246,706 matches
-
prima țarină. Căsătoria lor a fost extrem de fericită, însă o moarte prematură și misterioasă în 1560 a schimbat caracterul lui Ivan. Suspectându-i pe boieri că i-au asasinat sotia, țarul a început un regim de teroare împotriva lor. Printre copiii Anastasiei, Ivan cel Groaznic a fost ucis de către țar într-o ceartă; tânărul Feodor, un prinț pios și letargic, a moștenit tronul la moartea tatălui său. De-a lungul domniei lui Feodor, guvernarea Rusiei a fost contestată între cumnatul său
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
s-a dovedit de succes. Primii Romanovi au fost iubiți de populație. Mihail a fost succedat de fiul său Alexei, care a condus țara în liniște prin numeroase probleme. La moartea sa, a existat o perioadă de lupte dinastice între copiii lui concepuți cu prima sa soție, Maria Ilyinichna Miloslavskaya (Feodor al III-lea, Sofia Alexeevna și Ivan al V-lea) și a fiului său din cea de-a doua căsătorie cu Natalia Kirilovna Narîșkina, viitorul Petre cel Mare. Noi lupte
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
imperiale a Rusiei și și-a asumat titlul de "împărat și autocrat al tuturor rușilor" în 1924, când dovada că toți pretendenții anteriori au fost uciși a fost definitivă. El a fost urmat de singurul său fiu, Vladimir Kirilovici. Singurul copil al lui Vladimir, Maria Vladimirovna, este actualul pretendent; singurul ei copil din căsătoria cu Prințul Franz Wilhelm al Prusiei, George Mihailovici, este moștenitor aparent însă sunt în viață și alți descendenți ai ramurei junior a Casei Holstein-Gottorp-Romanov. Asociația familiei Romanov
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
autocrat al tuturor rușilor" în 1924, când dovada că toți pretendenții anteriori au fost uciși a fost definitivă. El a fost urmat de singurul său fiu, Vladimir Kirilovici. Singurul copil al lui Vladimir, Maria Vladimirovna, este actualul pretendent; singurul ei copil din căsătoria cu Prințul Franz Wilhelm al Prusiei, George Mihailovici, este moștenitor aparent însă sunt în viață și alți descendenți ai ramurei junior a Casei Holstein-Gottorp-Romanov. Asociația familiei Romanov, o asociație privată cu cei mai mulți dintre descendenții țarului Pavel I al
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
USIA (United States Information Agency) în cadrul programului “Internațional visitor Program” 1990. Vicepreședinte al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor de muzică din România, 1994-1998 Membru fondator și director de proiecte al Fundației „Solidaritatea culturală pentru România” Starea civilă: căsătorit. Copii: un copil, Ioana Sabina Anghel. A semnat libretul regia și coregrafia următoarelor spectacole: “Consens” 1974 la teatrul “Țăndărica” din București, în cadrul spectacolelor “Nocturn 91/2” “Oedip” 1977, la teatrul “Țăndărica” din București, în cadrul spectacolelor “Nocturn 91/2” “Țară lumii”, 1980 , la Teatrul
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
stat polițienesc impus de țarul Nicolae I. Aleksandr Herzen, contemporanul lui Dostoievski, observă că « nicăieri în lume religia nu joacă un rol atât de modest în educație ca în Rusia ». Se referă, evident, în mod strict la educația primită de copiii aristocrației afluente, cu privilegii, funcții și domenii funciare, la familiile nobililor care s-au dezvoltat vreme de câteva generații în spiritul Iluminismului francez și pentru care Voltaire a reprezentat un far călăuzitor. La începutul secolului al XIX-lea, părinții acestor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de câteva generații în spiritul Iluminismului francez și pentru care Voltaire a reprezentat un far călăuzitor. La începutul secolului al XIX-lea, părinții acestor familii au încetat să mai fie atrași de creștinismul ortodox, chiar dacă au continuat să își boteze copiii în spiritul acestei religii și să respecte, în mod formal, ritualurile. În acest mediu au crescut și s-au format mari scriitori ruși ca Pușkin, Lermontov, Gogol, Herzen, Turgheniev, Tolstoi sau Nekrasov. Familia în care s-a născut Dostoievski însă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Mihail Dostoievski un salariu suficient de mare pentru toate necesitățile sale și mereu era nevoit să suplimenteze veniturile cu servicii medicale particulare. Familia locuia într-un apartament mic, înghesuit, pe terenul spitalului, iar lipsa spațiului privat era mereu o problemă. Copiii Mihail și Feodor dormeau într-o cameră fără ferestre, separată printr-o partiție de anticameră. Deși medic, tatăl lui a păstrat o bună parte din educația clericală în spiritul căreia a fost crescut: chiar și în scrisorile sale folosește expresii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Spitalul pentru săraci Mariinsky și astfel, în timp ce se joacă în grădinile spitalului, întâlnește mulți pacienți aparținând păturii de jos a societății.. Mai târziu, după achiziționarea domeniului de la țară, Dostoievski nu are niciun fel de restricții în a se juca cu copiii țăranilor sau în a-i ajuta pe adulți la muncile câmpului. Influența religioasă exercitată de părinți rămâne neafectată de scepticismul care domina nobilimea rusă în acele vremuri. Una din primele amintiri ale scriitorului rămâne aceea în care își recită rugăciunile
