25,546 matches
-
în 1947 a fost realizat un episod al serialului radiofonic "The New Adventures of Sherlock Holmes", cu Tom Conway în rolul lui Holmes și Nigel Bruce în rolul dr. Watson. Această versiune îl prezintă pe inspectorul Lestrade în loc de inspectorul Morton. Povestirea a fost adaptată ulterior într-un episod din 1994 al serialului TV "Memoriile lui Sherlock Holmes" cu Jeremy Brett în rolul lui Holmes, Edward Hardwicke în rolul dr. Watson și Jonathan Hyde în rolul lui Culverton Smith. Această versiune este
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]
-
fi căsătorit după aceea din nou, ceea ce ridică întrebări cu privire la cât de apropiați erau ei de fapt sau dacă Watson este un om care își reprimă emoțiile. Este probabil că Mary Morstan a murit în perioada cuprinsă între acțiunile din povestirile "Ultima problemă" și "Casa pustie", dat fiind că în scrisoarea de adio lăsată lui Watson, Holmes îi cere vechiului său prieten să "transmită salutări doamnei Watson"; la întoarcerea lui Holmes, Watson scrie: Aflase cumva de doliul meu trist"; și în
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
închiriat de Holmes pe strada Baker. În "Semnul celor patru", Watson scrie că a cunoscut-o pe Mary Morstan în septembrie 1888 și s-a căsătorit cu ea câteva luni mai târziu, probabil în primăvara anului 1889. În alte două povestiri se leagă definitiv această relație de acțiunea din romanul sus-menționat; este vorba de afirmațiile lui Watson în "Misterul din Valea Boscombe" și a lui Holmes în "Funcționarul agenției de bursă". Deoarece în "Casa pustie", Watson menționează că Holmes aflase de
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
se petrece în 1903, Holmes a scris că "Watson mă părăsise în acea vreme pentru o nevastă". Această "soție" nu putea fi Mary Morstan, astfel că se deduce că Watson a fost căsătorit de două ori. Mențiunile din alte două povestiri au creat o serie de nedumeriri în rândul holmesologilor. În "Cei cinci sâmburi de portocală", a cărei acțiune se petrece în septembrie 1887, Watson afirmă că "soția mea era în vizită la mama sa". Nu este dat numele soției lui
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
a cunoscut-o pe Mary Morstan în iulie 1888, iar mama acesteia murise cu multă vreme înainte. Se poate deduce că este vorba de o altă soție. Pentru a complica lucrurile, Watson menționează într-o discuție cu Holmes din aceeași povestire și acțiunea din "Semnul celor patru", deși acțiunea din roman este ulterioară aceleia din povestire. Situația se complică în povestirea "Scandal în Boemia", unde Watson afirmă că acțiunea a început la 20 martie 1888 și se face încă o dată referire
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
vreme înainte. Se poate deduce că este vorba de o altă soție. Pentru a complica lucrurile, Watson menționează într-o discuție cu Holmes din aceeași povestire și acțiunea din "Semnul celor patru", deși acțiunea din roman este ulterioară aceleia din povestire. Situația se complică în povestirea "Scandal în Boemia", unde Watson afirmă că acțiunea a început la 20 martie 1888 și se face încă o dată referire la căsătoria doctorului. Afirmațiile din cele două povestiri duc la concluzia că Watson a avut
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
că este vorba de o altă soție. Pentru a complica lucrurile, Watson menționează într-o discuție cu Holmes din aceeași povestire și acțiunea din "Semnul celor patru", deși acțiunea din roman este ulterioară aceleia din povestire. Situația se complică în povestirea "Scandal în Boemia", unde Watson afirmă că acțiunea a început la 20 martie 1888 și se face încă o dată referire la căsătoria doctorului. Afirmațiile din cele două povestiri duc la concluzia că Watson a avut o altă soție înainte de căsătoria
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
acțiunea din roman este ulterioară aceleia din povestire. Situația se complică în povestirea "Scandal în Boemia", unde Watson afirmă că acțiunea a început la 20 martie 1888 și se face încă o dată referire la căsătoria doctorului. Afirmațiile din cele două povestiri duc la concluzia că Watson a avut o altă soție înainte de căsătoria cu Mary Morstan, dar nu se spune cine era aceasta și ce s-a întâmplat cu ea. Mary Morstan a fost portretizată de mai multe ori în cinematografie
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
Cronicile Marțiene (1950) (titlu original "The Martian Chronicles") este o colecție de 26 de povestiri științifico-fantastice scrise de Ray Bradbury. Povestirile prezintă colonizarea planetei Marte de către oamenii care fug de pe planeta Pământ plină cu probleme și în cele din urmă devastată de un război atomic și conflictul dintre marțienii autohtoni și noii coloniști. Cartea conține
