27,087 matches
-
dând un bacșiș santinelei -, [Emil Petrescu] era foarte emoționat și plictisit de a-și lăsa toate interesele în momentul cel mai important al recoltei, dar demn și decis să-și facă înainte datoria. Noi nu i-am vorbit decât de liniștea în care va trăi, de știrile ce va avea de la nevasta și fiul lui și, mai ales, de propaganda ce va putea face în Occident, ca primar al Bucureștilor maltratat de germani. Nu înțelegeam cum le venea să trimită în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de guvern. Mică explicație, am convenit să mă lase la Mihăești, să continue cu doamna la Govora. Odată sosită și eu acolo, nu ne-am mai cunoscut. La Mihăești nu am petrecut decât puține ceasuri, era o răcoare și o liniște care-ți odihneau trupul și sufletul, dar și o tristețe mare să vezi casa fără Vintilă, Lia și copilul, o tăcere și o pustietate jalnice. Nu s-a luat nimic din casă și după moșie; Mihăescu a făcut chefuri cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
azi (29 decembrie) liberi și nesupărați, iar lui Dinu, care se duse să exprime indignarea generală, [Antonescu] îi spuse: „De îi îm pușcam aveam revoluție legionară.“ „Vasăzică ne pot omorî pe toți și sunt garantați de imunitate.“ „Puteți circula în liniște, nu se mai întâmplă nimic.“ „Ce garanții, de ne vorbești de re voluție?“ Nu mai zise nimic. Vorbe goale, ca ale regelui Carol II. În aceeași zi, guvernul ridică pe Argetoianu, Ralea, Ghelmegeanu, general Marinescu, Tătărescu și îi duse la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rămâne cu ea strâmbă. * Picioarele duc acolo unde vrea capul. * Ca să nu te omoare singurătatea, umple-o cu idei. * Stabilitatea se obține prin echilibrul dintre gândire și simțire. * De când cu Internetul, prin biblioteci nu mai intră nici șoarecii. * Ca să ai liniște, n-o tulbura pe-a altora. * Unii intră prin magazine doar ca să învețe englezește. * Mințile sclipitoare luminează și noaptea. * Mierea se consumă ușor, dar se obține greu. * Nu mi s-au vindecat nici până azi obrajii de sărutul lui Iuda
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
voi cere copiilor să ghicească cântecul. -Voi cânta o dată cântecul model , apoi vor repeta și copiii la semnalul dat. Se cere o interpretare corectă , nuanțata și pronunțarea corectă a cuvintelor din text. În continuare să cere copiilor să asculte în liniște CD-ul cu cântecul “Vine primăvară” și apoi să incerece să-l cânte singuri. -Educatoarea sugerează copiilor, Zânei Primăvară și Voluntarului să se ridice de pe scaune și să danseze efectuând mișcări Exercițiu Orală sugerate de textul cântecului audiat. 4.Încheierea
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
poveste într-o încăpere unde este dezordine, lipsa de aer sau lumină, prea frig sau prea cald , când este nedormit. Este de înțeles că atmosfera în care se citește o poveste copilului înainte de culcare, trebuie să fie de bună dispoziție, liniște climat prielnic dezvoltării normale a lecturii copilului. Bibliografie: CULTIVAREA FRUMUSEȚII LIMBII ROMÂNE LA ȘCOLARI Înv. Popa Rodica, Școala Gimnazială PildeștiCordun Școală, ca subsistem al sistemului social, are misiunea de a asigura, pentru celelalte sectoare ale sistemului, forța de muncă de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
găsesc o explicație fenomenului pe care tocmai îl observasem. Priveliștea ce era în jur nu mă lăsa să gândesc limpede. O următoare oprire a fost la Văliug la lac, imaginea și ciripitul păsărilor din preajmă îmi crea o stare de liniște, pe care am dorit să o păstrez măcar într-o fotografie. Imediat am scos trepiedul și apăratul de fotografiat imortalizând câteva imagini, ultima fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin pădurea destul de deasă, depășim diferite sate, cu case construite
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a fi. Fusese cu câțiva ani în urmă și el invitat de Vintilă tot aici la Gărâna într-o tabără de creație. După terminarea mesei și a discursului lui Vintilă, am urcat cu Bobiță în cameră. Ne-am întins în liniște fiecare pe patul său. Soarele își trimitea puternic razele prin geamul întredeschis, umplând camera cu o lumină puternică, arzătoare. Îmi fugise somnul, oboseala pe care o simțisem mai devreme pe drum, dispăruse. M-am ridicat, schimbându-mă în niște haine
