24,196 matches
-
membrii trupei muzicale scot armele și preiau controlul navei cu ajutorul comandorului Krill (care se dovedește a fi un agent dublu). Mai mulți ofițeri sunt uciși în timpul prelurării controlului asupra navei, inclusiv căpitanul Adams, care este împușcat mortal de Krill. Restul echipajului este închis sub punte, cu excepția câtorva marinari rătăciți în zonele securizate. Strannix intenționează să fure arsenalul de rachete nucleare Tomahawk de pe navă și plănuiește să vândă armele nucleare pe piața neagră, descărcându-le pe un submarin pe care-l furase
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
Panama. Ca urmare, el și-a pierdut funcția și a fost doar posibilitatea de a servi că marinar simplu sauca bucătar. Pentru a-și menține planul, Krill decide pentru să activeze sistemul de apărare antiaeriana al navei, lăsând pe membrii echipajului să se înece pentru că teroriștii să organizeze o ambuscadă atunci cand Ryback va ajunge pentru a-i salva. Cu toate acestea, Ryback localizează un grup de marinari ascunși și, împreună cu ei, angajează cu succes o luptă, salvând echipajul și eliminând un
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
lăsând pe membrii echipajului să se înece pentru că teroriștii să organizeze o ambuscadă atunci cand Ryback va ajunge pentru a-i salva. Cu toate acestea, Ryback localizează un grup de marinari ascunși și, împreună cu ei, angajează cu succes o luptă, salvând echipajul și eliminând un număr considerabil de teroriști de-ai lui Strannix. Pe masura ce oamenii lui Strannix se regrupează, Ryback închide sistemele de arme ale "Missouri", în scopul de a permite echipei Navy SEAL să aterizeze. Pe masura ce luptă pentru controlul navei continuă
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
și eliminând un număr considerabil de teroriști de-ai lui Strannix. Pe masura ce oamenii lui Strannix se regrupează, Ryback închide sistemele de arme ale "Missouri", în scopul de a permite echipei Navy SEAL să aterizeze. Pe masura ce luptă pentru controlul navei continuă, echipajul de pe submarin doboară elicopterul CH-46 care aducea echipa Navy SEAL team și escorta AH-1 Cobră prin lansarea de rachete sol-aer. Pentagonul răspunde prin ordonarea unui atac aerian, care ar urma să scufunde navă "Missouri" și pe toți oamenii aflați la
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
cu cuțitul, si lovindu-l apoi de monitorul computerului. Ryback ia apoi codurile de control ale rachetei și distruge rachetă Tomahawk. Celelalte rachete sunt dezactivate, iar Pentagonul recheamă echipa de asalt aerian asupra navei "Missouri". La final, membrii rămași ai echipajului sunt eliberați iar navă navighează spre portul Sân Francisco. Ryback o săruta pe Jordan Țațe în timp ce echipajul se uită la ei. Filmul se încheie cu o ceremonie funerară pentru căpitanul Adams care are loc pe puntea navei "Missouri", iar Ryback
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
și distruge rachetă Tomahawk. Celelalte rachete sunt dezactivate, iar Pentagonul recheamă echipa de asalt aerian asupra navei "Missouri". La final, membrii rămași ai echipajului sunt eliberați iar navă navighează spre portul Sân Francisco. Ryback o săruta pe Jordan Țațe în timp ce echipajul se uită la ei. Filmul se încheie cu o ceremonie funerară pentru căpitanul Adams care are loc pe puntea navei "Missouri", iar Ryback salută, îmbrăcat în uniformă lui albastră de ofițer SEAL, cu însemne de parașutist naval și cu panglici
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
golful Navarino 78 de corăbii cu 2.180 de tunuri (nu sunt luate în considerație vasele mici și cele incendiare) . Deși aparent numărul de guri de foc era în favoarea otomanilor, aliații aveau un avantaj major în ceea ce privește calibrul tunurilor și calitatea echipajelor. Ca urmare, servanții aliați ai tunurilor erau capabili să asigure o cadență mari mare și o acuratețe superioară a focului decât cei otomani. Aliații dispuneau de o superioritate substanțială o vaselor de primă linie: 10 vase de linie, față de doar
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
punțile lor joase erau o țintă ușoară pentru artileria aliată. De asemenea, folota otomană dispunea de tunuri de calibru mai mic decât al aliaților. Unele dintre tunurile otomanilor fuseseră oferite acestora de către britanici, atunci când își modernizaseră artileria navală. Majoritatea membrilor echipajelor aliate erau veterani ai războaielor napoleoniene, care se terminaseră cu 12 ani mai înainte, fiind militari de meserie. Spre deosebire de aceștia, echipajele otomane aveau experiență de luptă doar împotriva forțelor navale ale revoluționarilor greci. Deși confruntările navale dintre greci și otomani
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
