249,666 matches
-
este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov, România, aflată la circa 15 km de centrul orașului București. Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
pe considerente religioase, bazată pe credință în „Domnul lui Israel" cu care triburile au făcut un legământ. „Cortul întîlnirii” și „Chivotul Legământului” au fost obiectele cele mai sacre ale uniunii tribale și tradiția biblică arată că au fost mai multe centre religioase de-a lungul vremii. În timpul rătăcirii prin deșert, „muntele lui Dumnezeu " adică Muntele Sinai sau Horeb , a servit că un astfel de loc , așa cum a făcut și oază de la Cades - Barnea , unde triburile au rămas pentru ceva timp și
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
servit că un astfel de loc , așa cum a făcut și oază de la Cades - Barnea , unde triburile au rămas pentru ceva timp și de unde au încercat o primă cucerire cucerire a tărâmului promis. Multe locuri din Canaan sunt menționate ca fiind centre de pelerinaj, cum ar fi Penuel , unde Iacob a primit numele de Israel, Betel unde se spune că ar fi poposit Arca, etc. Numărul doisprezece este nici fictiv, nici rezultatul unei cercetări genealogice reale. Este o cifră instituționalizata și stilizata
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Grecia , o astfel de grupare poartă numele de amficționie, adică o uniune de triburi sau asociație de orașe-state, grupate în jurul unui sanctuar comun. Fiecare trib a fost însărcinat cu întreținerea și aprovizionarea unui altar . Membrii acestor triburi făceau pelerinaje la centrul religios comun la ocazii festive. În ambele culturi, în cazul în care un trib s-ar fi retras sau ar fi fost absorbit de un alt trib, numărul doisprezece ar fi fost păstrat, fie prin divizarea unuia dintre triburile rămase
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
legii, de a cere și obține de la autoritățile publice române, precum și de la companii, persoane juridice și de la persoane fizice, informații sau documente necesare îndeplinirii misiunilor sale. Prin decretul nr. 111/8 februarie 1990 emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), Centrul de Informații Externe (CIE) a fost confirmat ca o instituțuie a statului Român, mandatat să întreprindă activități în domeniul informațiilor externe. Legea nr. 39 din 13 decembrie 1990 a acordat o identitate Serviciului de Informații Externe, acest act de reglementare
Serviciul de Informații Externe () [Corola-website/Science/303375_a_304704]
-
spre satisfacerea nevoilor și dorințelor umane printr-un process de schimb”. Popular, "marketing" reprezintă promovarea produselor, mai ales publicitatea și brandingul. Totuși, în limbaj profesional termenul are un spectru mai mare de înțelesuri care au ca element comun punerea în centrul atenției a clienților. Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorințele unor grupuri de clienți, si, în anumite cazuri, chiar a unor clienți anume. McCarthy a împărțit marketingul în patru segmente de activitate. Topologia lui a devenit universal recunoscută, iar setul
Marketing () [Corola-website/Science/303367_a_304696]
-
la creșterea puterii locale. La început, liberalizarea politică a permis guvernelor republicane să capete legitimitate prin invocarea democrației, naționalismului sau prin combinarea amândurora. În plus, liberalizarea a produs fracturi în sânul ierarhiei de partid, ceea ce a dus la reducerea controlului centrului asupra periferiilor uniunii. La final, perestroika a permis guvernelor republicane să controleze veniturile economiilor naționale și să-și asigure o mai mare independență față de guvernul central. De-a lungul deceniului al nouălea, conducerea sovietică a încercat să găsească noi structuri
Republicile Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/303383_a_304712]
-
acest stat a fost singura putere din tot Orientul Mijlociu, generând un uriaș progres în economia, cultura și literatura azeră. Pentru prima dată în istorie, Azerbaidjanul geografic și istoric s-a unit în cadrul unui stat centralizat având capitala la Tabriz (azi centrul provinciei iraniene Azerbaidjanul de Est), fapt care a creat un precedent pentru următoarele dinastii azere. Epoca aceasta a fost întreruptă prin invazia mongolo-tătarilor care a distrus toate marile orașe din țară, rezultând dinastia Elhanizilor cu fondatorul Hülaki (Hulaghu) han. Invazia
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
în economia statului. Doar de la Tebriz până în Turcia existau două drumuri de caravane: "*Tebriz-Diyarbakir-Mardin-Maraș-Kayseri-Ankara-Eskișehir-Bursa" "*Tebriz-Erzurum-Erzincan-Tokat-Amasya-Ankara-Bursa" Partenerii și clienții mătăsii azere în general erau negustorii europeni. La mijlocul secolului XV extinzându-și hotarele spre Est și Vest Imperiul Otoman a ocupat treptat centrele tradiționale de comerț. Mai târziu negustorii europeni și asiatici puteau să se întâlnească exlusiv pe teritoriul statului otoman. Tocmai a crescut cerere la mătase din care o mare parte se producea la Tebriz, Șamaxi, Șeki, Gence și alte orașe din
