27,087 matches
-
poruncit menajerei să-i lase masa așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu musafirii care, se vede, acceptau glumele sau poate adevărul spus lor de tovarășa de viață a celui care greu își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
om de lume, trecut încă de tânăr prin experiența a trei căsătorii, toate eșuate. Ziarele vremii, Gândirea sau Floarea de foc, i-au găzduit sute de articole. Sandu Tudor are cărți de memorii. În urmă cu zeci de ani, în liniștea și tihna turlei sau a Bibliotecii sinodale de la Mânăstirea Antim, el încă se întâlnea cu marii teologi și cărturari ai „Rugului Aprins”: Sofian, Ghiuș, Vasile Voiculescu, Stăniloae, Anania, Scrima, Petroniu, Broga, Anton Dumitriu, Alexandru Mironescu, Ioan Kulâghin. Sunt 50 de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul timpului" (?!). Exemplele ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar... diletantă, nu atât în înțelegerea critică a poeziilor cât în exprimarea, în comentariul exegetic pe care-l face, aflat într-o suferință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înlănțuirea situațiilor limită, destinale, constituind axul meditațiilor-estetice eminesciene". Etc. Cartea Aureliei Rusu are pe de-o parte o anume valență confesivă, autoarea vorbind despre sine, depre munca editorială specifică, despre pasiunea pentru această profesiune de editor ("M-am așezat cu liniște și răbdarea clasicei tradiții editoriale, cultivată cu exigență și atenție în pilda marilor mei înaintași și prieteni-editori, Perpessicius, Murărașu..., asumându-mi riscul unei activități pândite de tot soiul de capcane, memorând și clipe fecunde și reversul unor confruntări nu totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să lase la o parte timp de o oră și ceva orice alte răfuieli sau patimi. Nu e loc de așa ceva. Nu acum. Să umplem sala și să le arătăm portughezilor ce înseamnă INFERNUL pentru ca, apoi, să putem sărbători în liniște calificarea și cele sfinte. HAI ȘTIINȚA ! 3 APRILIE DE CE ? (Știința Bacău-Sporting Lisabona 28-23) Time-out Știința... 28-23... 4 secunde de joc... superioritate a băcăuanilor de 6 la 4 în teren... Sandu Iacob... pasă pe partea dreaptă... Direct în afara terenului... Cineva nu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
decis de greșelile pe care le-am făcut și de ratările noastre. Nu știu dacă le-a apărat portarul sau jucătorii noștri n-au reușit să introducă mingea în poartă.” Gligore Czari: “Dacă Armanu e lăsat să lucreze și are liniște la echipă, poate face o echipă competitivă” Antrenorul vicecampioanei UCM Reșița era mulțumit după victoria de la Bacău, care menține echipa bănățeană în cursa pentru titlu, precizând și punctele forte ale echipei sale din jocul de vineri seara. “Mă bucur pentru
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
echipei locale și să ajungă acolo unde îi este locul. An de an au jucat în cupele europene, îl știu pe Gabi și știu că face eforturi mari ca echipa să joace bine. Dacă este lăsat să lucreze și are liniște, poate face o echipă competitivă.” 3 OCTOMBRIE ALARMĂ! Știința MD Bacău e în criză Știința Municipal Dedeman Bacău are cel mai slab debut de sezon de la revenirea în Liga națională, acumulând numai două puncte după primele 5 etape. Cele mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
primul rând, să fim sănătoși, atât în plan familial, cât și în sânul echipei și să pornim de la gândul că, atâta timp cât muncim și ne facem datoria, cu siguranță că vom putea să îndeplinim ceea ce ne propunem. De asemenea, îmi doresc liniște la echipă și stabilitate financiară. Rep.: Și un obiectiv de performanță, dincolo de aprecierile anterioare, adică ce v-ați dori, nu ce credeți că va fi ? G.A.: Vreau să ajung cât mai sus cu echipa din Bacău, fiindcă dacă aș
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
îi motivează lucrul ăsta, depinde de starea emoțională a fiecăruia. Pentru mine, publicul a fost întotdeauna un bun coleg de echipă. Rep.: Care e cea mai mare dorință a ta pentru anul 2011 ? M.B.: Să meargă bine echipa, să avem liniște, să nu ajungem în situația de a pierde medaliile la un punct sau să fim pe locul 7. La lotul pe care-l avem și la jocul pe care-l facem în zilele bune, locul 7 este dezonorant și dezamăgitor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
care să acopere un post anume ? G.P.: Sincer să fiu, mi-aș dori în primul rând ca jucătorii mei să fie sănătoși, pentru că asta e condiția de bază ca ei să poată evolua la un nivel optim și să avem liniște la echipă. Profesional, dacă e să analizăm foarte bine echipa la ora actuală, eu consider că în fiecare compartiment am mai avea nevoie de câte un jucător, dar numai dacă sunt peste ceea ce avem noi. Dacă vom găsi astfel de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
la singurul liman de fericire, pacea sufletului, cea mai neprețuită comoară de care îi este dat omului să se bucure". Dealtfel, toți cei care l-au cunoscut au remarcat ca trăsături definitorii ale personalității lui Nicolae Gane idealul moral și liniștea sufletească, spre care a tins în toate împrejurările biografiei sale, diversă și complexă, chiar dacă la o privire de suprafață pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
consideră "o evocare nostalgică a unor întâmplări vesele și triste dintr-o existență nu prea agitată, dar plină și generoasă". Deoarece simțea, după propria-i mărturie, că a ajuns "la capătul cărării", trecutul îi apare scriitorului ca o oglindă a liniștii sufletești și a stabilității morale, așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