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Cronicile Marțiene (1950) (titlu original "The Martian Chronicles") este o colecție de 26 de povestiri științifico-fantastice scrise de Ray Bradbury. Povestirile prezintă colonizarea planetei Marte de către oamenii care fug de pe planeta Pământ plină cu probleme și în cele din urmă devastată de un război atomic și conflictul dintre marțienii autohtoni și noii coloniști. Cartea conține povești scrise de Bradbury și publicate
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
science-fiction. Bradbury a afirmat că structura cărții a fost influențată de romanele "Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson și "The Grapes of Wrath" a lui John Steinbeck. El a numit-o un "văr-pe-jumătate cu un romanm" și "o carte cu povestiri care vrea să pară roman". Prin urmare, este similară culegeri de povestiri a lui Bradbury "Omul ilustrat", care folosește la rândul ei un cadru general pentru a lega diferite povestiri independente. La fel ca Fundația lui Isaac Asimov, "" urmăresc o
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson și "The Grapes of Wrath" a lui John Steinbeck. El a numit-o un "văr-pe-jumătate cu un romanm" și "o carte cu povestiri care vrea să pară roman". Prin urmare, este similară culegeri de povestiri a lui Bradbury "Omul ilustrat", care folosește la rândul ei un cadru general pentru a lega diferite povestiri independente. La fel ca Fundația lui Isaac Asimov, "" urmăresc o structură a "istoriei viitoare". Povestirile, care sunt de sine stătătoare, apar ca
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
-o un "văr-pe-jumătate cu un romanm" și "o carte cu povestiri care vrea să pară roman". Prin urmare, este similară culegeri de povestiri a lui Bradbury "Omul ilustrat", care folosește la rândul ei un cadru general pentru a lega diferite povestiri independente. La fel ca Fundația lui Isaac Asimov, "" urmăresc o structură a "istoriei viitoare". Povestirile, care sunt de sine stătătoare, apar ca episoade ale unui cadru narativ secvențial mai cuprinzător. Structura conține trei părți punctate de două catastrofe: extincția aproape
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
roman". Prin urmare, este similară culegeri de povestiri a lui Bradbury "Omul ilustrat", care folosește la rândul ei un cadru general pentru a lega diferite povestiri independente. La fel ca Fundația lui Isaac Asimov, "" urmăresc o structură a "istoriei viitoare". Povestirile, care sunt de sine stătătoare, apar ca episoade ale unui cadru narativ secvențial mai cuprinzător. Structura conține trei părți punctate de două catastrofe: extincția aproape completă a marțienilor și, în paralel, extincția aproape completă a rasei umane. Prima treime (cuprinsă
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
puținilor supraviețuitori umani de a deveni noii marțieni, permițându-i cărții să revină în punctul de plecare. Cartea a apărut în Marea Britanie cu titlul "The Silver Locusts" (1951) și cu un conținut ușor diferit. În unele ediții a fost adăugată povestirea "The Fire Balloons", fiind omisă în schimb "Usher II". În traducerea spaniolă povestirile au fost precedate de un prolog scris de autor argentinian Jorge Luis Borges. În 1963, cartea a fost publicată ca parte a programului Time Reading, cu o
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
în punctul de plecare. Cartea a apărut în Marea Britanie cu titlul "The Silver Locusts" (1951) și cu un conținut ușor diferit. În unele ediții a fost adăugată povestirea "The Fire Balloons", fiind omisă în schimb "Usher II". În traducerea spaniolă povestirile au fost precedate de un prolog scris de autor argentinian Jorge Luis Borges. În 1963, cartea a fost publicată ca parte a programului Time Reading, cu o introducere semnată de Fred Hoyle. În 1979, Bantam Books a publicat o ediție
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
broșată comercială care conținea ilustrații realizate de Ian Miller. O ediție din 1997 împinge datele mai târziu cu 31 de ani (evenimentele având astfel loc între anii 2030 și 2057), include "The Fire Balloons" și înlocuiește "Tocmai în mijlocul cerului" (o povestire mai puțin actuală în 1997 decât în 1950) cu povestirea scrisă în 1952 "The Wilderness", datată "mai, 2034" (echivalentă cu "mai, 2003" în cronologia veche). Influența principală vine de la operele lui Edgar Rice Burroughs. Într-un articol scris cu puțin
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
