23,969 matches
-
necunoscută a familiei Beaufort. Ei au fost printre cei mai înfocați susținători ai Casei de Lancaster, neamul lor provenind din partea amantei lui John de Gaunt, Caterina Swynford. Cu Casa de Lancaster dispărută aproape în totalitate, Henric a pretins că este moștenitorul Lancasterilor, prin masa sa, Lady Margaret Beaufort. Pe partea paternă, tatăl său a fost fratele vitreg al lui Henric al VI-lea al Angliei. În 1485, Henric Tudor s-a unit cu opoziția din Anglia și cu Casa Lancaster, pentru
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
Sabaudia (Umberto I "Biancamano"), (1003-1047 sau 1048). Familia lui Humbert provenea din apropierea regiunii Magdeburg, în Saxonia, cei mai vechi membrii înregistrați ai familiei fiind doi frați din secolul al X-lea, Amadeus și Humbert. Deși inițial era o regiune săracă, moștenitorii de mai târziu a tronului au fost calificați diplomatic și au câștigat controlul asupra trecătorilor montate strategic în Alpi. Doi dintre fii lui Humbert au fost episcopi la Mănăstirea Sain Maurice de la râul Ron. Fiul lui Humbert, Otto de Savoia
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
loialitatea fratelui său. Soarta lui Cazimir la curtea imperială este necunoscută. El s-a întors în Polonia în siguranță, înainte de 21 mai 1161. Situația s-a schimbat în 1166, când fratele lui, Henric, a fost ucis în Cruciada Prusacă; fără moștenitori, l-a lăsat pe Cazimir, conform testamentului, singurul succesor al Poloniei Mici, Ducatul de Sandomierz. Cu toate acestea, Marele Duce Boleslau al IV-lea, a decis să dividă ducatul în trei părți: cea mai mare parte (care includea și capitala
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
I al Ungariei, a amenințat poziția domnitorului polonez, Prințul Vladislav I Herman. Prin urmare, în același an, Vladislav a fost nevoit să-și recheme din Ungaria, singurul fiu aflat în exil al lui Boleslav al II-lea cel Generos și moștenitorul de drept al tronului polonez, Mieszko Bolesławowic. La întoarcerea sa, tânărul Mieszko a acceptat domnia unchiului său și a renunțat la cererea sa ereditară la coroana poloneză, pentru a deveni primul pe linia de succesiune. În schimb, Prințul Vladislav I
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
și a renunțat la cererea sa ereditară la coroana poloneză, pentru a deveni primul pe linia de succesiune. În schimb, Prințul Vladislav I Herman i-a acordat nepotului său districtul din Cracovia. Situația era complicată pentru Vladislav din cauza lipsei de moștenitori de sex masculin. Primul său băiat, Zbigniew s-a născut dintr-o uniune care nu a fost recunoscută de biserică. Cu întoarcerea lui Mieszko în Polonia, Vladislav și-a normalizat relațiile cu regatul Ungariei, precum și cu regatul Rusiei Kievene (prin
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
regatul Ungariei, precum și cu regatul Rusiei Kievene (prin aranjarea căsătoriei lui Mieszko cu o prințesă din Rusia în 1088). Aceste actiuni i-au permis lui Vladislav să-și consolideze autoritatea și să atenueze tensiunile suplimentare în afacerile externe. Lipsa unui moștenitor legitim, a rămas o preocupare primară pentru Vladislav, iar în 1085, el și soția sa, Judith de Boemia, au trimis daruri scumpe, printre care și o statuie în mărime naturală a unui copil aurit, la Sanctuarul Sain Giles, rugându-se
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
în scopul de a se distinge de prima sa soție. Judith de Swabia a fost fiica împăratului Henric al III-lea și văduva lui Solomon al Ungariei. Prin căsătoria sa, Boleslav a câștigat trei sau patru surori vitrege, rămânând singurul moștenitor legitim de sex masculin. După nașterea lui Boleslav, climatul politic în țară s-a schimbat. Poziția lui Boleslav ca moștenitor al tronului era amenințată de prezența lui Mieszko, care avea deja 17 ani la momentul respectiv, și care fusese pus
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
-lea și văduva lui Solomon al Ungariei. Prin căsătoria sa, Boleslav a câștigat trei sau patru surori vitrege, rămânând singurul moștenitor legitim de sex masculin. După nașterea lui Boleslav, climatul politic în țară s-a schimbat. Poziția lui Boleslav ca moștenitor al tronului era amenințată de prezența lui Mieszko, care avea deja 17 ani la momentul respectiv, și care fusese pus, de comun acord cu Vladislav, primul în linia de succesiune a tronului. Este posibil ca acesta să fie motivul pentru
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