decât al aliaților. Unele dintre tunurile otomanilor fuseseră oferite acestora de către britanici, atunci când își modernizaseră artileria navală. Majoritatea membrilor echipajelor aliate erau veterani ai războaielor napoleoniene, care se terminaseră cu 12 ani mai înainte, fiind militari de meserie. Spre deosebire de aceștia, echipajele otomane aveau experiență de luptă doar împotriva forțelor navale ale revoluționarilor greci. Deși confruntările navale dintre greci și otomani fuseseră violente, ele nu erau comparabile cu cele la care participaseră flotele marilor puteri. În unele cazuri, otomanii înrolaseră cu forța
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
experiență de luptă doar împotriva forțelor navale ale revoluționarilor greci. Deși confruntările navale dintre greci și otomani fuseseră violente, ele nu erau comparabile cu cele la care participaseră flotele marilor puteri. În unele cazuri, otomanii înrolaseră cu forța membrii în echipajele lor. După bătălie au fost găsiți membri ai echipajelor otomane înlățuiți la posturile lor - pușcăriași, prizonieri greci sau alți oameni recrutați cu forța. Contingentul egiptean, cel mai numeros și bine echipat din flota otomană de la Navarino, fusese instruit de o
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
greci. Deși confruntările navale dintre greci și otomani fuseseră violente, ele nu erau comparabile cu cele la care participaseră flotele marilor puteri. În unele cazuri, otomanii înrolaseră cu forța membrii în echipajele lor. După bătălie au fost găsiți membri ai echipajelor otomane înlățuiți la posturile lor - pușcăriași, prizonieri greci sau alți oameni recrutați cu forța. Contingentul egiptean, cel mai numeros și bine echipat din flota otomană de la Navarino, fusese instruit de o echipă de ofițeri francezi, sub comanda geneală a căpitanului
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
au învățat lecția dură predată de greci. Vasele incendiare fuseseră plasate de otomani pe flancurile formațiiei lor navale și ar fi putut, dacă ar fi fost folosite în mod corespunzător, să distrugă flota aliată concentrată într-un spațiu restrâns, cu echipaje care nu știau cum să reacționeze în fața unui asemenea atac. Otomanii dispuneau de asemenea de baterii de coastă pe fiecare mal al intrării în golf, plasate în fortul Navarino și pe insula Sfactiria. Aceste baterii ar fi putut împiedica intrarea
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
cu fața către centrul liniei otomane. Escadrele fraceză și rusă trebuiau să se plaseze cu fețele spre aripile stângă, respectiv dreaptă ale otomanilor. Pozițiile franceze a fost special aleasă astfel încât să fie față în față cu vasele otomane ale căror echipaje fuseseră instruite de ofițeri francezi și care ar fi fost dornici să deschidă focul împotriva celor mai apropiați aliați europeni ai Egiptului. Planul lui Codrington ar fi putut fi considerat în conformitate cu doctrinele navale ale timpului ca extrem de riscant, doarece își
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
caz de urgență. adoptarea unui plan atât de riscant demonstrează încrederea uriașă a comandanților aliați în superioritatea tactică a vaselor proprii. Pe 20 octombrie 1827 la ora 13:30, Codrington a semnalizat de pe vasul amiral „Pregătiți-vă pentru acțiune”, iar echipajele aliate și-au luat pozițiile de luptă lângă tunuri. Tunurile de la babord aveau gurile de tragere acoperite pe jumătate, iar comandanții aveau oridine stricte să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
unei fanfare să cânte pe punte, pentru a sublinia intențiile sale pașnice. La ora 14:15, cele trei nave de linie britanice au aruncat ancora în pozițiile stabilite. În timp ce vasele aliate se mutau pe poziții, gorniștii otomani sunau alarma, iar echipajele s-au grăbit să își ocupe pozițiile de luptă pentru contracararea intruziunii străine în baza navală. În acest moment au izbucnit luptele la intrarea în golf. Codrington a pretins că ostilitățile au fost deschise de otomani. Luptele au debutat după cum
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
deschis focul asupra șalupei și au aprins focul pe nava incendiară. Fellowes a ordonat unui cuter să remorcheze vasul incendiar otoman într-un loc sigur, dar otomanii au deschis focul asupra micului vas britanic, provocând mai multe victime printre membrii echipajului. Ca răspuns, Fellowes a ordonat deschiderea focului de muschete împotriva atacatorilor, pentru a-și apăra propriul echipaj. În acest moment, echipajul vasului amiral francez "Sirène", care tocmai intra în golf, fiind ultima corabie în linia franco-britanică, a deschis la rândul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