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
grave. Politica otomanilor a fost o lovitură mare pentru relațiile economice ale Azerbaidjanului și putea provoca căderea statului Akkoyunlu. Mehmet II încercând să ocupe toată Asia Mică, inclusiv drumul mătăsii Tebriz-Tokat-Bursa, plănuia cucerirea tuturor statelor mici din Anatolia, Trapezunt (Trabzon), centrele genoveze din sudul Mării Negre și sursa principală a mătăsii - Azerbaidjan. În acest caz, conducătorii azeri au început să caute aliați în Europa, în spatele otomanilor. Istoria s-a repetat încă o dată, lupta pentru drumurile către Marea Mediterană și Marea Neagră dintre greci și
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
lucru posibil prin folosirea liniilor de mare viteză speciale, care au raza de virare foarte mare, și o serie de echipamente speciale ce permit trenurilor să ruleze la viteză foarte mare. Aceste echipamente constau în motoare electrice foarte puternice, un centru de gravitate situat foarte jos, suspensii pneumatice, vagoane articulate și semnalizarea situată la bordul trenurilor, deoarece mecanicii nu o pot observa pe cea situată în lateral. Trenurile sunt construite de Alstom, chiar dacă Bombardier are și el o contribuție, la fel
TGV () [Corola-website/Science/303391_a_304720]
-
în mare măsură avionul între orașele deservite, datorită timpului de parcurs mai mic (mai ales pe parcursuri mai mici de 3 ore), formalităților de înregistrare, securiate și îmbarcare mult mai simple. Acestor factori li s-au adăugat situarea gărilor în centrul orașelor și percepția sporită de siguranță a trenurilor față de avioane. Sistemul a atins primul miliard de călători de la lansarea sa în septembrie 1981, pe 28 noiembrie 2003. Al doilea miliard este așteptat în 2010. Logoul TGV a fost creat în
TGV () [Corola-website/Science/303391_a_304720]
-
sunt cuplate și pot fi despărțite de tren cu un sistem clasic. Unul dintre principalele avantage ale TGV-ului este că acesta este complet compatibil cu instalațiile feroviare clasice de pe liniile electrificate astfel că acesta poate deservii gările situate în centrul orașelor și poate deservii localități ce nu se află în apropierea liniilor de mare viteză. De asemenea, pentru relațiile cu număr mare de pasageri, două rame pot fi cuplate pentru a mări capacitatea. Primele trenuri TGV funcționau cu motoare de
TGV () [Corola-website/Science/303391_a_304720]
-
până la 220 km/h în funcție de traseu și tipul de semnalizare). Unul din avantajele sistemului TGV față de alte sisteme de mare viteză, cum ar fi trenurile cu sustentație magnetică este compatibilitatea sa cu rețeaua clasică. Acest lucru permite deservirea gărilor din centrul orașelor fără a investi în infrastructuri urbane scumpe. Pentru deservirea orașelor mijlocii s-a ales să se construiască gări de tranzit pe liniile de mare viteză, la mare distanță de orașele respective și deseori accesibile doar pe cale rutieră. Este cazul
TGV () [Corola-website/Science/303391_a_304720]
-
vieții artistice românești, care și-a reglat admiratorii cu o expoziție retrospectivă găzduită încă de Sală Dalles, și-au adăugat, zilele trecute, o nouă distincție în copleșitoare colecție adunată într-o carieră de invidiat. Este vorba despre Diplomă decernata de Centrul Biografic Internațional din Cambridge, Marea Britanie, care autentifica includerea acestui român atins de aripă geniului în elită „Top 100 artist 2007”. Este o nouă recunoaștere a talentului lui Marcel Guguianu, un sculptor recompensat de-a lungul vremii cu nenumărate premii, dintre
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
genial, nu doar pentru că niciodată n-aș fi putut să îmi imaginez aceste forme și expresii ale Frumosului, ci și pentru ca viața mea a fost apropiată unei lumi care comunică cu cea culturală, si cred ca Guguianu este chiar în centrul culturii și nu poate exista în afara expresiei care șochează. E o șansă să fii contemporan cu o asemenea personalitate, să te apropii de modul său de a fi și de a comunica cu lumea.” „Îl cunosc de mai multă vreme
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Imperiul austriac (în ) a fost o formațiune statală ce a existat în centrul Europei între 1804 și 1867, iar ca parte cisleithanică a Austro-Ungariei a existat până în 1918. Cu toate acestea, uneori, numele de "Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia Habsburgica, pentru a desemna totalitatea țărilor a caror coroană era deținută
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
