25,627 matches
-
să stau cu picioarele pe singura scândură ce alcătuia podeaua acesteia sau să merg cu picioarele atârnate în gol. Mergi fără nici o teamă, că este un cal blând și nu-ți face nimic, mi-a spus secretara. Deși tremuram de frică, m-am urcat în șaretă, iar omul de serviciu mi a pus hățurile în mână. Am ieșit în drum pe poarta larg deschisă a primăriei. În spate am auzit hohotele de râs ale secretarei și ale instructorului. Îi este frică
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frică, m-am urcat în șaretă, iar omul de serviciu mi a pus hățurile în mână. Am ieșit în drum pe poarta larg deschisă a primăriei. În spate am auzit hohotele de râs ale secretarei și ale instructorului. Îi este frică, tovarășa secretară, a spus nenea Turuianu, îngrijitorul care schimbase la viața lui mulți activiști și mulți primari, dar care era om cu inimă milostivă. Mai bine mergeam cu dânsa! Las-o să se învețe, a spus tovarășa, urcându-se în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
totuși, le semnau refuzau categoric să crească un porc pentru contract. Imediat ce aflau că am sosit în sat, cei mai mulți dintre săteni încuiau porțile sau dădeau drumul câinilor în drum. Aceștia ne înconjurau lătrând, astfel încât eram nevoiți să plecăm repede, de frica lor. Mergeam de cinci-șase ori la aceeași gospodărie, la cele mai nepotrivite ore, pentru a-i găsi acasă sau a-i lua prin surprindere. Era cea mai urâtă și supărătoare activitate care îmi era încredințată. Planul era mare, nu-l
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
veterinar venea uneori cu chitara. Era întâmpinat de fiecare dată cu aplauze. Cânta melodiile lui Gabriel Dorobanțu. Semăna destul de bine cu acesta. Fredonam refrenul binecunoscut „Hai, vino iar în gara noastră mică/ Privește-mă să vezi cât mi e de frică... Marea sărbătoare se apropia cu repeziciune. Toată lumea nu vorbea decât despre evenimentul cultural. Căminul a fost 81 măturat, iar dușumeaua a fost dată cu motorină pentru a fi dezinfectată și proaspătă, geamurile șterse, scena terminată și cortina grea, din catifea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bine acum, după ce am scăpat de odiosul dictator și de „savanta” lui consoartă. Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l-am întrebat neliniștită. Îl iau pe Mișu, câteva lucruri și merg cu tine acasă. Mi-e frică. Nu cade comunismul, m-a asigurat fără a se tulbura. Stai liniștită că nu ești doar secretar al P.C.R.! Ești și primar, și ai fost votată de către oameni. „Aleasă de oameni? Ce știi tu!?”, mi-am spus în gând, amintindu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bun și îi iubești pe toți, dar nimeni nu te iubește, să știi! Soțul matale mai are o femeie la care se duce noaptea. O, sărăcuța de mata, cum ai să mai fugi într-o zi de iarnă și ce frică o să ți mai fie. O să te amenințe trei bărbați, dar n-or să te omoare. Privea concentrată cele câteva cărți slinoase cu semne ciudate întinse în poala fustei largi. Când îmi vorbea, părea în transă. În timp ce îmi spunea toate acestea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care nu i recunosc discută agitat și arată spre clădirea primăriei în care mă aflu singură, singurică. În cele din urmă un grup de bărbați urcă scările spre primărie și se așează pe banca din curte. Nu îmi este frică, dar sunt curioasă. Ce se întâmplă? Pun mâna pe telefon cu intenția de a suna la Județ și a raporta acea agitație din curtea și din fața primăriei. Telefonul sună prelung. Nu răspunde nimeni. Privesc ceasul din perete. E ora zece
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o tai și am s-o dau la toți să mănânce din ea. Sunt hoț, ai? Unde ai ascuns tabloul „iubitului tău conducător”? Luați-l din sala de ședințe, dacă aveți nevoie de el. E acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându-i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. 214 Neputând să treacă de cei doi milițieni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care mă aflam. M-am urcat în mașina casierului și am plecat spre celălalt capăt al comunei. Pentru ce? Nu știam. Alergam dintr-un loc în altul, ca un animal încolțit. Credeam că oamenii din acel sat, cuminți și cu frica lui Dumnezeu, mă vor ajuta să plec din comună. Să știi că l-am sunat pe Ghiță, să vină să te ia. Dacă va găsi o mașină, va veni în câteva ore, mi-a spus casierul, fără a mă privi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În celălalt sat, în centru, lângă magazin, erau adunați mai mulți oameni. Erau pașnici, nu erau băuți așa cum erau cei din satul de centru al comunei. M-au privit cu înțelegere și compasiune, mi-au spus să nu-mi fie frică de ei, că nu-mi vor face nimic. Am plecat spre un sătuc apropiat, unde oamenii erau cuminți și muncitori. Aceștia m-au întâmpinat zâmbitori și au încercat să mă liniștească. Acolo aveam niște „prieteni”, credeam eu, doctorița de la dispensar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Bosnia. Judecând după particularitățile lexicului coritarii au plecat din Banat și Transilvania. Pentru susținerea opiniei sale, F. Hefele consemnează un text din folclorul cules de Iosif Bogdan și Balog din localitatea Peliranț (Slovenia) Merse fata la pădure Și mi-i frică că s-o pierge În pădurea verge De ce ge mine ce-ai legat? Tu ge mine nu ce lega Că cine ge mine s-o legat Al ge răul n-a scăpat. Austria Cu rigoarea științifică a sociologului și filologului
