23,577 matches
-
urmat. Dezvăluirea faptului că porumbul confiscat de autorități de la țărani putrezea într-o gară în plină perioadă de foamete se aseamănă cu dezvăluirile abuzurilor petrecute în România în timpul „obsedantului deceniu”. Scriitorul prezintă, de asemenea, înstrăinarea existentă între conducerea colhozului și țărani, precum și sterilitatea ședințelor îndelungate ale conducerii organizației de partid („narеadurilе celea еrau un fel de teatru fără început și fără sfârșit. Pe scenă se juca o piesă banală, conținutul căreia presupunea supușenie totală și absolută”, scria Ion Druță). Din roman
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
ședințelor îndelungate ale conducerii organizației de partid („narеadurilе celea еrau un fel de teatru fără început și fără sfârșit. Pe scenă se juca o piesă banală, conținutul căreia presupunea supușenie totală și absolută”, scria Ion Druță). Din roman reiese atașamentul țăranilor moldoveni față de baștina lor, ei fiind legați sufletește de pământul pe care l-au lucrat și de care nu s-au desprins odată cu confiscarea acestuia de către colhoz. Deși critică sistemul sovietic, Ion Druță dovedește în acest roman o atitudine filorusă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
viziunea lui Druță, rușii nu sunt priviți ca ocupanți, ci ca oameni iubitori de pace și de libertate care nu ocupă, ci eliberează pământurile altor popoare pentru a le lăsa să-și făurească singure destinul. Ei nu au confiscat pământul țăranilor, ci i-au convins pașnic pe aceștia de binefacerile colhozurilor. Opera literară a lui Ion Druță a reprezentat o formă de rezistență națională și spirituală în fața încercărilor sovietice de subminare a culturii și tradițiilor naționale românești din RSS Moldovenească. Scriitorul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
în proza secolului al XX-lea. Satul Ciutura (ca și satele Horodiștea și Ocolina din alte scrieri ale sale) apare ca un spațiu sacru, un organism viu care înfruntă vicisitudinile istoriei. Invazia civilizației alterează frumusețea și moralitatea universului rural, iar țăranul lui Druță simte, la fel ca țăranul lui Sadoveanu, o tulburare sufletească și se retrage în sine. Academicianul Haralambie Corbu considera că, în acest roman, Ion Druță s-a remarcat ca fiind „printre puținii, dacă nu unicul scriitor moldovean contemporan
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Ciutura (ca și satele Horodiștea și Ocolina din alte scrieri ale sale) apare ca un spațiu sacru, un organism viu care înfruntă vicisitudinile istoriei. Invazia civilizației alterează frumusețea și moralitatea universului rural, iar țăranul lui Druță simte, la fel ca țăranul lui Sadoveanu, o tulburare sufletească și se retrage în sine. Academicianul Haralambie Corbu considera că, în acest roman, Ion Druță s-a remarcat ca fiind „printre puținii, dacă nu unicul scriitor moldovean contemporan care a izbutit să topească într-o
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Chetrosu (←1946; în ) este o comună în raionul Iampil, regiunea Vinnița, Ucraina, formată numai din satul de reședință. În trecut a fost un sat majoritar moldovenesc (românesc), fiind asimilat în prezent. Satul a fost fondat de țăranii moldoveni prin secolul al XVIII-lea, de atunci venind și prima mențiune istorică a așezării. În 1705, în localitate a fost construită o biserica de lemn cu hramul Înălțării Sfintei Cruci. O nouă biserică din piatră cu cinci cupole a
Chetrosu, Iampil () [Corola-website/Science/333823_a_335152]
-
poruncește executarea sa. Fostul domn al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la picioarele păgânilor turci și că acea țară va fi trecută curând prin ascuțișul sabiei. După moartea fostului domnitor, țăranul moldovean Ghiță Botgros (cunoscut sub numele de Botgrozna) a devenit conducător al unor cete de moldoveni și cazaci de pe malurile Niprului și a trecut în foc și sabie teritoriile de la marginea Poloniei, răzbunându-l astfel pe Nicoară Potcoavă ale cărui
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
ale lui Vasile Lupu de ridicare social-politică a Moldovei; în fine, "Zodia Cancerului" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" (1915) prezintă începuturile decăderii social-economico-politice a Moldovei, legată de autor de confiscarea pământurilor țăranilor liberi de către o clasă boierească tot mai lacomă. Dornic de a se face mai bine înțeles, Sadoveanu a conceput un roman istoric nou care prezintă rezultatele dezastruoase ale acestei politici sociale nesăbuite din secolul al XVII-lea; acest roman nou
