24,963 matches
-
de evenimente, locuitorii orașului au trimis primarului din Wrocław, Rafał Dutkiewicz, o petiție în care au cerut încetarea demolărilor și conceperea de strategii locale în sprijinul migranților și migrantelor care vin în Wrocław: Noi, semnatarii și semnatarele acestei petiții, ne opunem demolării locuințelor familiilor rome și o considerăm un act brutal. Suntem îngroziți/te de încălcarea flagrantă a Drepturilor Omului comisă de autoritățile orașului Wrocław în ziua de 22 iulie 2015, cănd serviciile de urgență au demolat locuința familiei Căldărar, situată
OPRIŢI DEMOLĂRILE! () [Corola-website/Science/296097_a_297426]
-
din clasa de mijloc, însă pe subiecte politice radicale. În același timp însă, el sprijină dezvoltarea mișcării muncitorești de teatru de amatori, care își creează și joacă propriile piese propagandistice revoluționare. „Este absurd că teatrul proletar de amatori să fie opus teatrului profesionist. Mai întâi, evoluția primului, așa cum s-a conturat el în activitatea mea de până acum, arată că el s-a născut din spectacolele de propagandă ale unor amatori proletari. În al doilea rând, cele două genuri de spectacol
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate de mișcările muncitorești din Spania și alte țari; mai rar, opere clasice modificate cu mesaje revoluționare. Structura era de multe ori bazată pe binomul protagonist-antagonist, în care eroului sau eroinei, muncitor-revoluționar li se opunea patronul, polițistul sau spărgătorul de grevă. În multe cazuri, personajul principal murea pe parcursul piesei, și alt muncitor prelua lupta, tocmai pentru a accentua dimensiunea colectivă a mișcărilor de rezistență. Un aspect foarte important era finalul deschis sau pozitiv, care încerca
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
spune și „patroni de casă”, o expresie în general de evitat, dar, de multe ori, din păcate, destul de potrivită. Numai din ”generozitatea” lor le închiriază case românilor și nici nu-i dau afară din cauza unor chirii neplătite. Dar dacă te opui sau dacă faci reclamații, atunci vei fi dat afară imediat. Iar în cazul în care se întâmplă că proprietarul casei să fie și „patronul de muncă” ești prins într-un sistem de dependență și obedienta.</spân></spân> Cine închiriază o
Locuitul în Berlin. Ghid orientativ pentru migranți chiriași () [Corola-website/Science/296098_a_297427]
-
artei burgheze care o fac nu doar de nefrecventat, ci și demnă de a fi negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
copii vorbește?, din ce perspectiva?, de pe ce poziție?, confirmându-le ce tip de așteptări?, deconstruindu-le ce tip de clișee?, apropiindu-i de ce tip de limbaj?. Recurenta acestui „ce tip de” identifica experiență raportării la teatru. Cum integrează sau cum se opune teatrul pentru copii abundentei tactilului și vizualului care fac parte din cotidianul lor? Cum îi scoate din ecran? Cum le generează un tip de experiență care să stea sub semnul nevoii de a se repetă? Și cum le creează părinților
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
închinat lui Nicolae Bălcescu "Un om între oameni" rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra romanului "Un om între oameni" aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul "Varietăți critice (1966)": "Lucrare de vastă documentare și de pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul [Un om între oameni] este poate capodopera lui Camil
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
nota, în alte pagini, scriitorul. Stancu a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, în timpul verificărilor membrilor de partid (1950). A facut întruna cereri să fie reprimit. Gheorghiu-Dej și-a dat acordul, însă mai tinerii membri ai Biroului Politic s-au opus. Cel mai virulent a fost Nicolae Ceaușescu. „Primul secretar al Partidului a pus problema literaților într-o ședință a Biroului Politic (BP), în 10 mai 1962. Argumentele lui Gheorghiu-Dej păreau întemeiate. «Eu cred că este bine să mergem în întâmpinarea
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
rol specific, chiar discret, în cadrul operelor, servind la elaborarea acțiunii. Tradiționalistul Garabet Ibrăileanu, referindu-se la scrierile lirice despre natură ale lui Sadoveanu, a declarat că scriitorul a reușit să „depășească natura”. La polul opus, modernistul Eugen Lovinescu s-a opus cu fermitate descrierilor unor peisaje primordiale, considerând că, deși a adoptat ideologia realistă, rivalul său era prea influențat de romantism. Atitudinea lui Lovinescu, după cum nota criticul Ion Simuț, se datora parțial faptului că Sadoveanu a avut de la început și de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
