25,627 matches
-
iveală tot felul de rufe murdare. Probabil că nici unul dintre ei nu-l citiseră pe René Girard. Cotidianul, 22-23 decembrie 2001 Cu camionul — Recunoaște că ți-a fost frică înainte de a te urca în camion. — Bineînțeles că mi-a fost frică. Am răsuflat ușurat când am aflat că, din motive tehnice, plecarea s-a amânat până după Crăciun. De fapt, mi-a fost mai puțin frică după moartea lui Ceaușescu. Acum poate să pară ridicol, dar atunci circulau tot felul de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ți-a fost frică înainte de a te urca în camion. — Bineînțeles că mi-a fost frică. Am răsuflat ușurat când am aflat că, din motive tehnice, plecarea s-a amânat până după Crăciun. De fapt, mi-a fost mai puțin frică după moartea lui Ceaușescu. Acum poate să pară ridicol, dar atunci circulau tot felul de zvonuri în legătură cu „teroriștii” care umblă prin țară și împușcă în dreapta și-n stânga. Nu uita că eram cu toții convinși că la Timișoara muriseră 30.000
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu orice preț, chiar și demoralizați de moartea șefului, securiștii cei credincioși tot sunt periculoși. De aceea în loc să intrăm în țară pe la Turnu-Severin am luat-o prin Bulgaria și am trecut Dunărea abia la Giurgiu. Bineînțeles că ne-a fost frică. Dar ne simțeam și mândri. Am fi putut, Beldiman și cu mine, să obținem un loc în avioanele care transportau diverși oficiali francezi încă din 25 decembrie. Așa s-a dus Virgil Tănase, care a și ajuns înaintea noastră. Sau
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
gândesc alții pentru ei. Și asta nu numai în România sau în țările foste comuniste, dar și în alte părți, în alte țări unde libertatea de expresie există, cu unele întreruperi, de mai mult de un secol. Oamenilor le e frică să gândească. Sau le e lene? Le e frică să nu greșească dacă gândesc individual. Și atunci se supun unei gândiri colective, câteodată numită „opinie publică”, altădată - „gândire unică”, mai ales dacă e cu adevărat masivă și bine fixată. Aproape
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
România sau în țările foste comuniste, dar și în alte părți, în alte țări unde libertatea de expresie există, cu unele întreruperi, de mai mult de un secol. Oamenilor le e frică să gândească. Sau le e lene? Le e frică să nu greșească dacă gândesc individual. Și atunci se supun unei gândiri colective, câteodată numită „opinie publică”, altădată - „gândire unică”, mai ales dacă e cu adevărat masivă și bine fixată. Aproape că-mi vine să zic că mai multă libertate
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ecologist, Noël Mamère. De când votez în Franța, adică din 1984, n-am votat decât pentru ecologiști. Mă rog, pe 5 mai am votat pentru Chirac, împotriva lui Le Pen. Tot așa cum în România foarte mulți au votat pentru Iliescu, de frică să nu iasă celălalt... Nu-i tot una. Chirac e de dreapta. — Nu contează - vreau să spun că pentru mine singura idee politică de luat în considerație în acest secol, care începe destul de nasol, e conservarea vieții pe pământ. Toate
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Mincu, face totul ca să fie!), nici în vreo altă instituție culturală mai de prestigiu. I s-a dat un nenorocit de premiu (ex aequo!) pentru roman de două parale pe care, după spusa editorului, nu-l cumpără nimeni nici de frică. În ultimul timp își pierde vremea scriind articole prin ziare. Acum mă zgâlțâie ca un apucat, mă împinge de pe un scaun ca să-mi ia locul în fața computerului. Mă tratează de impostor, de jigodie, de biet pseudonim etc. Abia dacă mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
adunarea care avea un punct de vedere ecologist. Și nu ecologie de doi bani de domnișoare bătrâne care vor să protejeze animalele. Ecologism radical! Europa trebuie să refuze productivismul de tip american, ne-a îndemnat el. Și nu-i era frică să afirme necesitatea unei încetiniri a progresului tehnic, a progresului de dragul progresului. Atunci am profitat și am tras și eu o tiradă antiamericană. E drept că era cu o zi înainte de venirea miniștrilor. În fața lor am tăcut mâlc. Nu de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să afirme necesitatea unei încetiniri a progresului tehnic, a progresului de dragul progresului. Atunci am profitat și am tras și eu o tiradă antiamericană. E drept că era cu o zi înainte de venirea miniștrilor. În fața lor am tăcut mâlc. Nu de frică pentru mine, dar pentru Eugen Simion. Să nu-i stric ploile. Și așa, din partea lui, a fost o dovadă de mare curaj și de prietenie să mă invite la un colocviu atât de simandicos. — Ambasadorul ăsta al Braziliei probabil că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Cine o să le plătească? Franța și Germania nu sunt în coaliție. Poate Japonia... Dar ia spune, de ce ai devenit atât de proamerican dintr-o dată, parcă erai mai degrabă de partea lui Chirac, ce te-a apucat? Parcă ți-ar fi frică!... Pastenague nu răspunde imediat. Abia după câtva timp îmi aduce ziarul Le Monde din 22 martie și-mi dă să citesc un articol al lui Timothy Garton Ash - mai precis, mottoul acestuia: „Ar trebui să adăugăm Uniunea Europeană și Franța pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