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră plimbare, aveam sentimentul că mă aflu într-un sat părăsit cu prea multă liniște în jur, nu eram obișnuit, ne plimbaserăm circa un ceas, timp în care începuserăm să ne cunoaștem reciproc, povestindu-ne unul altuia câte ceva. Bobiță era de origine sârb, căsătorit, avea o fată studentă în anul IV la facultatea de filologie
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
comod pe un scaun de pe terasa de afară, în fața bisericii, peste drum de cabană. Lucrarea pe care doream să o realizez era legată de cabana Gărâna. Soarele ardea cu putere, desenul începuse să prindă contur, doream să prind în tablou liniștea și frumusețea zonei în care mă aflam. După terminarea schiței am urcat în cameră, unde Bobiță picta liniștit un tablou cu multe personaje într-un bar cu o sală de biliard. Mi-am improvizat un șevalet, folosind scaunul cu spătar
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
așezământ de credință destul de mic, dar destul de aproape de Dumnezeu, aflându-se la o altitudine de 1446 de metri. După datoria de creștin am urcat, așezându mă pe stâncă în apropierea releului de televiziune. Era un loc minunat pentru meditație și liniște sufletească. Privind în depărtare aveam impresia că plutesc, privind lumea de sus. Am realizat câteva cadre cu aparatul de fotografiat pentru a-mi rămâne o amintire a zonei, a peisajului minunat al munților Semenic. După un timp suficient de recreere
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
le putea opri. Dimineață, o nouă zi, un început de săptămână; după micul dejun am început cu Bobiță, fiecare îl felul lui, al doilea tablou, instalați cât mai comozi în camera noastră, bucurândune de razele soarelui ce ne umplea camera . Liniștea care se așternuse în cameră a fost invadată de sunetul clopotului de la biserică. M-am uitat la ceas; era 12 fix, exact ca și în celelalte zile. De ce bat clopotele? Era a patra zi de când mă aflam la Gărâna și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
soarelui și muzicanți, dovada unei lipse de inspirație. Majoritatea tablourilor sale erau cu dovlecei, trenulețe, floarea soarelui și muzicanți veseli. O anumită temă pe care o cam tot repeta, schimbând ici colo câte ceva. Plimbându-mă fără nici un rost, negăsindu-mi liniștea și locul, dau peste o stivă de lemne de foc care scăpase de frigul iernii ce trecuse, nefiind arse, depozitate în spatele cabanei. Bușteni de stejar de diferite dimensiuni, stivuiți, așteptau parcă să aleg unul dintre ei. N-am mai stat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
o realizez la cererea lui Vintilă. După un timp de discuții, când nimeni nu participa de fapt, ci numai organizatorul, fiecare s-a retras în colțul său de lucru, făcându-și de treabă evitând discuțiile ce nu aveau nici un sens. Liniștea, nu a putut dura prea mult, cu toate că afară era o zi superbă, pentru că dispăruse din setul ce era adus pentru tabără, tubul de orange, iar cel de alb era aproape gol. Mă aflam împreună cu familia Hlinka, Bobiță și Vasilică pe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Mă aflam împreună cu familia Hlinka, Bobiță și Vasilică pe terasa din fața cabanei bucurându-ne de frumusețile din jur și discutând diferite banalități ca să treacă timpul. Toți aveam lucrările terminate, pregătite pentru a le preda. Plăcerea de a fi împreună și liniștea ce era așternută în jur a fost deodată tulburată de vocea lui Vintilă ce ne acuza că i-am furat culorile. Fără a ne vorbi unul cu altul, atât eu cât și Gusti i-am oferit pe loc tuburile din
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nou, de data aceasta fiind pe un alt subiect, mai sensibil, jignindu-ne cu acuzația adusă, cum că i-am fi furat culorile. Discuția a fost întreruptă de vocea bucătăresei care ne invita la masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi de culori. Fiind vineri seară, după strângerea tacâmurilor, Bobiță, cu firea lui veselă și zâmbetul specific unui om care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
încercând să nu mă prindă cumva noaptea printr-o zonă de pădure și să nu am unde să mă adăpostesc. Peisajul pe care îl admirasem din fugă în mașină fiind, la venire, aveam acum prilejul de a-l contempla în liniște, măsurând cu pasul fiecare kilometru din șoseaua pe care o parcurgeam. Fiind sâmbătă, majoritatea mașinilor se deplasau în sens invers, spre lacul Trei Ape. Nu știu cât am mers, se observa în depărtare lacul Văliug, când șoferul unei Dacii a oprit, fiind