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în timp ce se afla la țară, într-o pădure, lui Feodor i se pare că aude pe cineva alertând prezența unui lup. Fuge speriat spre Maréi, un șerb care lucra pământurile în apropiere. Țăranul îl liniștește și face semnul crucii deasupra copilului, iar între cei doi se stabilește imediat o comunicare spirituală deosebită. Dostoievski evocă episodul ca pe o dovadă a măreției și profunzimii sufletului țăranului rus. În 1833, Mihail și Feodor se înscriu la o școală franceză de tip internat, avându
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și șase de ani și se retrage la țară. Moartea soției, eșecurile băieților și solitudinea provinciei îl deteriorează emoțional și moral: cu un an înaintea morții sale, o menajeră cu care a întreținut relații după moartea soției va naște un copil nelegitim, iar băutura devine unul din principalele sale vicii. Unii biografi l-au asociat pe Mihail Dostoievski, ajuns în această ipostază degradantă, cu personajul Feodor Karamazov din romanul "Frații Karamazov", dar analogia este improbabilă, deoarece scriitorul nu și-a vizitat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
dezordonat, din cauza tot mai frecventelor crize de epilepsie și a dificultăților financiare. După numeroase răzgândiri asupra subiectului și personajelor, Dostoievski reușește să trimită în ianuarie 1868 "Mesagerului rus" primele părți ale romanului "Idiotul". La 5 martie i se naște primul copil, Sofia, care va muri de pneumonie trei luni mai târziu. La moartea fetiței, scrie Anna Grigorievna, Dostoievski « plângea în hohote, ca o femeie, stînd lângă trupușorul rece al copilei sale și-i săruta neîncetat fețișoara albă și mânuțele. N-am
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Anna Grigorievna, Dostoievski « plângea în hohote, ca o femeie, stînd lângă trupușorul rece al copilei sale și-i săruta neîncetat fețișoara albă și mânuțele. N-am mai văzut niciodată o disperare atât de violentă. » Nemaisuportând atmosfera Genevei, încărcată de amintirea copilului, cuplul se mută la Vevey, apoi la Milano și Florența, unde petrec iarna dintre anii 1868 și 1869. Romanul "Idiotul" este finalizat acolo, în ianuarie 1869, iar publicarea are loc în "Mesagerul rus" în februarie. Personajul principal al cărții, gentilul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
epilepsiei la o clinică din Elveția, este adesea comparat cu personaje precum Don Quijote al lui Cervantes, Samuel Pickwick al lui Dickens sau „Cavalerul sărman” din poezia lui Pușkin. La 26 septembrie 1869, în Dresda, se naște cel de-al doilea copil al lui Dostoievski, Liubov. Între timp, scriitorul se confruntă cu o dependeță cruntă de jocurile la ruletă. După cum mărturisește, Anna Grigorievna: După promisiuni fierbinți făcute soției, că va renunța la jocurile de noroc, urmate apoi de recidive, se pare că
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
unde, la sosire, primește diagnosticul de « catar temporar ». Starea sănătății i se ameliorază considerabil datorită băilor termale. Între timp, găsește inspirația pentru un nou roman, "Adolescentul", pe care îl începe în februarie 1874. La 10 august 1875 se naște ultimul copil, Aleksei ( Alioșa). Băiatul va suferi de epilepsie încă de la aproape trei ani; la 16 mai 1878 este atacat de o criză convulsivă atât de puternică încât își dă suflarea după douăsprezece ore de chin. Părinții sunt îndurerați, iar sora, Liubov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
utilitarismul și ateismul, romanul "Demonii" îl va anatemiza pentru totdeauna pe Dostoievski în ochii radicalilor. La sfârșitul anului 1875, Dostoievski termină "Adolescentul", deși părți ale romanului apar în "Note patriotice" încă din luna ianuarie. "Adolescentul" prezintă viața lui Arkadi Dolgoruki, copilul ilegitim al aristocratului Versilov și al unei femei sărace. Tema cărții este conflictul dintre generații și relația dintre tată și fiu. Dostoievski va dezvolta mai pe larg această problemă în "Frații Kramazov". Dostoievski reia "Jurnalul unui scriitor" în 1876, dar
