24,122 matches
-
Paris, din 1947, confirmă revenirea la frontiera existentă la 1 ianuarie 1938 între România și Ungaria (frontiera stabilită prin Tratatul de la Trianon) și nulitatea Dictatului de la Viena. Din anul 1541, odată cu întemeierea principatului autonom al Transilvaniei, Alba Iulia își evidențiază trăsăturile de oraș-capitală. În timpul domniei unor principi ca Ioan Sigismund Zapolya (1541-1551; 1556; 1559-1571), Sigismund Bathory (1581-1597; 1598-1599; 1601-1602), Gabriel Bethlen (1613-1629), Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) și Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), orașul din cetatea Alba Iulia va parcurge cea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
unica autoritate morală, deseori influentă și în câmpul politic, reușind astfel să atenueze conflictele dintre diferitele popoare și să favorizeze procesul fuziunii lor. Evanghelizarea anglo-saxonilor și a germanilor - promovată și coordonată de episcopul Romei - a accentuat și mai mult aceste trăsături, desprinzând în plus papalitatea și Occidentul, în general, de imperiul Bizantin. Intrarea papilor în orbita dominației francilor, care a dus Biserica Romei la dobândirea însemnatelor posesiuni teritoriale a comportat totodată și divergențe pe planul orizonturilor spirituale și formulărilor dogmatice (de
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
a slăbiciunilor teoretice și practice ale susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție a papei lua în aceeași măsură trăsăturile (tot mai concrete) ale unui principat italian. Aceasta îi sufoca respirația universală și îi bloca aspirațiile autentic religioase. Criza autorității ecumenice a papei a atins și ea apogeul în secolul XVI, cu Reforma lui Martin Luther: protestanții au negat autoritatea
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
suveran din lume cu 0.44 km². Clima este aproape identică cu cea a Romei; temparată, climă mediteraneeană cu ierni blânde și ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai și veri calde și secetoase din mai până în august. Sunt câteva trăsături locale, în principal ceața și roua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru, altitudinea, fântânile și mărimea întinsă a pieței pavate. Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri și producția unor mozaicuri și uniforme pentru
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
cerului este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiști greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat pe un tron în măreție. Numele zeului în
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
Levant. "Sefardis" nu trebuie confundat cu ladino. Ladino este numele dat unei limbi mai arhaice, a rabinilor care au folosit-o pentru a traduce în castiliană textele biblice ebraice. "Sefardis" este foarte importantă pentru studierea spaniolei, pentru că păstrează multe din trăsăturile spaniolei secolului al XV-lea. Se vorbește într-un singur punct pe glob, în Antilele Olandeze. Are o gramatică portugheză și lexic spaniol. Este, după unii, descendenta primilor conchistadori; după alții este o creolă. Se știe că o limbă creolă este
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
de aromână dând de multe ori variante în diferite graiuri. Un dicționar al Matildei Caragiu Marioțeanu (1997) se dorește a fi normativ, recomandând pronunțări și tipuri flexionare după mai multe criterii. Unul este cel al ariei majore, conform căruia alege trăsături generale în aromână și nu limitate la unele regiuni. După criteriul etimologic, recomandă forme cât mai apropiate de etimoni, nu deformate, cum există un unele graiuri. Aplică și un criteriu al specificității aromânei, recomandând variantele proprii acesteia și nu pe
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
O seamă de sunete au evoluat diferit în aromână și în română: Structura gramaticală a limbii aromâne diferă întrucâtva de cea a românei, din mai multe cauze. În primul rând, din cauza relativei sale izolări, are un caracter arhaic, păstrând adesea trăsături din stadii anterioare ale românei. În al doilea rând, evoluția sa independentă și în condiții diferite a creat posibilitatea inovației. În fine, unele diferențe se datorează influențelor exercitate asupra aromânei de către limbile cu care a venit în contact: greaca, albaneza
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
