24,243 matches
-
În interacțiunile sociale. Goffman a considerat că orice interacțiune socială este una Încadrată (frame) de un sistem ritual. Ceea ce Înseamnă că ritul reprezintă un sistem generic de modelare a comportamentului, este omniprezent, difuz, neasociat unor momente, locuri, situații excepționale. Astfel, eticheta, protocolul, „bunele maniere”, formele de „etalare” a persoanei nu ar fi altceva, pentru cercetătorii fideli modelului lui Goffman, decât o subclasă a manifestărilor rituale. Faptul că aceste manifestări formalizate au ca principal rost facilitarea comunicării În interiorul unor grupuri sociale le
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teoriilor interacționiste, convențiile care reglementează comunicarea socială, adică schimburile formalizate de informații, sunt manifestări rituale. Altfel spus, actele care țin de etalarea rolului pe care o anumită persoană dorește să Îl comunice Într-o anumită situație, țin de așa-numita etichetă. Aceasta ar defini „ansamblul formelor convenționale În care comportamentul unei persoane este prescris” (A.M. Hocart, 1934, vol. V, p. 615). Este posibil ca eticheta să fie descendenta unor prescripții și restricții rituale, dar la fel de bine este posibil ca ea să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care o anumită persoană dorește să Îl comunice Într-o anumită situație, țin de așa-numita etichetă. Aceasta ar defini „ansamblul formelor convenționale În care comportamentul unei persoane este prescris” (A.M. Hocart, 1934, vol. V, p. 615). Este posibil ca eticheta să fie descendenta unor prescripții și restricții rituale, dar la fel de bine este posibil ca ea să se nască din abilitatea de a respecta anumite convenții, mereu versatile și mereu adaptate la circumstanțele sociale. Eticheta este asociată diferențelor de statut social
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
V, p. 615). Este posibil ca eticheta să fie descendenta unor prescripții și restricții rituale, dar la fel de bine este posibil ca ea să se nască din abilitatea de a respecta anumite convenții, mereu versatile și mereu adaptate la circumstanțele sociale. Eticheta este asociată diferențelor de statut social sau obligațiilor de a marca și exprima respectul pentru anumite persoane sau funcții ale Puterii. Întrebarea esențială pentru discuția noastră este dacă formele de etichetă, de la formulele de salut până la modurile de utilizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
convenții, mereu versatile și mereu adaptate la circumstanțele sociale. Eticheta este asociată diferențelor de statut social sau obligațiilor de a marca și exprima respectul pentru anumite persoane sau funcții ale Puterii. Întrebarea esențială pentru discuția noastră este dacă formele de etichetă, de la formulele de salut până la modurile de utilizare a tacâmurilor la un dineu oficial, de la rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
necesar identice. Astfel, riturile complexe transmit informații despre Întregul ansamblu cultural, prin mesaje care nu sunt codate de performeri, ci precodate de o tradiție socială comun acceptată, ceea ce Înseamnă că riturile transmit mesaje canonice. Riturile de interacțiune (protocoale de comunicare, etichete, forme de etalare a persoanei) transmit informații despre starea emițătorului. Chiar dacă relativ formalizate, convențiile sociale pe care aceste rituri sunt Întemeiate nu sunt unanim acceptate (protocoalele de politețe dintr-un mediu nu pot fi transpuse integral În alt mediu). Mesajele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magu), nume transmis modernității prin filiera greacă (magoi). Conceptul de magie este mult mai puțin clar: el a fost definit, redefinit și contestat În permanență. La limită, așa cum remarcă M.F. Browne (1997, p. 131), el poate fi considerat o simplă „etichetă pentru situațiile În care Înțelegerea noastră este contrazisă de ceea ce fac interlocutorii”. Sau, În formularea lui G. Lewis (1980, p. 421): „Singurul lucru comun pentru numeroase manifestări pe care noi le numim magie este faptul că nu credem În ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile minore de vrăjitorie (malefice sau benefice), cât și la un ansamblu articulat de practici, cunoscute sub numele de sabat. După C. Ginzburg (1996, p. 77