remorcheze vasul incendiar otoman într-un loc sigur, dar otomanii au deschis focul asupra micului vas britanic, provocând mai multe victime printre membrii echipajului. Ca răspuns, Fellowes a ordonat deschiderea focului de muschete împotriva atacatorilor, pentru a-și apăra propriul echipaj. În acest moment, echipajul vasului amiral francez "Sirène", care tocmai intra în golf, fiind ultima corabie în linia franco-britanică, a deschis la rândul lui foc de muschete în sprijinul celor de pe "Dartmouth", iar o corvetă otomană a deschis focul de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
într-un loc sigur, dar otomanii au deschis focul asupra micului vas britanic, provocând mai multe victime printre membrii echipajului. Ca răspuns, Fellowes a ordonat deschiderea focului de muschete împotriva atacatorilor, pentru a-și apăra propriul echipaj. În acest moment, echipajul vasului amiral francez "Sirène", care tocmai intra în golf, fiind ultima corabie în linia franco-britanică, a deschis la rândul lui foc de muschete în sprijinul celor de pe "Dartmouth", iar o corvetă otomană a deschis focul de artilerie asupra vasului "Sirène
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
fapt, acest lucru s-a dovedit un mare avantaj tactic, pentru că unele dintre vasele aliate nu erau încă ancorate și puteau manevra în funcție de nevoi. Până la urmă, cele mai multe vase au luptat fiind ancorate, ceea ce le oferea o capacitate redusă de manevră, echipajele putând cel mult să schimbe orientarea corăbiilor. Lupta care a urmat a fost mai mult una de uzură, în care a contat foarte mult superioritatea aliaților în numărul și calibrul tunurilor. Fazele luptelor por fi rezumate astfel: În jurul orei 16
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a lungul luptelor, Codrington a încercate de două ori să ordone încetarea focului, dar semnalele sale au fost ori invizibile în fumul dens, sau au fost ignorate. În următoarele două ore, practic întreaga flota otomană a fost distrusă, în ciuda bravurii echipajelor otomane, lăudată chiar și de Codrington în raportul oficial. Două treime dintre vasele otomane au fost scufundate. Unele ele, grav avariate, dar încă capabile să plutească și posibil să fie reparate, au fost sabordate sau incendiate de propriile echipaje, pentru
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
bravurii echipajelor otomane, lăudată chiar și de Codrington în raportul oficial. Două treime dintre vasele otomane au fost scufundate. Unele ele, grav avariate, dar încă capabile să plutească și posibil să fie reparate, au fost sabordate sau incendiate de propriile echipaje, pentru a fi luate pradă de război de către aliați. Pierderile otomane, algeriene și egiptene au fost uriașe, numeroși membri ai echipajelor au pierit fiind prinși în capcana vaselor incendiate sau care au explodat. Pierderile pe care le-a raportat Letellier
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
grav avariate, dar încă capabile să plutească și posibil să fie reparate, au fost sabordate sau incendiate de propriile echipaje, pentru a fi luate pradă de război de către aliați. Pierderile otomane, algeriene și egiptene au fost uriașe, numeroși membri ai echipajelor au pierit fiind prinși în capcana vaselor incendiate sau care au explodat. Pierderile pe care le-a raportat Letellier lui Codrington au fost de aproximativ 3.000 de morți, 1.109 răniți. Din întreaga flotă otomană au mai rămas în
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
bătălie anterioară. Această bătălie este comemorată în fiecare an pe 20 octombrie în Piața celor Trei Amirali din Pylos. Guvernele britanic și francez își trimit reprezentanții la sărbătoare, iar cel rus, în afara unui reprezentant, trimite și o navă militară cu echipaj complet.
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
7,62 mm. Inițial, aceasta era pivontantă, suprastructura fiind de tip cazemată. Ulterior a fost folosită o turelă fără plafon. În caz de vreme rea, turela era protejată de o prelată. Armamentul putea fi folosit și împotriva țintelor aeriene. Unele echipaje au înlocuit mitraliera DT cu pușca antitanc PTRD de calibrul 14,5 mm sau cu tunuri automate germane de calibrul 20 mm (capturate). Echipajul era format din doi militari: șoferul și mitraliorul. Șoferul stătea în camera de conducere, amplasată în
BA-64 () [Corola-website/Science/325711_a_327040]
-
rea, turela era protejată de o prelată. Armamentul putea fi folosit și împotriva țintelor aeriene. Unele echipaje au înlocuit mitraliera DT cu pușca antitanc PTRD de calibrul 14,5 mm sau cu tunuri automate germane de calibrul 20 mm (capturate). Echipajul era format din doi militari: șoferul și mitraliorul. Șoferul stătea în camera de conducere, amplasată în partea din față a vehiculului. Accesul se făcea prin intermediul a două uși care se deschideau spre înapoi. Șoferul observa terenul prin intermediul unui oblon. În
BA-64 () [Corola-website/Science/325711_a_327040]