evoluția sa independentă și în condiții diferite a creat posibilitatea inovației. În fine, unele diferențe se datorează influențelor exercitate asupra aromânei de către limbile cu care a venit în contact: greaca, albaneza, sârba, bulgara, macedoneana, turca. În morfologie se remarcă unele trăsături precum o declinare mai bogată ca în română a pronumelui posesiv, conjunctivul cu patru timpuri, față de numai două în română, condiționalul prezent sintetic față de cel analitic din română, sau indicativul mai mult ca perfect analitic față de cel sintetic din română
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
timpuri [trecut, prezent și viitor]." Noțiunea unui Buddha etern găsește poate rezonanță în ideea mai timpurie a unei eterne Dharma/Nirvana, despre care se zice că este întrupată în Buddha. Doctrina unui Buddha etern nu este, în orice caz, o trăsătură a budismului Theravada. Bătrânii Școlii de Budism, care susține că păstrează învățăturile originale ale lui Buddha încă de la primul mare recital (al doilea a condus la divizarea în Theravada și Mahayana), pun mare valoare pe cuvintele Maestrului că 'nimeni nu
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
vrut să vadă în Kafka un « înnoitor al religiei antice iudaice » și a considerat că romanele "Procesul" și "Castelul" reprezintă cele două forme de manifestare a lui Dumnezeu: judecata ("Gericht") și harul ("Gnade"). Gershom Scholem descifrează în opera lui Kafka trăsăturile cabalei. Anevoiosul demers mistic, care riscă adesea să străpungă « bariera subțire » dintre credință și nihilism, se aseamănă, în viziunea lui Scholem, cu traseul parcurs de personajele kafkiene. David I. Grossvogel observă că în proza lui Kafka, numele lui Dumnezeu este
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Manifestul suprarealismului" al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul morții scriitorului evreu. Afinitățile lui Kafka cu această a doua mișcare sunt eliminarea barierei dintre vis (fantastic) și realitate, precum și accentul pus pe lumea subconștientului. O altă trăsătură importantă, încurajarea scrisului « automat », spontan, poate fi comparată cu maniera în care Kafka a scris "Verdictul", în doar opt ore. În ciuda tuturor acestor influențe și posibile afilieri artistice, trebuie spus că Franz Kafka a anticipat mai mult decât a imitat
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a imitat. Datorită abilității sale de a prezenta elemente fantastice ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ale naratorului par de fapt emise de protagonist. Următoarele exemple sunt evidențiate cu caractere "cursive": Stilul indirect liber, numit în germană și « vorbire trăită » ("erlebte Rede") pentru a fi pus în contrast cu vorbirea directă sau indirectă ("direkte/indirekte Rede"), este o trăsătură principală a prozei kafkiene. Cele mai evidente semne ale prezenței acestei tehnici literare sunt întrebările retorice și cuvintele care exprimă probabilitatea ("vielleicht", "wahrscheinlich") sau deducția logică ("sollte", "sicherlich"). Nu toate lucrările lui Kafka sunt relatate însă la persoana a treia
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mai mult forțele haosului, devenind, într-un crescendo de neoprit, obiectul batjocurii, al umilinței, violenței sau stigmatizării. Destinele lor tragice se termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
univers comic, precum « un pește într-un vas cu apă », ceea ce le împiedică să conștientizeze ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă devine glumă doar în afara acvariului ». Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prealpine (șisturi cristaline, depozite sedimentare, magnetice, diabaze și porfire) alpine unde se conservă și amprente ale mișcărilor mai vechi (hercinice și acaledonice). Localitatea este așezată într-o zonă unde se întâlnesc Podișul Niculițelului cu Depresiunea Saon (Isaccea-Niculițel) și Lunca Dunării. Trăsăturile proprii reliefului colinar se regăsesc mai mult în partea de sud sud-vest, unde apar frecvent înălțimi ce depășesc 200 m. Nivelul de luncă, principala treaptă genetică a reliefului fluvial, își modifică aspectul mai ales la viituri, ducând la formarea ostroavelor
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