ediție din 1997 împinge datele mai târziu cu 31 de ani (evenimentele având astfel loc între anii 2030 și 2057), include "The Fire Balloons" și înlocuiește "Tocmai în mijlocul cerului" (o povestire mai puțin actuală în 1997 decât în 1950) cu povestirea scrisă în 1952 "The Wilderness", datată "mai, 2034" (echivalentă cu "mai, 2003" în cronologia veche). Influența principală vine de la operele lui Edgar Rice Burroughs. Într-un articol scris cu puțin timp înaintea morții, Bradbury declara că romanele cu "John Carter
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
nu ar apărut" în caz că acestea nu ar fi existat. Într-o introducere scrisă pentru una dintre edițiile "Cronicilor marțiene", Bradbury menționează influența literară a seriei Barsoom și a romanului "Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson. Cadrul marțian prezent în majoritatea povestirilor - o planetă deșertică străbătută de canale gigantice construite de o civilizație antică pentru a aduce apă din calotele polare - este un scenariu prezent în mai multe opere SF ale începutului de secol XX și își are originea în primele observații
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
secol XIX, printre ei numărându-se americanul Percival Lowell. Acest lucru a dat naștere unei fascinații privitoare la Marte numită "febra marțiană". Astronomul Carl Sagan scria: A fost publicată pentru prima oară în primăvara anului 1947 în revista "Planet Stories". Povestirile cărții sunt aranjate în ordine cronologică începând cu lansarea primei rachete în luna ianuarie a anului 1999. "Vara rachetei" este o schiță care descrie transformarea iernii din Ohio în "vară" din cauza căldurii extreme degajată la lansarea rachetei, precum și reacția cetățenilor
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
cu lansarea primei rachete în luna ianuarie a anului 1999. "Vara rachetei" este o schiță care descrie transformarea iernii din Ohio în "vară" din cauza căldurii extreme degajată la lansarea rachetei, precum și reacția cetățenilor prezenți în zonă. Titlu original al acestei povestiri apărută în numărul din ianuarie 1950 al publicației " Maclean's" este "I'll Not Ask for Wine". Capitolul următor, "Ylla", mută povestea pe Marte. Ylla, o femeie marțiană prinsă într-o căsătorie lipsită de romantism visează cu ajutorul telepatiei despre sosirea
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
apropie de planeta lor, marțienii încep să adopte aspecte ale culturii umane cum ar fi interpretarea cântecelor americane, fără a fi conștienți de unde le vine inspirația. A fost publicată inițial în numărul din august 1948 al revistei "Thrilling Wonder Stories". Povestirea relatează "A Doua Expediție" pe Marte. La sosirea pe planetă, astronauții descoperă că marțeinii îi ignoră, singura excepție fiind aceea a unui grup aflat într-o clădire, care îi întâmpină printr-o paradă. Câțiva dintre acești marțieni pretind că își
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Xxx îi ucide și pe membrii acestuia. În cele din urmă, văzând că racheta "imaginară" își păstrează forma, dl. Xxx ajunge la concluzia că a înnebunit și se sinucide. Nava celei de-A Doua Expediții este vândută la fiare vechi. Povestirea a fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Un om insistă că are dreptul de a se afla în următoarea rachetă către Marte, deoarece este un contribuabil. Dorința lui de a pleca se datorează războiului nuclear care stă să izbucnească pe Pământ
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
a se afla în următoarea rachetă către Marte, deoarece este un contribuabil. Dorința lui de a pleca se datorează războiului nuclear care stă să izbucnească pe Pământ, dar ea nu este luată în considerare. Având titlul original "Mars is Heaven!", povestirea a apărut în toamna anului 1948 în revista "Planet Stories". Povestirea descrie sosirea celui de-al treilea val de americani pe Marte. De data aceasta, marțienii sunt pregătiți și, la aterizare, echipajul este pus în fața unui oraș din anii '20
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
contribuabil. Dorința lui de a pleca se datorează războiului nuclear care stă să izbucnească pe Pământ, dar ea nu este luată în considerare. Având titlul original "Mars is Heaven!", povestirea a apărut în toamna anului 1948 în revista "Planet Stories". Povestirea descrie sosirea celui de-al treilea val de americani pe Marte. De data aceasta, marțienii sunt pregătiți și, la aterizare, echipajul este pus în fața unui oraș din anii '20 în care se găsesc persoanele iubite pe care astronauții le-au
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]