrajii de rușine, pentru că am Înțeles până În adâncul cugetului meu, am Înțeles că, fără voia mea, săvârșisem un furt. Furasem de la poporul meu hrana de care are nevoie, cântecele de care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se audă muzica mărețului efort colectiv, În care să se oglindească fața omului nou care apare, care crește În Republica noastră. Dacă ați putea voi Înțelege cât de bogată și complexă e viața noastră sufletească, ați ști că În acele ceasuri când sufereamă când obrajii Îmi ardeau de rușine, eu resimțeam totodată o mare bucurie și mândrie. Ați ști că odată cu puternica frământare sufletească pe care o trăiam, eram, pătrunsă și de un; mare sentiment de liniște și de siguranță. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe gânduri dus. Apoi, când În concluzii, Un fraged autor, Ușor autocritic, Ușor sforăitor, Ar arăta cum omul I-un foc de nestemate, Dar «vai, la mine-n cântec, E palid, din păcate», Înaltul oaspe-ar spune, Privind discret la ceas: «E timp, posteritate, E timp de bun rămas. Mă-ntorc, ducând cu mine Un car de-nvățătură. Îți mulțumesc»Ă Ce zâmbet Îi joacă pe la gură? Îmi știu poetul bine Și spusele-i nu-mi plac. Prea grav când e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lupta pentru organizarea unor legături strânse Între toți deținuții politici sub conducerea nucleului revoluționar al comuniștilor, În vederea unor acțiuni unitare; În fine, și mai presus de toate, munca politică de agitație continuă, susținută, curajoasă, În jurul celor mai arzătoare probleme ale ceasului: realitatea crâncenă a războiului, demascarea caracterului de jaf și cotropire al atacului Germaniei hitleriste Împotriva Uniunii Sovietice. (Ă). Puține sunt În roman aspectele care par „create” și de altfel acestea nici nu sunt cele mai semnificative. Altminteri, romanul se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Torentul), R.Boureanu (Sângele popoarelor), D.Corbea ( Nu sunt cântăreț de stele), E.Frunză (Cupa cu garoafe), Ion Gheorghe (Căile pământului), Toma George Maiorescu (Ritmuri contemporane), Leonida Neamțu (Cântecul constelației), Gheorghe Tomozei (Steaua polară), Geo Dumitrescu (Alfabet liric), Violeta Zamfirescu (Ceasul de slavă), Demostene Botez (Carnet), Rusalin Mureșan (Era incandescenței, Amiezile veacului), Meliusz Jozsef (Cât cuprind ochii), Ion Brad (Să citim cu voce tare, Mă uit În ochii copiilor), Valeriu Gorunescu (Inima și timpul) etc. Proza r-s a impus alți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și rafinamentul elementelor decorative - coloanele angajate și pilaștrii -, degajează, de asemenea, impresia de măreție și sobrietate a construcției. Un element interesant al întregii compoziții este frontonul cu ceas ce încoronează intrarea principală, inițial încadrată de dou) statui feminine în ronde-bosse, pierdute de-a lungul refacerilor succesive ale clădirii. Bacăul a păstrat frânturi din atmosfera „locului de popas” de altădată până la sfârșitul Epocii Moderne. Singura diferență este dată de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
30 de ani de activitate. Astfel, dl. inginer H. Gramberger - șeful secțiunilor de întreținere - a primit un splendid ceasornic de buzunar, de aur în briliante, pentru împlinirea a 30 de ani de activitate neîntreruptă, iar dl. Mitică Hurdubei, un alt ceas de aur, pentru cei 40 de ani de serviciu” De departe, cea mai „fertilă” etapă din întreaga istorie a fabricii Letea - de la începutul funcționării sale și până la naționalizarea din 11 iunie 1948 - a fost cea din intervalul 1936 1938. Astfel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Filderman, Lupu O. Klein au fost devaliazate, valoarea totală a daunelor atingând impresionanta cifră de un milion de