În absența lui Sieciech și a lui Boleslav, care au fost capturați de maghiari și ținuți captivi, Vladislav a efectuat o expediție în Silezia, care nu a avut succes, și ulterior, a fost obligat să-l recunoască pe Zbigniew ca moștenitor legitim. În 1093, Vladislav a semnat un act de legitimitate care îi acorda lui Zbigniew, drepturile de succesiune la tron. În urma evadării lui Sieciech și a lui Boleslav din Ungaria, a fost desfășurată o expediție împotriva lui Zbigniew, de către Contele
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
1172, a apărut un alt conflict între familia Silezia Piast, atunci când Ducele Boleslau cel Înalt a ales să ignore cererile primului său fiu, Jaroslaw, prin desemnarea fiului său din cea de-a doua căsătorie, Henric I cel Bărbos, ca singurul moștenitor al său. Când Jaroslaw, a fost forțat să devină proet, s-a întors din exilul din Germania, și a pretins o parte din terenurile din Silezia. Mieszko al III-lea și-a susținut nepotul, și războiul a fost reinițiat. În
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
preia controlul asupra Ducatului de Masovia și Kuyavia, conduse de nepotul său Leszek, singurul fiu supraviețuitor al lui Boleslau al IV-lea. Mieszko l-a convins pe Leszek să-l numească succesorul său în cazul în care ar muri fără moștenitori. Procedura dură și nepoliticoasă a lui Mieszko, a fost motivul pentru care, în 1185, cu un an înainte de moartea sa, Leszek să-și schimbe testamentul, numindu-l succesor pe unchiul său, Ducele Cazimir cel Drept. De data aceasta, Mieszko a
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
titlul de Mare Duce în 1229. Cu toate acestea, ruda sa din Silezia, Ducele Henric I cel Bărbos, a prelevat în final ca Mare Duce la Cracovia în 1232 și a confirmat guvernarea lui Conrad la Masovia. Când fiul și moștenitorul lui Henric, Marele Duce Henric al II-lea cel Pios a fost ucis în 1241, în Bătălia de la Legnica, Conrad și-a asumat încă o dată titlul senioral, dar a fost nevoit să cedeze la pretențiile ridicate de nepotul său, Boleslav
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
În 1172, Mieszko a început revolta împotriva fratelui său, fiind susținut de fiul cel mare a lui Boleslav, Jarosław, care a fost obligat să devină preot datorită intrigilor mamei sale vitrege, Cristina, care dorea ca fiii ei să fie singurii moștenitori. Rebeliunea a fost o surpriză totală pentru Boleslav, care a fost nevoit să fugă în Eufrat, Germania. Cu toate acestea, intervenția împăratului a favorizat întoarcerea lui Boleslav la scurt timp după aceea, dar a fost nevoit să dea propriile terenuri
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Ducatului Poloniei Mari de Sud (râul Obra), în calitate de gardian al nepotului său minor, Vladislav Odonic (fiul lui Odon, născut în 1190). La 13 septembrie 1195, după moartea fratelui său Boleslav, în Bătălia de la Mozgawą, l-a lăsat pe Vladislav unicul moștenitor al lui Mieszko al III-lea, care își începuse eforturile de a încerca să-l restabilească pe tatăl său în Ducatul din Cracovia și în guvernarea Poloniei. Mieszko al III-lea a murit pe 13 martie 1202. Vladislav a putut
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
sa a suferit o scădere continuă după înfrângerea politicilor Papei Inocențiu al III-lea. În 1217 a fost încheiat un tratat neașteptat între Leszek I cel Alb și Vladislav al III-lea, în care, dacă unul dintre ei murea fără moștenitori de sex masculin, celălalt putea moșteni toate domeniile sale. Acest acord a afectat în mod clar interesele ducelui Vladislav Odonic, care era cea mai apropiată rudă de sex masculin a lui Vladislav al III-lea. În același an, Ducele Poloniei
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
să semneze două documente importante. Primul, Ducele Poloniei Mari asigura mai multe privilegii Bisericii. Al doilea a fost cu privire la copil, fiul lui Lieszek cel Alb, Boleslav al V-lea: noul Mare Duce a preluat tutela copilului și l-a făcut moștenitorul său dintâi. În același timp, a promis să nu introducă nici o lege nouă fără consimțământul nobilimii și clerului din Polonia Mică. În acest fel, pentru prima dată, puterea regală în Polonia fusese făcută în urma unor alegeri. Vladislav al III-lea
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
de la Henric I; în plus, Henric a obținut promisiunea de moștenire peste Polonia Mare, care a fost într-adevăr o încălcare a dispozițiilor cuprinse în Congresul Cienia, unde Vladislav al III-lea a declarat că Boleslav al V-lea este moștenitorul său. Atacul militar al lui Conrad I asupra Poloniei Mici a avut loc în vara anului 1228. Expediția nu a avut succes, fiind atacat în mod surprinzător de către Prințul Henric, fiul cel mare și moștenitorul lui Henric I cel Bărbos
