24,122 matches
-
Dimpotrivă,</spân><spân lang="ro-RO"> femeia din </spân><spân lang="ro-RO"><i>România Revoluționară</i></spân><spân lang="ro-RO">, cu părul despletit sub marama, cu o mână strângând pumnalul și cu cealaltă protejând steagul, întoarce spre privitor un profil cu trăsături clasice, cărora le lipsește moliciunea și candoarea celor din portret. </spân></p> Organizată în profunzime, România Revoluționară</spân><spân lang="ro-RO"> aduce personajul central într-un primplan foarte strâns, abia lăsând loc ochiului să fugă în planul secund, unde se
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
care sunt imaginate în jurul lor, chiar până la sacrificiul vieții pentru cauza lor.” (Sumathi apud Landes, 79)</spân></p> Landes observa că în Franța secolului al XVIII-lea, reprezentarea feminină a republicii, justiției sau libertății funcționează cel mai bine pentru că șterge trăsăturile identificabile ale oricărei femei cunoscute. Iar pentru că este atât de universală, Libertatea, așa cum este ea reprezentată în epoca, joacă rolul unei metafore pentru întregul nedivizat al societății. Poate și de aceea, lucrarea lui Delacroix a stârnit critici în epoca: Libertatea
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
ar fi avut-o drept model pe Mărie Deschamps, o tânără muncitoare, eroina a Revoluției din iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
reprezentare cvasi-alegorică.</spân></p> Delacroix a plasat-o pe Libertatea inspirată de Mărie Deschamps deasupra rămășițelor distrugerii și morții, extrăgând scandalos idealul din realitate. Rosenthal a plasat, pe urmele primului și probabil cu același scop, figură unei Mării Rosetti cu trăsături clasicizate pe fundalul bătăliei din Dealul Spirii. Un secol mai tarziu, Ciucurencu a plasat imaginea Anei Ipătescu în fața unei mulțimi, universalizând-o în două sensuri: pe de o parte, ca exemplu inspirator al curajului și al acțiunii în numele idealului, pe
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
cea din portret, femeia care întruchipează idealul național și revoluționar pașoptist, nu ”pozează”, ci acționează, fiind stăpâna propriilor acțiuni.</p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al optsprezecelea, alegoriile feminine ale justiției, libertății sau republicii erau clasicizate din dorința de resacralizare a spațiului public. (Landes, 76) În tabloul lui Rosenthal, apelul la idealul estetic clasic poate fi considerat
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
a legitimării, în cadrul tradiției europene, a ideii naționale românești. Cu o sută de ani mai târziu, Ciucurencu dezerotizează, la rândul său, imaginea Anei Ipătescu. Dacă ne oprim asupra studiului pregătitor pentru tablou, remarcăm cum în lucrarea finală, pictorul a înăsprit trăsăturile personajului, instaurând o distanță rece în relația directă dintre acesta și privitor. Totuși, cercetând mai atent, putem remarca un detaliu care schimbă semnificativ dinamica privirilor din tablou: unul dintre personajele din planul secund se uită pieziș la eroină. Această privire
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
Ciucurencu își plasează și mai semnificativ opera în tradiția picturii occidentale, anulând în același timp potențialul subversiv față de această structură tipică a discursului artistic european pe care ar fi putut să-l reprezinte dezerotizarea reprezentării personajului în sine, prin înăsprirea trăsăturilor. Ceea ce am dorit să subliniez în primul rând, prin considerațiile din acest eseu, este faptul că dacă o lucrare precum Ana Ipătescu a lui Al.Ciucurencu se plasează simultan, și aparent paradoxal, în câmpul tematic prescris de realismul socialist și
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
ardelenilor. A întîmpinat greutăți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba română, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecînd sintaxa slavă cu cea orală românească. N. Manolescu, în "Istoria critică a literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) atitudinea critică față de izvoare: nu folosește știrile care „nu se tocmesc”; b) țel patriotic și educativ precis: demonstrează latinitatea limbii cu exemple și vede necesitatea ca românii să aibă și o istorie a lor, cum au alte
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei "Societăți a Scriitorilor Români". Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel s-au cunoscut la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se „completau” în chip
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
unghiul mișcător al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care îl luminează și-l însuflețesc mereu de altă viață, în alte nuanțe; pe de altă parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, încercând să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul însemna un desen în creion moale, ușor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigențe specifice: compoziție, colorit, echilibru. Alecsandri a dat
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). ul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondentei între
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
să poți stabili cu exactitate care sunt originile unei asemenea schimbări sociale majore, e destul de probabil să presupunem că postmodernismul reprezintă acumularea deziluziilor în fața proiectului Iluminist și al progresului științific, element centrl al gândirii moderne. Mișcarea are diferite ramificații politice, trăsăturile anti-ideologice sunt asociate cu și conduc la mișcările feministe, mișcarea de egalitate socială, mișcarea pentru drepturile homosexualilor, alte forme ale anarhismului de la sfârșitul secolului XX, între care și mișcările pacifiste și diferiți hibrizi ai acestora în interiorul mișcării curente de anti-globalizare