lei; „marele furt” din casa doctorului Schapira, din vara anului 1933, atunci când hoții au sustras sume însemnate de bani (120.000 lei), ceasuri de aur și mai multe bonuri ale Băncii Naționale; „senzaționalul” furt de 200.000 lei de la magazinul „Luvru”, proprietatea lui S. Kaufman (1935) ș.a. Frecvența ridicată cu care aceste știri au apărut în presa locală la sfârșitul anilor ’20 și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Programului comun. Guvernul Messmer este remaniat: Michel Jobert, secretar general la Elysée din 1969, devine ministru al Afacerilor externe. Acest guvern se confruntă cu o situație de criză. Ea este determinată de dificultățile sociale (ilustrate de greva de la fabrica de ceasuri Lip), de gravitatea situației internaționale (războiul din octombrie 1973 opune arabi și israelieni și amenință aprovizionarea cu petrol a Europei), de starea sănătății președintelui Republicii, a cărei agravare este vizibilă în ciuda dezmințirilor. Din acel moment, speculațiile în legătură cu o viitoare alegere
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vînătoare, desene gravate chiar de vînători pe cîte un colț de cașalot sau pe cîte o lamelă de corset confecționată din fanoanele balenei normale; vînătorii de balene numesc skrimshander numeroasele și ingenioasele miniaturi pe care le cioplesc cu migală în ceasurile lor de răgaz. Unii dintre ei își țin uneltele cu care lucrează aceste miniaturi, care seamănă cu instrumentarul dentiștilor, în niște lădițe speciale. Dar ei se folosesc îndeobște de briceag: cu această atotputernică sculă a marinarului, îți meșteresc tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și sute de mii dintre ei; deși o singură clipă de gîndire te învață că, oricît s-ar lăuda pruncul-om cu știința și priceperea lui. și oricît ar putea acestea să sporească în viitor - totuși, în vecii vecilor, pînă-n ceasul Judecății de Apoi, marea îl va batjocori și-l va ucide, prefăcînd în pulbere chiar și cea mai falnică și mai solidă fregată pe care-ar putea-o el construi; în ciuda tuturor acestor lucruri și a necontenitei lor repetări, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mai aproape și mai aproape! Iar ambarcațiunea se lipi de coasta balenei. Aplecîndu-se peste prova, Stubb își răsuci încet lancea lungă și ascuțită în trupul monstrului și o ținu acolo, scormonind cu mare grijă, ca și cum ar fi căutat meticulos vreun ceas de aur, pe care balena ar fi putut să-l înghită și pe care el s-ar fi temut să nu-l spargă, înainte de a-l scoate de-acolo. Dar acel ceas de aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare grijă, ca și cum ar fi căutat meticulos vreun ceas de aur, pe care balena ar fi putut să-l înghită și pe care el s-ar fi temut să nu-l spargă, înainte de a-l scoate de-acolo. Dar acel ceas de aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că pune la cale o afacere sau un tîrg. Ă Ce fel de tîrg? Ă Păi, vezi tu, bătrînul ține morțiș să pună laba pe balena aia albă, iar diavolul încearcă să-l ducă de nas, făcîndu-l să-i dea ceasul său de argint sau sufletul, ori cine știe ce, în schimbul lui Moby Dick. Ă Fugi încolo, mă, Stubb! Glumești?! Cum ar putea Fedallah să facă una ca asta? Ă Nu știu, Flask, dar diavolu-i un tip sucit și un ticălos fără pereche