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Boleslav al V-lea este moștenitorul său. Atacul militar al lui Conrad I asupra Poloniei Mici a avut loc în vara anului 1228. Expediția nu a avut succes, fiind atacat în mod surprinzător de către Prințul Henric, fiul cel mare și moștenitorul lui Henric I cel Bărbos, care l-a învins cu succes pe Ducele de Masovia, în luptele de la Międzyborzem, Skala și Wrocieryżem. Conrad nu a renunțat, iar un an mai târziu, a început din nou operațiunile militare, de data aceasta
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
a devenit cel mai mare copil al familiei atunci când Boleslav, primul copil născut, a murit în 1206. Șapte ani mai târziu (1213), decesul fratelui său mai mic, Conrad cel Creț, petrecut la o vânătoare, l-a lăsat pe Henric unicul moștenitor al Sileziei de Jos. În jurul anului 1218, tatăl său i-a aranjat căsătoria cu Prințesa Ana, fiica Regelui Ottokar I de Boemia. Unirea cu dinastia regală Přemyslid i-a permis lui Henric al II-lea să participe activ la politica
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
I de Boemia. Unirea cu dinastia regală Přemyslid i-a permis lui Henric al II-lea să participe activ la politica internațională. Henric I cel Bărbos își începuse rapid efortuile de a-l desemna pe singurul său fiu supraviețuitor, ca moștenitor al patrimoniului său, iar din 1222, tânărul prinț a început să semneze documente împreună cu tatăl său. În 1227, în timpul unei întâlniri al ducilor Piast la Gąsawa, Henric I și Marele Duce Leszek I cel Alb, au fost prinși într-o
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
s-au răscolit satele în frunte cu preoții în odăjdii și prapori, întâmpinând cortegiul funerar îmbarcat pe automobile. Înmormântarea a avut loc în data de 7 noiembrie 1933, când cel ce fusese dr. Amos Frâncu, Tribun al Apusenilor, apărătorul moților, „moștenitorul spiritual” al lui Avram Iancu, fu coborât în sânul de mamă al gliei, în cimitirul greco-catolic din Baia de Criș, la numai câteva sute de pași de gorunul lui Horea și de mormântul lui Avram Iancu. Întreaga presă românească i-
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
a trimis pe Henric la Praga pentru a fi ridicat la curtea regelui Ottokar al II-lea al Boemiei. După moartea lui Vladislav în 1270, Ottokar a preluat Cracovia. La scut timp după moartea unchiului său (care l-a lăsat moștenitor universal al său), Henric a revenit la Cracovia, unde s-a aflat sub îngrijirea directă a unuia dintre cei mai apropiați consilieri ai tatălui său, Simon Gallicusa. Henric a primit o educație atentă, ceea ce poate explica interesul său pentru cultură
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
cel Negru a făcut-o împotriva lui Wrocław. Cu toate acestea, expediția s-a încheiat fără succes. La data de 30 septembrie 1288, Leszek al II-lea cel Negru, Duce de Sieradz și Mare Duce al Poloniei, a murit fără moștenitori. Acest eveniment a deschis oportunitatea pentru Henric, pentru a-și finaliza planurile sale ambițioase de a obține Cracovia și titlul de Mare Duce. În acest scop, el a început să găsească aliații potriviti din 1287, când s-a împăcat cu
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
mari, Boleslav, Conrad și Jan (între 1174 și 1190) și faptul că fratele său vitreg mai mare, Jarosław de Opole fusese forțat să intre în cariera ecleziastică după intrigile mamei sale vitrege Cristina, i-a permis lui Henric să devină moștenitorul lui Boleslav. Henric și-a început pregătirile sale în afacerile politice sub protecția tatălui său. Prin căsătoria sa cu Hedwig de Andechs, Henric s-a înrudit cu conducătorii din Germania, Ungaria, Boemia și Franța. Când tatăl său a murit, în
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
un guvernator al Marelui Duce. Motivul pentru această alegere a fost sprijinul militar pentru Vladislav al III-lea. Ca parte a acordului obținut de Henric și de promisiunea de recunoaștere a Marelui Duce, Henric și urmașii lui au fost numiți moștenitorii Poloniei Mari. În cursul sucessiunii lui Leszek, în 1228 a izbucnit un război între Henric și Ducele Conrad de Masovia. Henric dorea să pună capăt conflictelor iar în 1229 a aranjat o întâlnire cu Conrad la Spytkowice. Acest lucru s-
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]