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu afaceri al Italiei, fervent militant pentru drepturile cetățenești ale chilienilor, s-a trezit la coborâre că nu-i funcționează frânele de la mașină și asta la 2500 metri altitudine! Noroc de zăpada mare în care a plonjat, scăpând doar cu frica și un picior în ghips, dar cu mașina "CD" făcută zob! S-a constatat ulterior că îi fuseseră tăiate cablurile de frână, dar cine le tăiase nu s-a aflat! Accidentul a făcut vâlvă în mediul diplomatic, ambasada Italiei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să realizeze aceasta. Din constatările făcute, din discuțiile pe care le-am avut cu sifonul..., a rezultat că însărcinatul cu afaceri Săvescu Alin și soția sa sunt serioși, preocupați de executarea sarcinilor în bune condiții! În sfârșit, niște securiști "cu frică de Dumnezeu"! Onoare "Sifoanelor"! Dacă "profesioniștii" de la UM 0185 raportau, conform celor de mai sus, că au verificat semnalările confraților de la UM 0544, precizând că nici una din acuzațiile privindu-l pe Săvescu Alin nu se confirmă, de tot râsul în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Camera În ce condiții a pregătit el tratatul de alianță din 1883. Astfel, În ședința din 18 decembrie 1915, a declarat că tratatul „este rezultatul unui studiu adânc și serios al intereselor reale ale acestei țări” și nu este rezultatul fricii, așa cum au considerat unii. Carp povestea cum Într-o seară memorabilă pentru istoria statului român, a discutat cu regele despre alianță. Și târziu, după miezul nopții, a venit la mine și mi-a spus: „d-le Carp, du-te la
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aplicăm și noi asupra românilor voștri, și se va Întâmpla acel adevăr ce este conținut În proverbul popular: <cine sapă groapa altuia, cade el Însuși În ea>”. Carp nu excludea o posibilă intervenție străină de care, mărturisea că Îi era frică. Considerându-se un apărător al drepturilor umane, s-a pronunțat pentru ca „să nu i se ridice (evreului) mijloacele de a-și hrăni nevasta și copiii și să se bucure de acel drept pe care Îl au cele mai infime ființe
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a acceptat-o, conștient că nu putea duce un război Împotriva căruia se pronunța Întregul popor, mai ales datorită situației românilor transilvăneni. Fiind un rege constituțional, Carol I a declarat În finalul ședinței „mă supun votului d-voastră, mi-e frică Însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi și mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi În viitor”. Decizia Consiliului a constituit o dezamăgire și pentru Petre P. Carp, care a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Dar mai puțin, cred, psihiatru. Și totuși, acest bolnav a deschis psihiatriei o fabuloasă nevoie de a-și adânci căutările, a dat un sens nebuniei. * Nu este aceeași situație cu Kafka, și el bolnav, o structură morbidă, o personificare a fricii, simțind lumea numai prin uriașa sa panică, o spaimă care nu-l încape, care este mai mare decât cosmosul, o spaimă viscerală, întrupată în fiecare celulă, în structura sa anatomică. Lumea cu obiectele transformate în fantome de coșmar, dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sa anatomică. Lumea cu obiectele transformate în fantome de coșmar, dar de o realitate concretă, palpabilă. Citindu-l, te întrebi cum s-a suportat pe el însuși, de ce nu s-a sinucis încă din adolescență. Pentru că fricoșii se tem de frică, și moartea este frică, spaimă, covârșitoare panică. În sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-o operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiectele transformate în fantome de coșmar, dar de o realitate concretă, palpabilă. Citindu-l, te întrebi cum s-a suportat pe el însuși, de ce nu s-a sinucis încă din adolescență. Pentru că fricoșii se tem de frică, și moartea este frică, spaimă, covârșitoare panică. În sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-o operă accesibilă lectorului neavizat. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de stradă dacă nu s-ar fi întâmplat o dramă care a cutremurat întregul cartier. Asta s-a întâmplat într-o toamnă, în vremea când orașul era ocupat de armata rusă. Lumea din cartier abia călca în vârful picioarelor de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pare pregătirea "rezolvării definitive" a problemei maidanezilor. Devine, implicit, necesară denunțarea insomniilor cauzate de maidanezi; devine delicioasă afișarea la ziar a unei anume virtuți civice: "ura câinelui". Că lucrurile amintesc de o "rinocerizare", nu are nici o importanță, atâta vreme cât rinocerul produce frică. Că stimularea la crimă "este o crimă", nu are nici o importanță, de vreme ce nu trece prin suflet nici o umbră de culpabilitate. Există numeroase suflete "neutre". La urma urmei, natural, firesc este ca acești Grivei "iară stăpân" să aibă totuși un stăpân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi mamă, teama de societate și familie. Pentru a ajunge aici ne-a trebuit să parcurgem un drum lung, măsurat nu în ani, ci în trepte de degradare a sentimentelor. El poate fi măsurat prin repere semnificative, constând în persistența fricii arhetipale de oprobriu social. Frica, sentiment dominant, ne tot urmărește peste tot... * Nu forțez o concluzie. Dar sunt consternat de ușurința cu care se privește vândutul copiilor. Aici ajungem la o problemă extraordinară, insuportabilă. Înstrăinarea înseamnă afectarea celui mai elementar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și familie. Pentru a ajunge aici ne-a trebuit să parcurgem un drum lung, măsurat nu în ani, ci în trepte de degradare a sentimentelor. El poate fi măsurat prin repere semnificative, constând în persistența fricii arhetipale de oprobriu social. Frica, sentiment dominant, ne tot urmărește peste tot... * Nu forțez o concluzie. Dar sunt consternat de ușurința cu care se privește vândutul copiilor. Aici ajungem la o problemă extraordinară, insuportabilă. Înstrăinarea înseamnă afectarea celui mai elementar sentiment al copilului, care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]