un fel sau altul legat de cauza antifascistă. Conform lui Cornis-Pope, starea de dezaprobare a lui Sadoveanu față de acțiunile extremei dreapta poate fi descoperită în "Creanga de aur", care este și „o parabolă politică în care civilizația arhaice sătească se opune pericolului tot mai mare al fascismului.” Totuși, după cum susține George Călinescu, scriitorul însuși nu și-a revizuit perspectivele sale naționaliste, continuând să creadă că prezența minorităților și a străinilor reprezenta un pericol pentru România Mare, și că umanismul său era
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
proză din anii '40 care aborda tema deportării pe timp de război ai evreilor din România de regimul lui Antonescu; "Caleidoscop" făcea referie la Pogromul de la Iași din 1941 ca „rușinea noastră”, apreciindu-i pe cei care i s-au opus. După prelegerea " Lumina vine de la Răsărit", Sadoveanu a devenit cunoscut pentru portretizarea pozitivă a comunizării și a colectivizării. El își arată aprecierea față de unul dintre pilonii principali ai stalinismului, Constituția sovietică. În 1945, susținând că a fost „luminat” de „argumentația
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
tot scrie; vei tot scrie și nu te vei mai putea niciodată opri din scris [...]. Cititorii vor obosi, dar nu vei rămâne neobosit; tu nu trebuie să te odihnești, așa cum nici nu trebuie să cunoști natura [...]”). George Călinescu s-a opus acestei portretizări, menționând că era o simplă „tehnică literară care cu greu acoperă lipsa de substanță a ideii [lui Lovinescu].” În perioada interbelică, Mihail Sadoveanu a făcut obiectul unui studiu sociologic de-al filosofului Mihai Ralea de investigare a contribuțiilor
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ca și Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Și Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei și chiar reușise să publice un dicționar opus celui al lui Laurian și Massim. Primul său eseu poate fi considerată scrierea "Câteva ore la Snagov", publicată în "Revista română" (1862), caracterizată mai târziu de Tudor Vianu
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
determinându-i să anunțe că o vor da în judecată. În septembrie 2002, Consiliul a decis să publice o listă de foști ofițeri de Securitate care au fost implicați în poliție politică. Agenția Română de Informații, SRI, inițial s-a opus acestei inițiative, dar în urma unei întâlniri între Consiliu și SRI, au ajuns la un acord. Cu toate acestea, Patapievici a argumentat că consiliul este blocat din motive politice. În luna următoare, Patapievici, împreună cu Pleșu și Dinescu a încercat să schimbe
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
în cele din urmă aceste partide au cedat în fața presiunii publice și au anulat presiunile. Înainte de alegerile prezidențiale din 2004, Consiliul a decis că Corneliu Vadim Tudor, nu a fost un informator de Securitate, cu o minoritate care s-a opus (Patapievici, Pleșu, Dinescu și Secasiu). Pleșu și Dinescu au demisionat în semn de protest și Patapievici, a anunțat că va face același lucru după alegeri . În ianuarie 2005, Traian Băsescu, președintele nou-ales din România, l-a numit pe Patapievici în
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
argumentând că este "cel mai eficient remediu împotriva lenei de gândire". În 2006, în timpul unei dezbateri asupra modului de afișare a icoanelor ortodoxe creștine în sălile de clasă, el a apărat un astfel de afișaj, etichetând oamenii care s-au opus ca „fanatici ai drepturilor omului”. În "„Omul recent”", Patapievici are o critică a ideologiilor moderne, inclusiv socialismul, multiculturalismul și postmodernismul, susținând că singura cale de separare a "răutății" din societatea modernă este de a reveni la creștinismul tradițional. Referitor la
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
parlamentele. Înainte de a înregistra un edict, ele îl puteau critică într-un "remontance" (protest) trimis regelui. Dacă dorea, regele putea să ignore un protest și să insiste, prin "lit de justice", ca parlamentul să înregistreze edictul său. Parlamentele s-au opus multor edicte regale ca să schimbe sistemul de impozitare și apărau legea și drepturile oamenilor împotriva monarhiei autoritare, fiind însă privite în istorie ca un obstacol în calea reformării monarhiei. Stările provinciale și parlamentare contribuiau la confuzia administrativă care domnea în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