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unele privințe, unghiul de vedere cel mai impunător sub raport fizionomic, din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de om sau de animal, misterioasa frunte seamănă cu acel mare sigiliu de aur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nevoia de a face asta, decît cînd înghite întîmplător apă, hrănindu-se. Or, hrana cașalotului se află la mare adîncime, unde el n-ar putea să scoată jeturi, chiar dacă ar vrea. Și apoi, dacă-l privești cu atenție și cu ceasul în mînă, constați că, atunci cînd nu e în stare de alarmă, perioadele de jeturi și perioadele de respirație obișnuită se succed într-un ritm neschimbat. Dar, veți spune dumneavoastră, ce ne tot bați capul cu aceste raționamente? Vorbește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i vorba pe-așa, trebuie să mă mai gîndesc... Cred că nu-s chiar un lucru de nimic, domnule căpitan! Ă Uite ce e, oamenii fără cap nu trebuie gîndească niciodată... Cît mai durează pînă-i gata piciorul? Ă Poate un ceas, domnule căpitan. Ă Atunci, pune-te serios pe treabă și adu-mi-l cînd e gata îse întoarce să plece). O, viață, sînt mîndru ca un zeu grec și totuși depind de bucata asta de os, pentru a mă putea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul lui. Tatuajul acesta fiind opera unui proroc de pe insula lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de patru-cinci mile una de alta, să cuprindă un orizont dublu în cercetările lor. Ă Pun prinsoare că unul din oamenii din ambarcațiunea aia purta hainele de duminică ale căpitanului, îi spuse în șoaptă Stubb lui Flask. Poate că și ceasul lui de mînă. De-aia se arată atît nerăbdător să găsească ambarcațiunea. Cine a mai auzit ca două baleniere cinstite să se ducă după o ambarcațiune dispărută, în toiul sezonului de vînătoare? Ia uită-te, Flask, ce palid e tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-mi-o, te rog, numai pentru patruzeci și opt de ore, nu mai mult! Te rog... trebuie... trebuie să faci asta! Ă Feciorul lui! exclamă Stubb. Așadar, despre fiu-său e vorba! Retrag ce am spus în legătură cu hainele și cu ceasul... Ce zice Ahab? A, trebuie să-l salvăm pe băiatul acela! Ă S-a înecat împreună cu toți ceilalți, ieri noapte, murmură bătrînul de pe insula Man, care stătea în spatele celor doi secunzi. Am auzit - ați auzit cu toții gemetele duhurilor lor. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu o voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi face! îmi răpești timpul. Adio, adio! Dumnezeu să te binecuvînteze, omule, dar, să-mi fie cu iertare, trebuie neapărat să plec. Domnule Starbuck, uită-te la ceasul din habitaclu și ai grijă ca de-acum în trei minute să nu mai rămînă aici nici un străin! Apoi tot înainte, pe același drum! Și ferindu-și privirea, îi întoarse grăbit spatele căpitanului străin și coborî în cabină. Gardiner, rămase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sufletul de fier al căpitanul Ahab. Aidoma unor mașini, oamenii se mișcau pe punte în tăcere, avînd tot timpul senzația că sînt priviți de ochiul despotic al bătrînului. Dar dacă l-ar fi privit pe el însuși cu atenție, în ceasurile lui de reculegere, cînd se socotea neobservat de nimeni, oamenii și-ar fi dat seama că, așa cum privirea lui Ahab îi înspăimînta pe ei, propriii lui ochi erau îngroziți de privirea de nepătruns a partului; sau, în orice caz, erau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ciuda tainicei legături ce părea să-i unească, ei apăreau în ochii îngroziți ai echipajului la fel de depărtați ca cei doi poli ai pămîntului. Dacă se întîmpla să rostească, ziua, cîte un cuvînt, peste noapte rămîneau muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului, iar Fedallah lîngă arborele mare - uitîndu-se însă țintă unul la altul, ca și cum Ahab și-ar fi văzut în part propria umbră, iar partul și-ar fi văzut în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la altul, ca și cum Ahab și-ar fi văzut în part propria umbră, iar partul și-ar fi văzut în Ahab trupul abandonat. Totuși, Ahab părea să fie stăpînul, iar celălalt sclavul lui, căci firea lui dominatoare li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]