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din partea căreia primește un certificat de onoare în februarie 1879. Moartea fiului Alioșa îl determină să renunțe la participarea la un congres internațional din Paris despre drepturile autorului. Soții Dostoievski se mută într-un nou apartament, bântuiți fiind de amintirea copilului. În aprilie 1878, scriitorul așterne primele idei pentru viitorul roman, "Frații Karamazov", deși se folosește și de unele elemente din proiectele anterioare, abandonate, precum "Viața unui mare păcătos". Procesul de creație este de această dată neabătut. Personajele principale și tema
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
orice formă de abuz împotriva copiilor. Polenka Marmeladova din "Crimă și pedeapsă", Iliușa din "Frații Karamazov" și Kolea din "Idiotul" sunt exemple elocvente de copii înzestrați cu spirit de sacrificiu și o remarcabilă putere de înțelegere a idealurilor creștine. Un copil de cinci-șase ani știe câteodată despre Dumnezeu, despre bine și rău lucruri atât de uimitoare și de o profunzime atât de surprinzătoare, încât nu poți decât să ajungi la concluzia că natura i-a dat acelui copil alte mijloace de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
idealurilor creștine. Un copil de cinci-șase ani știe câteodată despre Dumnezeu, despre bine și rău lucruri atât de uimitoare și de o profunzime atât de surprinzătoare, încât nu poți decât să ajungi la concluzia că natura i-a dat acelui copil alte mijloace de a dobândi cunoștințe, mijloace nu numai necunoscute de noi, dar și pe care, conform principiilor pedagogice, ar fi trebuit chiar să le respingem. » afirmă Dostoievski în "Jurnalul unui scriitor". Cele două modele de virtute din proza dostoievskiană
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
În anul 1978, el s-a mutat în orașul New York, unde a urmat cursurile Școlii de Arte Vizuale (până în anul 1979). Haring a devenit interesat de contururile groase, caracteristice artei graffiti realizată în metrourile americane, împrietenindu-se cu așa-numitul „copil graffiti” Jean-Michel Basquiat. În anul 1979, Haring decupează titluri din ziare pentru a le reasambla, creând titluri false, precum „Regan ucis de un polițist erou”, apoi le-a împrăștiat pe pereții și panourile publicitare ale orașului. Aceste imagini erau desenate
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
hormonal, factorii biologici și de mediu. Cu alte cuvinte, există o serie de factori care contribuie la formarea orientării sexuale, factori care diferă de la persoană la persoană. Cu toate acestea, homosexualitatea și bisexualitatea nu sunt cauzate de modul în care copilul a fost crescut și educat de către părinți sau de experiențele sexuale cu persoane de același sex, din perioada copilăriei. Deși homosexualitatea sau bisexualitatea nu semnifică o boală mintală sau un comportament anormal, persoanele cu aceste orientări se pot confrunta cu
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
similar, masculinizarea unor caracteristici ale fetelor. Anumiți epi-marks implicați în dezvoltarea sexuală și care i-au protejat pe părinți de variațiile nivelului hormonilor sexuali în perioada fetală pot, uneori, să fie transmiși generației următoare și să determine apariția homosexualității la copiii de sex opus ai acestor părinți. Fiecare femeie are doi cromozomi X, iar oamenii de știință au descoperit că în cazul celor cu copii homosexuali, unul dintre ei este inactiv. Acest lucru sugerează implicarea cromozomului X în determinarea orientării sexuale
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
Aragon, a devenit regină a Angliei, ca prima soție a lui Henric al VIII-lea. Maria I a Angliei a fost verișoara lui și avea să se căsătorească cu fiul lui Carol, Filip al II-lea. Carol este al doilea copil însă fiul cel mare al lui Filip I al Castiliei și a Ioanei I a Castiliei. Prenumele său tipic burgund este un omagiu adus străbunicului său, Carol Temerarul. La naștere i s-a acordat titlul de conte de Luxemburg. Combinând
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
și șase de ani mai târziu, rămășițele sale au fost transferate în panteonul regal de la El Escorial. La 10 martie 1526, Carol s-a căsătorit cu verișoara lui primară Elisabeta a Portugaliei, sora lui Ioan al III-lea al Portugaliei. Copiii lor au fost: Carol este faimos și pentru că a avut numeroase amante. Două dintre ele au dat naștere unor copii care au ajuns guvernatori ai Țărilor de Jos habsburge :
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
lui necăsătoriți) să se căsătorească și să aibe copii. În 1818, el s-a căsătorit cu Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld, o prințesă germană al cărei frate Leopold era văduvul Prințesei Charlotte. Ducele și Ducesa de Kent au avut un singur copil, Victoria, care s-a născut la 4.15 am la 24 mai 1819 la Palatul Kensington din Londra. Victoria a fost botezată de Arhiepiscopul de Canterbury, Charles Manners-Sutton, la 24 iunie 1819 la Palatul Kensington. Nașii ei au fost: împăratul
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]