rege și supușii săi. Puterea lor îl împiedică pe rege să devină despot. Parlamentele erau entuziasmate de ideile lui, în timp ce opinia publică le acceptă că apărătoare ale drepturilor oamenilor împotriva despotismului ministerial. Filosofii criticau instituțiile vechiului regim, dar nu se opuneau regimului pentru că nu erau revoluționari. Mulți dintre ei, ca Montesquieu, Voltaire și Rousseau, erau nobili sau făceau parte din înalta societate, dar doctrina învățăturii lor a produs efectul așteptat. Ideile lui Montesquieu se reflectau în protestele parlamentelor. Cahiers de doleances
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
veniturilor lor cu până la 60%, deși în unele zone, ca Bretania, scăderea putea fi până la 10%. Cei mai puțin bogați dintre nobili realizau că dacă și-ar pierde privilegiile fiscale și ar renunță la drepturile senioriale, ar fi ruinați. Se opuneau schimbărilor și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. În 1781, s-a dat ordonața Segur, menită să sprijine nobilimea săracă de provincie, pentru care armata era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
averi proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din pământ în Franța și posedă și drepturi senioriale, fiind o formă de proprietate care putea fi cumpărată de oricine. 15% dintre seniori erau burghezi. Burghezia nu se opunea nobilimii și nu contesta sistemul de privilegii până în 1788. Acceptă valorile nobiliare și dorea să se bucure de sistemul de privilegii, prin dobândirea unui titlu nobiliar pentru care tot se străduiau să le obțină. Majoritatea funcțiilor care confereau titlu nobiliar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Ca și țăranii, făceau provizii în perioadele de lipsă și le vindeau la preț bun. S-a produs mai întâi revoluția aristocratică.Aristocrații doreau să-și apere privilegiile și să li se lărgească. Prin intermediul parlamentelor și Adunării notabililor, aristocrații se opuneau tentativelor coroanei de a-i retrage o parte din privilegiile fiscale. Aristocrații au cerut convocarea Stărilor Generale, ceea ce a produs revoluția burgheziei. Burghezii i-au sprijinit pe aristocrați în rezistență împotriva despotismului ministerial până în septembrie 1788, când Parlamentul de la Paris
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
capitație și vingtieme cu un impozit funciar unic, plătibil de toată lumea, chiar și de nobili, cler, și stările periferice. Susținea că va aduce 80 milioane de livre, mai puțin însă decât deficitul prevăzut pentru 1786. Știind că parlamentele se vor opune planurilor sale, l-a convins pe rege să convoace pentru aprobarea reformei o Adunare a notabililor în februarie 1787, dar cu membri aleși de rege, Calonne neprevăzând o opoziție serioasă. Dar au fost aleși membri de frunte ai parlamentelor, prinți
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
veniturilor și a cheltuielilor coroanei, că să poată aprecia ei înșiși situația financiară și s-au supărat când Calonne le-a refuzat cererea. Nu agreau impozitul funciar pentru că era stabilit pe un număr indefinit pe ani. Notabilii nu s-au opus, dar susțineau că era nevoie de acordul întregii națiuni. Astfel, s-au convocat Stările Generale. În aprilie 1787, regele l-a demis pe Calonne datorită opoziției pe care o înfruntă, înlocuindu-l cu Lomenie de Brienne, arhiepiscop de Tolouse, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
trebuiau să se întrunească. Dar și-a pierdut popularitatea. Burghezia participase prea puțin la agitația politică condusă de nobili și cler și Adunarea notabililor. Era rândul burghezilor ai stării a treia. Au început să bănuiască că ordinele privilegiate s-au opus despotismului ministerial pentru că voiau puterea. Au cerut dublă reprezentare pentru starea a treia și vot individual în locul celui pe stări. Știau că vor deține majoritatea, întrucât mulți reprezentanți ai stării întâi, preoți săraci, vor sprijini starea a treia. Agitația a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fost păstrat în cantitate mare. Moșierii au fost considerați deținători de stocuri și castelele lor au fost atacate, pentru că acolo țineau și les teriers. Sute de castele au fost prădate și multe incendiate, iar moșierii și oamenii lor care au opus rezistență au fost uciși. Atacul asupra castelelor, inspirat de evenimentele de la Paris, a fost inclus într-o serie de evenimente denumit Marea Spaimă, care s-a menținut de la 20 iulie până la 6 august 1789, plecând de la zvonul că bandele de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]