24,388 matches
-
26°42’05”E). Principalele ape de pe teritoriul localității sunt: Pânzele de apă subterane și cele freatice propriu-zise se găsesc la o adâncime medie de 8-12 m, care scade spre fundul văilor, unde izvoarele sunt la suprafața solului. Există câteva izvoare cu apă rece, deosebit de bună de băut în mai multe locuri ale orașului și în cartierele și satele aparținătoare Darabaniului,cum ar fi "Sipotul" din Bajura. Clima este temperat-continentală, caracteristică zonei exterioare Munților Carpați. Dinamica atmosferei în zona orașului Darabani
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
Parcului Național Munții Măcinului. Orașul Măcin este situat la confluența unităților morfologice fluviul Dunărea cu Munții Măcinului , la altitudinea medie de 40 m, în vecinătatea Dunării Vechi la vest și a Munților Măcinului (Culmea Pricopanului) la est și nord-est. Conform izvoarelor istorice, posibila localizare a "Vicinei" era la Măcin, de unde provenea primul mitropolit al Țării Românești (1359), Iachint de Vicina. Unii istorici, cum ar fi Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu, afirmă această ipoteză toponimică. O dată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
uniților după 1701, aceasta apare menționată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). La o dată neprecizabilă, în paralel cu aceasta s-a ridicat încă un edificiu, tot din bârne, în cimitirul vechi din hotarul nordic al localitătii menționat si el în izvorul cartografic austriac citat; pe un "Liturghier" (București, 1728), păstrat la Silvașu de Jos, este însemnat: „Această Sfântă Liturghie iaste a sfintei beserici acei din deal a Hațegului, Matei Șora paroh, 1807”. Cu refacerile de rigoare, ea a supraviețuit până în jurul
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
legătură cu orașele de pe litoralul vestic al Mării Negre (Histria și Tomis, cu deosebire). Epoca romană a marcat puternic istoria oamenilor de aici. Cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. s-a clădit fortificația cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (un toponim de origine tracică legat de aspectul stâncos al zonei, de la care derivă și numele de astăzi, slavizat, al localității. Punctul de vedere potrivit căruia numele actual se trage de la cuvintele "hîrsîz-ova" ceea ce înseamna "vadul
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
orașului funcționează, încă din anul 1978, Ștrandul termal, locație care atrage, în fiecare an, zeci de mii de turiști din județul Satu Mare și din județele învecinate (Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj), precum și turiști străini. Tășnadul are unele dintre cele mai mari izvoare geotermale din regiune. Pe teritoriul localității a fost descoperit un important zăcământ hidrografic termomineral, în anul 1978 fiind forat un puț de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 m (sonda 4.715). În „Zona de Agrement
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
stejar. Orașul se află în centrul județului, pe malul drept al Teleajenului. Este străbătut de șoseaua județeană DJ102, care îl leagă spre sud de Păulești și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B), și spre nord de Dumbrăvești, Vărbilău, Slănic și Izvoarele (unde se termină în DN1A). Din acest drum, lângă Plopeni se ramifică spre nord-vest șoseaua județeană DJ100D, care duce la Cocorăștii Mislii, Scorțeni și Bănești (unde se termină în DN1). Prin oraș trece și calea ferată Buda-Slănic, pe care este
Plopeni () [Corola-website/Science/297081_a_298410]
-
reședința), Capșa, Dodeni și Izvoru Muntelui, și din satele Izvoru Alb, Potoci și Secu. Are o populație de locuitori. Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul orașului, Bistrița primește apele afluenților Bicaz și Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
Potoci și Secu. Are o populație de locuitori. Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul orașului, Bistrița primește apele afluenților Bicaz și Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Bicaz, din acest drum se ramifică
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul orașului, Bistrița primește apele afluenților Bicaz și Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Bicaz, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12C care urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul orașului, Bistrița primește apele afluenților Bicaz și Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Bicaz, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12C care urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile Bicazului și duce la Gheorgheni. Gara din oraș este
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
Bicazul a devenit domeniu al Coroanei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bicazul era o comună rurală inclusă în plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, formată din satele Bicaz, Chițirig, Capșa, Cârnu, Cheile-Bicazului, Crasna, Fârțigu, Floarea, Fundu Bicazului, Gura Bicazului, Hamzoaia, Izvorul Muntelui, Mărceni, Neagra, Poiana Corbului, Secu, Tașca și Ticoș, având o populație totală de 2416 locuitori. În comună funcționau șase mori, opt fierăstraie, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Muntele a
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
Bicaz rămânând cu satele Bicaz, Capșa, Cârnu, Ciungi, Izvoru Muntelui, Mărăcini și Poiana Cârnului. În 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. Un an mai târziu, au început lucrările de construcție a barajului pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Satul din munte a devenit mai întâi o colonie muncitorească, apoi un mic oraș, cu cartiere de blocuri de locuințe, școli, biblioteci, muzeu. Lucrările la baraj s-au încheiat în 1960 și atunci a intrat în funcțiune și hidrocentrala
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