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă". Cele două romane sunt legate între ele prin prezența personajului Tudor Șoimaru, ce evoluează dintr-un căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, ce-i cere voievodului să-i ierte pe răzeșii orheieni ce se răzvrătiseră și rostește cuvinte ce sună prevestitor: "„Mulțămește-te, măria ta, cu
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
lapte de băut. Fără a ști cine-i era oaspete, femeia a început să-l blesteme pe Duca-vodă pentru că ar fi dispus confiscarea vacilor, lăsându-i pe săteni săraci lipiți. Sadoveanu menționează în mai multe rânduri efectele fiscalității împovărătoare asupra țăranilor, prezentând cazul unui sat în care oamenii stăpânirii au luat vitele țăranilor și i-au omorât pe cei care s-au ridicat pentru a-și apăra drepturile, precum și situația răzeșilor orheieni (conduși acum de un Tudor Șoimaru bătrân și orb
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
început să-l blesteme pe Duca-vodă pentru că ar fi dispus confiscarea vacilor, lăsându-i pe săteni săraci lipiți. Sadoveanu menționează în mai multe rânduri efectele fiscalității împovărătoare asupra țăranilor, prezentând cazul unui sat în care oamenii stăpânirii au luat vitele țăranilor și i-au omorât pe cei care s-au ridicat pentru a-și apăra drepturile, precum și situația răzeșilor orheieni (conduși acum de un Tudor Șoimaru bătrân și orb), care fuseseră urgisiți de boieri și de strângătorii de biruri, ajungând flămânzi
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
punct de vedere poetic. Scriitorul realizează un tablou cuprinzător al unei epoci istorice, folosindu-și calitățile de povestitor remarcate în "Hanu-Ancuței". Limbajul său nu este unul arhaic, neimitând stilul cronicarilor, în afară de cel al lui Ion Neculce. Personajele sale (boieri sau țărani) vorbesc așa cum vorbeau țăranii și târgoveții din Țara de Sus a Moldovei pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, deoarece limba vorbită nu s-a schimbat în lipsa unei culturi scrise. Din acest motiv, limba utilizată în narațiunile sadoveniene creează o impresie
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Scriitorul realizează un tablou cuprinzător al unei epoci istorice, folosindu-și calitățile de povestitor remarcate în "Hanu-Ancuței". Limbajul său nu este unul arhaic, neimitând stilul cronicarilor, în afară de cel al lui Ion Neculce. Personajele sale (boieri sau țărani) vorbesc așa cum vorbeau țăranii și târgoveții din Țara de Sus a Moldovei pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, deoarece limba vorbită nu s-a schimbat în lipsa unei culturi scrise. Din acest motiv, limba utilizată în narațiunile sadoveniene creează o impresie de firesc. Apariția acestui
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
(n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 Polibiada (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Mort în război, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. A urmat cursurile Școlii primare de băieți „Vasile
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
petrecuți de Fedin ca prizonier în Germania prilejuiesc descrieri pline de culoare ale vieții provinciale germane, în timp ce activitatea sa de jurnalist și angajat al unor diverse instituții din Petrograd face ca scenele incidentelor produse în timpul Războiului Civil și figurile unor țărani, orășeni sau activiști comuniști să fie redate cu autenticitate. Capitolele care descriu atmosfera existentă în Germania antebelică au fost considerate deosebit de importante de către autor pentru faptul că încercau să pătrundă tocmai în esența conflictului militar ce va zgudui Europa: „... valoarea
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
la Trifești, Rezina) este un matematician român, care s-a remarcat prin contribuții în domeniul algebrei și al topologiei. A fost autor a numeroase manuale de matematică, atât de liceu, cât și universitare. S-a născut într-o familie de țărani, a urmat Școala Normală din Bacău, apoi la Facultatea de Matematică a Universității din București (1935). În 1939 este licențiat în matematică. În anul următor, pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