își amintea: "când auzeam rostit numele lui N. Gane, mă bucuram și mă înduioșam în același timp: proza lui a însemnat pentru mine una din primele emoții culese chiar din cărțile de școală primară ale timpului" (Aurel George Stino, Grădina liniștii, Iași, 1974, p. 10.). Într-un fel de preambul al cărții, autorul ne avertizează asupra cadrului istoric din prima jumătate de secol din istoria națională, cu consecințe majore pentru viitorul națiunii, lăsându-ne să înțelegem că nu avem de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viața ticnită, nefrământată de mari ambițiuni și ajungea sănătos la bătrânețe adânci. Aceasta a fost impresiunea mea din cele auzite de la părinți, din cele simțite și văzute de mine însumi în Fălticeni în timpul copilăriei mele și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
începu a-i pune bețe în roate și a-i întinde felurite curse, pentru că în ochii ei avea marele păcat originar de a nu fi făcut parte din înalta protipenda 73. După plecarea lui Vodă Cuza orașul căzu iarăși în liniștea sa obicinuită. Pe atunci cea mai mare vrednicie a unui prefect era de a găsi oameni care să primească a fi aleși deputați și senatori. Un singur drum la București, dusul și întorsul, costa cel puțin o sută de galbeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-a răpus pe toți, le-a impus liniște și a început din nou să le istorisească drept mângăiere povestea lui Ion cel prost. Povestea lui Ion cel prost nu se poate spune decât la păpuși, și fiindcă, de la 1883, când s-a jucat pentru întăia și ultima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
N-am scris niciodată cu intențiunea de a-mi face nume, de a câștiga laudele publicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru propria mea mulțămire, pentru că în această muncă singuratică și neinteresantă uitam neajunsurile vieței și îmi găseam liniștea cătră care năzuie sufletul meu. În lumea ce-mi cream, singur îmi era îndemână, mă simțeam fericit; eram, departe de atmosfera dușmănoasă din lumea aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe hârtie, cu gândul în nori, de unde mi se înfățoșa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dă... ceea ce știu aceea vă spun... așa cum mă pricep și eu, țărănește. Spune, spune, Catrințaș, îi ziserăm noi cu toții. Apoi odată, urmă el, pe când eram tânăr, m-am suit la munte să culeg zmeură. Era o zi frumoasă ca astăzi; liniște mare în pădure; numai ciocănitoarele se auzeau lovind cu pliscul coaja bradului. Umplusem coșarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit, rădicat în două labe, care venea spre mine mormăind și scuipându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
generis, dacă nu are o valoare artistică, ceea ce recunosc cu bună inimă, are însă în ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par aceste odăi astfel împodobite. Nicăiurea nu simt o liniște mai complectă, o mulțămire sufletească mai nețărmurită decât în aceste odăi retrase unde nici un vuiet de afară nu pătrunde, unde au răsunat cele întâi glasuri de veselie ale copiilor mei, unde am îmbătrânit cu condeiul în mână pe vechiul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mirați? Apoi, înconjurat de noi, el se îndreptă spre cabina pe roți unde își lăsase hainele de dimineață și unde noi, prin o fericită zăpăceală, le-am uitat în momentul când îl crezusem mort. Pe când se îmbrăca el în perfectă liniște, ca și când s-ar fi întors de la cea mai obicinuită și mai banală preumblare, el ne zicea: Ei bine, domnilor, asta nu mi-i întâia oară când stau câte cinci și șase ceasuri în mare. Pe mine apa nu mă ostenește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pe somn, vorbă să fie; eu unul știam de mai înainte că n-am să închid ochii. Luna cea în crai nou, care acum se urcase sus pe ceri, se uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cam o treime de miliard. Abia În Evul Mediu a cunoscut, și nu doar una, epidemiile de ciumă care decimau la propriu. O igienă Îmbunătățită, proprie unei civilizații pe potrivă, a scos din joc acest flagel, oferind câteva secole de liniște, adică până În secolul trecut, când populația a atins miliardul, dar și “Era” tuberculozei, boala la modă. Grație microbiologiei s’a Învins și acest flagel, lumea căpătând câteva, de astă dată decenii, de liniște, Înainte de a intra În horă cancerul. Nici
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
joc acest flagel, oferind câteva secole de liniște, adică până În secolul trecut, când populația a atins miliardul, dar și “Era” tuberculozei, boala la modă. Grație microbiologiei s’a Învins și acest flagel, lumea căpătând câteva, de astă dată decenii, de liniște, Înainte de a intra În horă cancerul. Nici n’am găsit leacul, și cred că nici nu-l vom găsi, căci nu e vorba de o boală ci de o criză, aș putea spune ecologică, și ne-am pomenit cu SIDA
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dorit odihna de pe urmă, dacă odihnă se poate numi, la țărmul mării... “Radiosfera”, 17 iunie 1996, ora 11,32 85. Plaja, dar al entropiei În capitolul trecut ne-am zbenguit În apa mării, deși cam rece acum, căutându-ne nu liniștea ci, dimpotrivă, acea tulburare a originilor Învăluite În ceața vremurilor. Să ieșim acum din mare și să ne uscăm. Evident, pe o plajă cu, ori mai degrabă fără, rivieră. Așa e pe la noi, căci riviera, adică acea Îngustă plajă, de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mare, o reacție pasivă, respectiv una activă la schimbarea inexorabilă a abioticului mediu. Poate chiar vizita ei În Europa care a venit abia la sfârșitul Egiptului, e datorată tot unei consecutive degradări a spațiului ei locativ, după trei milenii de liniște. La fel, În secolul al XVIII-lea a migrat În America, pe acea vreme un mediu Încă patriarhal În raport cu Europa. La fel cum, pe spații mai mici, s’a retras - ca specii sălbatice - de la câmpie În pădurile de deal și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]