patologică - ce se instalează subit sau, dimpotrivă, treptat, evoluând pe o lungă perioadă de timp, nu datorită vreunei boli fizice, nici unei alte dereglări psihiatrice - pentru propriul corp și pentru propria sănătate. Se manifestă sub forma unei acute conștiințe (sub imperiul fricii) a semnelor fiziologice ale organismului și printr-o reacție exagerată la cel mai mic semn de dezechilibru. Pacientul interpretează greșit unele modificări negative (care pot fi chiar reale) ale "schemei sale corporale" (body schema), aceasta din urmă referindu-se la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sau mai multe) dintre următoarele: 1) suspectează, fără o bază suficientă, că alții o exploatează, prejudiciază sau înșală; 2) este preocupată de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor sau asociaților; 3) refuză să aibă încredere in alții din cauza fricii nejustificate că informațiile vor fi utilizate malițios contra sa; 4) citește intenții degradante sau amenințătoare în remarci sau evenimente benigne; 5) poartă pică tot timpul, adică este implacabilă față de insulte, injurii sau ofense; 6) percepe atacuri la persoana sau la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
timp, nimic nu mă poate convinge că această crudă putrefacție a măgarului ar fi altceva decât reflectarea orbitoare și dură a unor noi pietre prețioase... Cunoscători ai simulacrelor, noi am învățat de mult timp să recunoaștem imaginea dorințelor în spatele simulacrelor fricii, și chiar trezirea "vârstelor de aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir". Plasându-și demersul creator la nivelul freudian al inconștientului, Dalí cedează uneori imperativelor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o schemă dinamică centrală, ce se autopropulsează în cadrul mentalului colectiv sub forma mitului, pentru a-l menține activ; astfel, el își exercită funcția compensatorie în raport cu realitatea, dintr-o nevoie umană funciară, simptomatică la nivelul întregului psihism colectiv, de a controla frica de neant (acest adevărat resort antropologic al imaginarului colectiv). Alte câteva precizări metodologice se impun acum, în acest moment al analizei (etimologic, méta și odos definesc progresia unui demers demonstrativ și, totodată, descrierea modalităților prin care el se finalizează și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
veșnice; funcția ei majoră este de a pune memoria colectivă și relația sa cu comunitatea în perspectiva unei necesare penitențe continue și a doliului. Ceea ce ne face să credem că îl diferențiază fundamental de imaginarul precreștin este sentimentul permanent de frică, uneori manifestat violent, individual sau colectiv; el este însă integrat abil, ca o modalitate eficientă a politicilor instituționale de a asigura controlul manifestărilor psiho-sociale. În ritualul roman de înmormântare, funus imaginarium indica faptul că populația și instituțiile stăpâneau conștient procesul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și instituțiile stăpâneau conștient procesul de memorare, precum și relația cu trecutul și cu spiritul înaintașilor. Întâlnirea dintre simbolismul acestui ritual și creștinism și transferarea "mecanismului" lui la nivelul mentalului colectiv face ca, în procesul de abstractizare, imaginarul să preia "culorile" fricii de pedeapsa veșnică și de pierderea, în moarte, a stării (precare) de echilibru. Antropologia creștină ar putea să ofere aici interpretări care ne-ar aduce mai aproape de înțelegerea psihozelor din timpul primului mileniu, manifestate colectiv la sfârșitul lui. Formele apocalipsei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
compartiment" important al imaginarului colectiv), ca reprezentare psihotică a haosului absolut, devenite metafore−matrice pentru chinul veșnic și motiv pentru penitență, diferențiază lumea greco-romană de cea creștin-medievală. De aici, prevalența imaginarului morții în gândirea colectivă, ca o altă manifestare a fricii în fața puterii absolute de judecata coercitivă. El a luat forme diferite în credința catolică față de ortodoxie, date fiind credințele bogate și mitologiile păgâne ale tinerelor regate medievale. Istoria motivului purgatoriului (emergent din secolul XI), venit dintre mediul monastic irlandez (Sf.