numele de "Cartierul-Nou". În 1968, orașul a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci au fost desființate localitățile componente Mărcești și Cartierul Nou, comasate cu localitatea Bicaz, iar orașul a primit și satele Izvoru Alb, Potoci și Secu ale comunei Izvorul Alb, desființată. Două obiective din orașul Bicaz sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură și aflate în localitatea principală a orașului: (1908-1912), astăzi muzeu; și (1912), astăzi
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
istoria principatului Moldova, iar monetăria funcționa la Siret. În 1380 apare o bibliotecă pe langă mănăstirea franciscana, prima bibliotecă din principatul Moldova. Bibliotecă a funcționat până în anul 1573 când a fost desființată din ordinul principelui Ioan Vodă cel Cumplit. Unele izvoare istorice afirmă că aceasta bibliotecă ar fi fost dusă în 1575 în Iași de logofătul Ion Golia. În anul 1388 Petru Mușat muta capitala Moldovei de la Siret la Suceava și tot atunci Siret devine domeniu al șotiilor de principi. În
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
sprijinit. În perioada 1632-1639 călugărul italian Nicolo Barsi vizitează Moldova și în scrierile sale amintește că a vizitat orașul Siret în care se află o foarte frumoasă mănăstire dominicana cu hramul Sfanțul Ioan Botezătorul. Această mănăstire avea în grădina un izvor făcător de minuni și era un important centru de pelerinaj în zonă. În 1673 Ștefan Petriceicu, voievod al Moldovei, construiește Biserică Sfanțul Onufrie, care din punct de vedere arhitectonic seamănă cu Mănăstirea Putna. Biserică este înălțata pe locul unei alte
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
municipiul Lugoj, de ambele fiind legat de drumul județean DJ 592 și de calea ferată Timișoara-Buziaș-Lugoj. Așezarea este cunoscută încă de pe vremea romanilor, sub denumirea de "Ahibis". Atestarea documentară este din secolele XIV - XV. Datorită condițiilor naturale favorabile, cu bogate izvoare de ape minerale dar și un climat blând, Buziașul a fost recunoscut ca potențial centru balnear. Pentru prima dată, apele minerale au fost valorificate pentru tratament în 1811, de către balneologul român Gheorghe Ciocârlan. La 1816 a început amenajarea primelor izvoare
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
izvoare de ape minerale dar și un climat blând, Buziașul a fost recunoscut ca potențial centru balnear. Pentru prima dată, apele minerale au fost valorificate pentru tratament în 1811, de către balneologul român Gheorghe Ciocârlan. La 1816 a început amenajarea primelor izvoare iar bazele stațiunii balneare fiind construite în 1819. În 1839 a fost declarată stațiune balenară. Între 1903 - 1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime și se construiește fabrica de îmbuteliere a apei minerale. În 1911 este declarată ofical "stațiune balneoclimaterică
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
au fost valorificate pentru tratament în 1811, de către balneologul român Gheorghe Ciocârlan. La 1816 a început amenajarea primelor izvoare iar bazele stațiunii balneare fiind construite în 1819. În 1839 a fost declarată stațiune balenară. Între 1903 - 1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime și se construiește fabrica de îmbuteliere a apei minerale. În 1911 este declarată ofical "stațiune balneoclimaterică". După Unirea Banatului cu România, își menține statutul de stațiune balneară de tratamnet cardio-vascular și este reședință de plasă. Este declarat oraș
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
cartiere de blocuri, vile și hoteluri pentru stațiune. Apele minerale de la Buziaș sunt folosite pentru tratarea multor boli dar sunt și îmbuteliate și comercializate ca ape minerale de larg consum. Din păcate, fabrica în care se îmbutelia apa extrasă din izvoarele Buziașului a fost închisă în iarna anului 2014 și speranțele de a fi redeschisă sunt minime. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Buziaș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
multe specii rare de copaci, cel mai important fiind Platanul. Arhitectura stațiunii este în stil turcesc, bizantin, unic în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden. După ce informațiile referitoare la calitățile tămăduitoare ale izvoarelor minerale au fost făcute publice, începând cu anul 1811 și-au făcut apariția aici primii oameni care au beneficiat de tratament. Cea mai înfloritoare perioadă pe care a cunoscut-o stațiunea a fost în secolul al XIX-lea, când aceasta
Buziaș () [Corola-website/Science/297095_a_298424]
-
și prin prezența în lungul acesteia a principalelor căi de comunicație. Prin Petroșani trece Jiul de Est și cei patru afluenți ai săi: Maleia, Staicului, Slatinioara și Salatruc. Datorită precipitaților abundente pe suprafața Petroșaniului se găsesc numeroase ape subterane și izvoare.Acesta se afla la confluenta Jiului de Est cu Jiul de Vest. Municipiul dintre munții Parâng, Godeanu, Retezat și Vâlcan, întrunește caracterele unui bazin geologic binedefinit, ale uni bazin hidrografic, și ale unei depresiuni morfologice și geografice în general. După
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
Mare (1907 m) și Toaca (1904 m). este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este străbătut de paralela 47 grade latitudine nordică și de meridianul 25 grade longitudine estică. Drept limite are: la nord, valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest văile JidanuluiBistrelor și a Pinticului. Cel mai apropiat oraș este Bicaz. La poalele lui, la circa 800 de m altitudine se află stațiunea turistică Durău. La est și nord DN15 pe porțiunea
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
anului. Un alt aspect important este ceața, care apare foarte des de-a lungul anului (70%) Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
apare foarte des de-a lungul anului (70%) Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]