24 noiembrie 1889 comuna Cupca, județul Storojineț - d. 23 ianuarie 1939, Cernăuți) a fost un avocat, gazetar și publicist român din Bucovina. s-a născut la 24 noiembrie 1889 în familia lui Gheorghe și a Samfirei Plăvan, o famile de țărani înstăriți din Ducatul Bucovinei. A urmat școala primară în satul natal și cursul secundar la Liceul nr. 3 de stat din Cernăuți, în anul 1910 susținând bacalaureatul. În anul 1914 a trecut granița în România și a intrat slujbaș la
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
de profil din cadrul Universității din Cernăuți, iar în anul 1924 s-a căsătorit cu Vanda, născută Scholz, având naș pe profesorul Ion Nistor. În anul 1929 a fost mobilizat în cadrul Regimentul 10 Vânători. În anul 1934, alături de voluntari, intelectuali și țărani bucovineni a fost prezent la Mănăstirea Putna la comemorarea a 430 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. S-a stins din viață la 23 ianuarie 1939, fiind înmormântat în cimitirul din Cernăuți în 25 ianuarie, cu onoruri militare
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
(n. 11 iulie Bardar, Ialoveni) este un actor și regizor din Republica Moldova, director al Teatrului „Eugène Ionesco” din Chișinău, Artist al Poporului (2011). s-a născut pe 11 iulie într-o familie de țărani din comuna Bardar, Ialoveni, RSS Moldovenească, URSS. A studiat la Institutul de Arte “Gavriil Muzicescu” din Chișinău, Facultatea de Regie. A studiat la Școala Superioară de Teatru “Boris Șciukin”, Moscova, RSFS Rusă, URSS, la facultatea de actorie, apoi a făcut
Petru Vutcărău () [Corola-website/Science/333416_a_334745]
-
Craiva. Medicul veterinar-pictor, pictează în perioada concediilor de odihnă abordând teme diverse, întâlnite în peregrinările sale prin țară. Deschide expoziții la Valea lui Mihai, Arad și Oradea. După pensionare, în 1983, se dedică total picturii. Abordează subiecte din ce în ce mai diverse: viața țăranilor, a pescarilor, a ciobanilor etc. Se stabilește în orașul Oradea. Deschide expoziții la București, Oradea, Arad, Salonta etc. Participă și la expoziții de grup în țară și străinătate. Se stinge din viață, în decembrie 1997, la Oradea, în apartamentul personal
Ioan Șereș () [Corola-website/Science/334569_a_335898]
-
Drept și a intrat în serviciul Ministerului Justiției. Apoi a fost procuror-adjunct al judecătoriilor din guberniile: Lomzînski (1897-1900), Novgorod (1900-03) și Sankt Petersburg (1903-06). În timpul războiului ruso-japonez a fost prezent ca un comisar al Crucii Roșii. Fiind familiarizat cu problemele țăranilor, la 22 septembrie 1906 a fost numit șef al sectorului agricol din guberniile Herson și Basarabia, precum și al proprietății de Stat, cu sediul în Odesa. La 6 decembrie 1908 a promovat la rangul de consilier de stat. În 1915 a
Мihail Voronovici () [Corola-website/Science/334620_a_335949]
-
cultură român contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2003. s-a născut la 6 august 1939, în satul Valea Largă, comuna Sălciua, județul Alba, pe Valea Arieșului din părinți Gheorghe și Victoria (născută Belea), o familie de țărani mijlocași cu șase copii. Copilăria îi va fi afectată mai întâi de drama ultimilor ani de război, de spaima că tatăl, mobilizat în Batalionul Fix în comuna natală cu misiunea de a opri înaintarea trupelor hortiste care înaintau pe Valea
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între țăranii lui Turgheniev și țăranii moldoveni, a căror viață și soartă l-au preocupat încă de la începuturile sale literare. Unul dintre tovarășii de vânătoare preferați ai lui Sadoveanu a fost poetul ieșean George Topîrceanu, căruia i-a fost dedicat cuvântul înainte de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între țăranii lui Turgheniev și țăranii moldoveni, a căror viață și soartă l-au preocupat încă de la începuturile sale literare. Unul dintre tovarășii de vânătoare preferați ai lui Sadoveanu a fost poetul ieșean George Topîrceanu, căruia i-a fost dedicat cuvântul înainte de la volumul "Țara de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
nu te îngrași, cum foarte potrivit observă dictonul popular. Pământul și animalele domestice răspund îndestulător nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri.” Mihail Sadoveanu a publicat în anii 1924 și 1925 câteva povestiri vânătorești în revista săptămânală "Lumea", pe care o fondase în noiembrie 1924 împreună cu Tudor Arghezi și George Topîrceanu. Povestirile au fost adunate într-un volum intitulat "Țara de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]