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pentru Stagirit, imaginația se eliberează în primul rând din relația cu dóxa. Pentru că se autonomizează, poate să iasă de sub incidența incomodă a gândirii politice, cel puțin pentru moment, rămânând o problemă de ontologie. Imaginile din vis sau halucinațiile provocate de frică sau de boală intră acum pentru prima oară în discuție; de aceea, analiza lui Aristotel asupra conținutului psihic al imaginii poate fi afiliată interpretării teoretice a imaginarului. Dacă teroarea și frica sunt efectele faptelor imitate într-o tragedie, atunci ele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de ontologie. Imaginile din vis sau halucinațiile provocate de frică sau de boală intră acum pentru prima oară în discuție; de aceea, analiza lui Aristotel asupra conținutului psihic al imaginii poate fi afiliată interpretării teoretice a imaginarului. Dacă teroarea și frica sunt efectele faptelor imitate într-o tragedie, atunci ele capătă și un statut estetic și paideic. Este pentru prima oară când imaginației i se recunosc și un statut, și un rol în programul educațional al pólis-ului, chiar prin intermediul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
luat-o la fugă, pentru că asta știa el să facă cel mai bine și, cum-necum, a nimerit într-o groapă. Săracul iepuraș! A rămas blocat în groapa adâncă și fuga nu-l mai putea scăpa de primejdie. Era mort de frică. Avea și de ce. Dintr-un tufiș a ieșit fiorosul lup, gata, gata să-l mănânce. “Sunt pierdut!” și-a spus iepurașul. - Mamă! Mămico! Unde ești? Salvează-mă! Salvat a fost , dar nu de mama lui. Bătrâna pupăză, gândindu-se la
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Noapte bună, somn ușor, îngeraș la căpușor! Fetița nu vrea să adoarmă. Se mai gândește încă la Scufița Roșie. Ce întâmplare! Ce fetiță curajoasă! Să meargă ea singură prin pădure, să stea de vorbă cu lupul fără să moară de frică, să ajungă în burta fiarei și să iasă afară vie și nevătămată! Strașnică poveste! “Dacă aș fi fost eu în locul Scufiței”... Pleoapele grele i se închid ușor peste ochi. Somnul o primește în împărăția lui. Ștefana adoarme, dar... se trezește
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
trepidant. Senzația de asfixire a conștiinței se instaurează și spectrul pierderii de echilibru interior își aruncă primele raze de nefast răsărit. E posibilă prăbușirea imediată a sufletului într-un gol de ființă, iar angoasa se poate instala ca paroxism al fricii fără contur. Atunci când mă adresez acestui prieten încercat cu formula Condoleanțe! eu îl atenționez că sunt cu el în mijlocul coșmarului real ce s-a abătut asupra sa, că am intrat în iureșul sufocant al suferinței sale spre a reduce din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce se privește în oglindă, închipuindu-și doar imaginea pe care o vedea înante de a-și pierde văzul. Neregăsindu-se așa cum se știa, el se așeza în marginea unei cascade afective a cărei învolburare putea să-l răpească neîntârziat. Frica i se generaliza anihilându-și propria tematică, propriul motiv. Astfel, ajungea în zona unei înfricoșări ce și-a uitat și stins temeiul, cauza, argumentul, ajungea în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mulțime de piedici, în urma unui semn rău. Plouă grozav, o pădure arde. Prozaică în aparență, poezia e străbătută de fior fantastic, și iată o bună scenă de noapte spectrală: Dodată calul se încordează! S-aruncă-n lături, se spăimîntează! Se svîrcolește! de frică multă, Nici bold, nici glasul nu-mi mai ascultă. Ager descalec, văz jos turtită Albind o trâmbă învăluită! Vântul stătuse, ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul cum cu o pușcă veche în vârf cu o lumânare împușcă ursul în bârlog. IACOB NEGRUZZI Secretarul "perpetuu" al "Junimii", Iacob
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]