alcaloizi. Latexul este la început alb, apoi devine brun. Latexul obținut prin incizii în capsulele verzi dă produsul cunoscut sub numele de „opiu”, ce conține alcaloizi diverși: morfina, codeina, papaverina, narcotina etc. Acești alcaloizi acționează asupra cortexului (în special asupra centrilor durerii). În doze mici are acțiune excitantă, euforică, apoi deprimantă, în timp ce la doze mari are acțiune hipnotică. Semințele nu conțin alcaloizi, fiind utilizate în patiserie. "P. rhoeas" L. (macul roșu) este o buruiană segetală și ruderală frecventă. "Chelidonium majus" L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
pentru ameliorarea stomatitelor. Castanea sativa Mill. (castanul comestibil) are amenți masculi erecți, iar florile femele sunt grupate cîte trei și înconjurate de un involucru ce formează o cupă spinoasă (învelește complet achenele). Extractul apos din frunze are acțiune sedativă asupra centrilor respiratori și în special asupra centrului tusei. Frunzele au și proprietăți bacteriostatice. Fructele (castanele) prajite sunt comestibile și sunt consumate în regiunile sudice ale Europei. Este o specie submediteraneană, care crește spontan în România doar în cîteva regiuni subcarpatice (Tismana
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
castanul comestibil) are amenți masculi erecți, iar florile femele sunt grupate cîte trei și înconjurate de un involucru ce formează o cupă spinoasă (învelește complet achenele). Extractul apos din frunze are acțiune sedativă asupra centrilor respiratori și în special asupra centrului tusei. Frunzele au și proprietăți bacteriostatice. Fructele (castanele) prajite sunt comestibile și sunt consumate în regiunile sudice ale Europei. Este o specie submediteraneană, care crește spontan în România doar în cîteva regiuni subcarpatice (Tismana, Baia Mare, Mehedinți). Dintre genurile exotice pot
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
drupă roșie, comestibilă (utilizat ca expectorant și antiseptic). Ziziphus jujuba Mill. este un arbust spinos, cu fruct o drupă roșie, comestibilă (utilizat ca expectorant și antiseptic). Frunzele sunt bogate оn vitamina C și оn taninuri. Este introdus în zona de centru și sud a RM. Cuprinde plante lemnoase agățătoare (liane), rar arbuști sau specii erbacee. Uneori ramurile se metamorfizează în cîrcei. Frunzele, dispuse altern, sunt întregi sau palmat sectate. Florile mici, numeroase, grupate în inflorescențe cimoase, sunt actinomorfe, bisexuate sau unisexuate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
deșertice, avînd adaptări interesante la acest mediu de viață. Genul Euphorbia (laptele cîinelui, alior) are în organele sale canale laticifere nearticulate, cu latex alb. Florile unisexuate sunt grupate într-o inflorescență elementară bisexuată, numită ciațiu, care simulează o floare: în centru este floarea femelă, nudă, formată dintr-un ovar cu 3 stile și 6 stigmate, iar de jur împrejur sunt mai multe flori mascule reduse la cîte o singură stamină, cu un rest de înveliș floral. Această grupare se află într-
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
din urmă, în fața superiorității germane, menținerea pozițiilor de către aliați s-a dovedit o misiune imposibilă. După ce au înaintat pe valea Gudbrandsdal, lipsite fiind de un sprijin aerian coreapunzător, forțele britanice au fost retrase în cele din urmă în mai din centrul Norvegiei. Centrul de greutate al operațiunilor s-a mutat mai apoi în nord. În zona portului Narvik, trupele aliate franco-britanico-polonezo-norvegiene au obținut succese importante. În prima și a doua bătălie de la Narvik, marina militară britanică a distrus forțele navale germane
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
în fața superiorității germane, menținerea pozițiilor de către aliați s-a dovedit o misiune imposibilă. După ce au înaintat pe valea Gudbrandsdal, lipsite fiind de un sprijin aerian coreapunzător, forțele britanice au fost retrase în cele din urmă în mai din centrul Norvegiei. Centrul de greutate al operațiunilor s-a mutat mai apoi în nord. În zona portului Narvik, trupele aliate franco-britanico-polonezo-norvegiene au obținut succese importante. În prima și a doua bătălie de la Narvik, marina militară britanică a distrus forțele navale germane din zonă
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
În zona portului Narvik, trupele aliate franco-britanico-polonezo-norvegiene au obținut succese importante. În prima și a doua bătălie de la Narvik, marina militară britanică a distrus forțele navale germane din zonă, iar forțele terestre aliate au cucerit orașul Narvik. Spre deosebire de operațiunile din centrul țării, la Narvik a fost creată o bază aeriană suficient de puternică pentru a contracara acțiunile Luftwaffe, care nu a mai avut controlul total aerian. Până în cele din urmă, succesele germanilor din Țările de Jos și din Franța după invazia
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]