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
artele joase și cele înalte, și a recunoașterii faptului că cinema-ul poate crea simulacre pe care mai târziu le-au preluat și celelalte arte. După cum se întâmplă adesea și în cazul altor mișcări artistice, cele mai vizibile idei și trăsături ale postmodernismului se observă în arhitectură. Spațiile funcționale și formalizate ale mișcării moderniste sunt înlocuite de diverse abordări estetice; stilurile se ciocnesc și se întrepătrund, formele sunt adoptate pentru ele însele, și apar noi modalități de vizualizare a stilurilor familiare
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Lista arhitecților postmoderni îi include pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Gehry. "Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării moderniste, arhitecții s-au întors la surse regionale și tradiționale, introducînd ornamente
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
J. Derrida, J.F. Lyotard, J. Culler, M. Poster, G.Wattimo, R.Robertson ș.a. vorbesc despre distrugerea matricei social-culturale a vechiului tip de conștiință, unde știința era reprezentată ca nucleu și forță dominantă în societate. Posmoderniștii neagă căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
cât mai multă transparență cititorului. Charles Murray, un critic acerb al a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
o mare parte din mantaua originală, rezultând o manta relativ subțire în comparație cu nucleul ei mare, dar există și teorii alternative care sunt discutate mai jos. Se crede că planeta Mercur are o crustă în jur de 100-200 km grosime. O trăsătură distinctivă a planetei Mercur este că are foarte multe rifturi, unele extinzându-se pe sute de kilometri. Se crede că acestea s-au format în timp ce nucleul și mantaua planetei s-au răcit și s-au contractat după ce crusta s-a
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
putut forma ca rezultat al convergenței materialului expulzat la antipodul bazinului. Câmpiile planetei Mercur au două vârste distincte: câmpiile mai tinere sunt mai puțin craterate și probabil au fost create când râuri de lavă au îngropat terenul de timpuriu. O trăsătură neobișnuită a suprafeței planetei este existența cutelor de compresie care se intersectează pe câmpii. Se crede că în timp ce interiorul planetei se răcea, s-a contractat și suprafața sa a început să se deformeze. Cutele pot fi văzute deasupra altor trăsături
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
trăsătură neobișnuită a suprafeței planetei este existența cutelor de compresie care se intersectează pe câmpii. Se crede că în timp ce interiorul planetei se răcea, s-a contractat și suprafața sa a început să se deformeze. Cutele pot fi văzute deasupra altor trăsături, cum ar fi cratere și câmpii mai netede, indicând că ele sunt mai recente. Suprafața planetei Mercur este de asemenea îndoită de bombările mareice cauzate de Soare - mareele provocate de Soare pe Mercur sunt cu aproximativ 17% mai puternice decât
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
mai important pas în știință, pentru acest moment, a fost ideile formulate de către Michael Faraday și de James Clerk Maxwell. Munca lor a schimbat fața fizici și a făcut posibil ca noua tehnologie să devină realitate. Se pot adăuga ca trăsături principale ale acestui secol și perfecționarea învățământului, eforturile pentru reducerea analfabetismului, constituirea de asociații culturale, academii naționale, manifestările expoziționale și preocuparea pentru urbanism ce a permis avântul arhitecturii. Astfel, secolul XIX reprezintă unul de mare însemnătate pentru cultură și a
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
de Marghita se află Munții Plopiș, cu frumoasa localitate Pădurea Neagră. Izvorul de apă minerală, pârâurile zglobii, codrii răcoroși și frumusețea peisajelor atrag anual la Pădurea Neagră mii de turiști. Marghitanii sunt recunoscuți ca oameni ospitalieri, harnici și buni meseriași, trăsături păstrate până în zilele noastre de la străbunii care au trăit lângă câmpurile cu margarete. Oricine vine cu gânduri curate în orașul de lângă Barcău va fi primit cu o pălincă tare și o friptură pe cinste.
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
la un asemenea complot”. Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.L. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: "În Nirvana", "Ironie" și "Două note". După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit moral și material
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția „Bene merenti", refuzată totuși de poet din motive politice. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul "Eminescu și poeziile sale"(1889), Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate, care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile și laudele semenilor, caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”. În
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de lunca, măi umed și mai răcoros vară și mai umed și mai puțin rece iarnă. Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvență relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat-oceanic din V și NV (mai ales in semestrul cald), frecvență de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat-continental din NE și E (mai ales în anotimpul rece), precum și advecțiile mai
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]