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu autoservire, m-am îndreptat spre muzeul care se afla în centrul orașului. Vizita a fost foarte plăcută, fiind și singurul vizitator la o oră destul de matinală. Aveam timp suficient până la ora de plecare a acceleratului de Iași, admirând în liniște întreaga expoziție, amuzându-mă de ideile trăsnite ale colegilor, ce erau legate de tematica expoziției. Drumul de la Timișoara la Iași, nu știu cum a trecut pentru că din cauza oboselii pe care o acumulasem, dormisem aproape tot drumul. Ajuns în final acasă, după ce am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
un remarcabil poliglot. Nu l-am avut profesor, dar am ascultat lecțiile sale predate la învățământul postuniversitar. M-au impresionat, de asemenea, cursurile pe care le ținea la liceul sanitar, unde, cu câteva vorbe simple, în locul forfotei se făcea o liniște fermecată nu de modul în care se expunea o problemă, ci de interesantele chestiuni legate de o temă oarecare. A fost și un interesant vorbitor, excelent conferențiar în mai toate centrele din Moldova. Am fost fericit de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
peste granițe, într-un spirit de dăruire umană exemplară. C.C. DUMITRIU Peste multe decenii, impecabila rostire a cursurilor de semiologie medicală adevărate conferințe cui care își ținea fermecat auditoriul profesorul dr. C.C. Dumitriu, trebuie să mai stăruie, în orele de liniște, în amfiteatrele bătrânei noastre facultăți de medicină. Erau cursurile de semiologie medicală știința simptomelor bolilor, un adevărat cifru al suferințelor, simptomatologia bolilor interne situându-se la baza clinicii medicale. De fapt, prin aceste conferințe (completate deseori cu seminarii vii, atractive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Sf. Spiridon" și pe culoarele Facultății de Medicină, unde a fost decan între 1953 și 1966. Într-un articol despre Constantin Strat (în decembrie 2004), succesorul său la catedră, prof. dr. Carol Stanciu, încheia astfel prezentarea maestrului său: "Uneori, în liniștea târzie a nopților de gardă, răsună parcă, dincolo de tăcerea zidurilor groase ale Spiridonului, ecoul pașilor celor care și-au pus întreaga viață în slujba acestei instituții". Medicii, care alcătuiesc, de-a lungul veacurilor, o confrerie universală, o armată de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Medicii, care alcătuiesc, de-a lungul veacurilor, o confrerie universală, o armată de oameni care, robi ai unei filozofii speciale, ajung să semene unii cu alții, ca și cum ar fi de aceeași rasă, medicii au nevoie, într-adevăr, să audă, în liniștea nopților de gardă, pașii predecesorilor care constituie adevărate repere în meseria lor. Printre aceste repere se situează și profesorul Strat. Născut în 1905, la Mândrești Galați, într-o familie de învățători (intelectuali modești ai timpului care au generat atâția iluștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dormitor destinată anului întâi, fiind unul dintre cei douăzeci și patru de „boboci“ găzduiți acolo. Când eram toți de față, diminețile și serile, își închipuie oricine ce vacarm se dezlănțuia. În după-amiaza de duminică de care voi vorbi, domnea însă o mare liniște în vasta încăpere, în ea neaflându-se decât eu și un alt student, care, ca și mine, citea. Făcuserăm cunoștință în urmă cu câteva zile, când amândoi ne înfățișaserăm cu bagajele la cămin. Îl chema Valeriu Mocanu, de loc din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Plutesc deasupra nuferi albi, de nea, Încolăcind în lujeri ființa mea Și pești lunateci lunecând tăcut Trec pe sub pleoapa mea înspre trecut, După fărâmiturile de stele Ce de pe cer coboară-n apă, grele Va lumina ființa mea, va lumina Adâncu-acestei liniști, ca o stea Ce-n apă virtual și-a împietrit trupul cel viu, incandescent, fluid. De o stranie originalitate sunt poeziile gnomice din volumul postum Între nume și lucruri. Intenția dintâi a autorului de-a compune pentru Editura Ion Creangă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a lua un exemplu din lumea literară prin care am trecut. Atât că Stancu își domina mediul intimidând, creând în ceilalți o așteptare încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]