000 de melodii de cântece populare. Între secolele al XIII-lea și al XIX-lea, germanii baltici, dintre care mulți nu erau la început de origine germană, ci au fost asimilați în cultura germană, formau clasa superioară. Ei au dezvoltat trăsături culturale distincte, caracterizate prin influențe letone și germane, care au supraviețuit în familiile germane baltice până astăzi, în ciuda împrăștierii lor în Germania, SUA, Canada și alte țări la începutul secolului al XX-lea. Majoritatea letonilor autohtoni nu au participat însă
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
țariști. Represiunea împotriva inamicilor reali sau numai închipuiți ai bolșevicilor a fost neîntreruptă de la Revoluția din Octombrie, dar au existat perioade de creștere în intensitate precum cea a Terorii Roșii sau a deportării chiaburilor care s-au opus colectivizării. O trăsătură distinctă a Marii Epurări a fost aceea că pentru prima oară, chiar partidul conducător era supus represiunii la scară largă. Totuși, doar o minoritate dintre cei afectați de epurări erau membri de partid sau membri ai birocrației. Epurarea partidului a
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
va denumi cu umor negru ""Quinta del Sordo"" ("Casa Surdului"), însoțit de Leocadia Weiss, devenită tovarășă de viață după moartea Josefei. Artistul trăiește izolat de lume, stilul său devene grav, satira din tabloul "Bătrânele" (sau "Hasta la Muerte", 1808-1810) capătă trăsături macabre într-un ciclu (1821-1823) de paisprezece scene înfiorătoare: ""Doi bătrâni mâncând supă"", ""Saturn devorându-și copiii"" etc., care produc o impresie extraodinar de deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă. În creația lui, drumurile artei și ale frumuseții s-au
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
reprezentării și gândirii există o condiționare reciprocă profundă: dereglarea verigii memorative determina tulburări serioase în desfășurarea proceselor pe care le susține (percepție sau gândire), iar dereglări la nivelul procesului specific afectează funcționarea bazei lui memorative. Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale, care îi sunt imprimate de integrarea ei în structura proceselor și activităților specifice. Memoria este activă, selectivă, contextuala, mijlocita, organizată logic și sistemic. În investigarea și evaluarea nivelului de dezvoltare și eficiența al memoriei se iau în considerare următorii
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizației în întoarcerea la orânduirea patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură importantă a poeticii lui Wordsworth o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenționalismele stilistice ale secolului al XVIII-lea. Poezia trebuie să fie expresia nemijlocită a sentimentelor, înveșmântate în cuvinte simple. În anii care urmează, Wordsworth creează un mare
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
bucurau deja, decât să adopte niște reforme democratice sincere, țin cu atât mai mult de anacronism. Povestea tragică a lui Nicolae al II-lea și în același timp și aceea a Rusiei de la începutul secolului al XX-lea arată că trăsăturile personale judecate îndeobște a reprezenta niște "calități" certe, funcție de contextul istoric în care individul este obligat să se manifeste, se dovedesc a fi de fapt niște defecte mortale: respectul pentru tradiție și practicile înaintașilor, trăsătură atât de adânc înrădăcinată în
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
al XX-lea arată că trăsăturile personale judecate îndeobște a reprezenta niște "calități" certe, funcție de contextul istoric în care individul este obligat să se manifeste, se dovedesc a fi de fapt niște defecte mortale: respectul pentru tradiție și practicile înaintașilor, trăsătură atât de adânc înrădăcinată în conștiința țarului Nicolae al II-lea, l-a împiedicat să adopte cu buna-credință necesară reformele cerute de populație, și asta s-a dovedit relativ repede a fi fatal (atât pentru Nicolae și familia lui, cât
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și una lungă. Opoziția scurtă - lungă are valoare funcțională, adică sensul cuvintelor poate fi diferențiat prin cantitatea unei vocale sau a unei consoane. se caracterizează și prin armonie vocalică, adică, de regulă, un cuvânt conține numai vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare, fie posterioare. Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. Cuvintele relativ lungi pot
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]