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a arătat niște nori negri, spunându-i că aceștia ar putea să provoace stricăciuni undeva (N. Cohn, 1976, apud A. Saunders, 1995, p. 113). Acest caz (care nu a dus până la urmă la condamnarea celor două femei) dezvăluie mecanismul atribuirii etichetei de vrăjitorie și, prin aceasta, a vinovăției pentru cele mai diferite evenimente nefaste (de la moarte la furtună, de la boală la distrugerea unor bunuri): Un alt bărbat o văzuse pe Anna pescuind la râu. O furtună a izbucnit când el se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În mișcaretc "Riturile În mișcare" În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o procesiune publică (K. Ashley, 2001, pp. 6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome, individualizate prin anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor ca participanți, nu ca simpli spectatori. Comentând o procesiune carnavalescă ad-hoc dintr-o localitate din Belgia, când, În 1924, sindicatele au organizat o Înmormântare parodică a șefului asociației patronatelor, M. Hasting (1986, p. 142) arată că toate formele de etichetă, expresie a relațiilor de putere, a ceea ce este permis și a ceea ce nu este permis au fost date peste cap, anulând, odată cu ele, formele normale de exercitare a puterii și opresiunii. Excesele gestuale și verbale Vorbind despre sărbătoare ca „paroxism
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
provin din lipsa unui contur specific al acestor rituri, care au configurații extrem de variate, funcții diverse și uneori contradictorii, care par deseori a se dizolva În manifestări formale, fără Încărcătură simbolică, expresie doar a unor convenții sau, eventual, a unei etichete sociale: Riturile politice se petrec, În mod obișnuit, În fața unui public. Ceea ce ele exprimă și comunică permite sau se referă la definirea intereselor fundamentale ale celor care sunt actori activi În ritual și ale celor care iau parte numai ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2004, p. 140; vezi și C. Rivière, 1988, p. 151; D. Tartakowski, 1998, pp. 310-311; D. Waldstreicher, 1997). Apoi, de Îndată ce programul politic se Încheie, sărbătoarea devine „populară” - ea reintră pe matca rituală a oricărei sărbători, Încălcând regulile de protocol și etichetă politică și permițând manifestarea bucuriei, a comportamentelor pline de veselie și de excese și chiar a irevențiozității față de Putere. Un exemplu de sărbătoare politică organizată În afara calendarului celebratoriu uzual, care, așa cum reiese din documentele vremii, Îmbină diferite tipuri de rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reproduce scheme ceremoniale consacrate de sistemul regalităților medievale (vezi L. Bryant, 1986; S. Willentz, 1985) cuprinde câteva elemente (momente) ritualice: deplasarea liderului și a suitei sale la locul ceremoniei, primirea protocolară și fastuoasă, performarea unor acțiuni plasate Între ritual și eticheta politică - depunerea unei coroane de flori, tăierea panglicii, dezvelirea unei plăci care marchează momentul, vizitarea obiectivului inaugurat, alocuțiuni solemne etc. (D. Fleurdorge, 2005, p. 95; vezi și J.W. Dereymez et alii, 1998; A. Young, 2003). Inaugurarea reprezintă o ceremonie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
parte, combinarea acestor comportamente suscită o emoție puternică. Traseul prezidențial a combinat diferite acțiuni, unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau o rezonanță aparte prin integrarea În contextul local (Mitterand lucrase timp
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sărbătorilor religioase, În așa fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore și În zile riguros determinate. Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a regelui Întrupează plenitudinea puterii eterne și infinite pe care o reprezintă (vezi și D. Kertzer, 2002, p. 121). Prin ieșirea din cadrul Închis al curții regale, vizita regelui și a suitei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai puțin pe forță și mai mult pe viclenie, iar acțiunile lor sunt când nobile și pozitive (pentru om), când meschine și negative. În felul acesta, el este păcălitorul inteligent și ironic, dar și păcălitul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește un foarte scurt moment de iluminare, de epifanie a existentei mecanice, reificate: Pentru mine omul n-a existat ! Am avut spețe, categorii, cutiuțe, rafturi și căutam pripit să văd cât mai repede eticheta. În această spițerie a Palatului de Justiție, unde dreptatea se dă cu lingurița și costă așa de scump, într-o zi am greșit borcanul. În loc de chinină, am servit clientului arsenic, și bietul om a dat ochii peste cap.167 Ironia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte scrieri urmuziene denaturează și remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parnasiano-simbolistă și Împănată cu reflecții trimețând la moraliștii clasici. Nemurirea Mogulului este o carte care demonstrează puterea autoarei de a vedea, de a intui, de a Înțelege detalii ce oferă o imagine grandioasă a lumilor prezentate, o carte care contrazice eticheta facilă de literatură feministă, autoarea fiind „une famme Ăcrivain”, În accepția lui Marcel Proust sau a lui Camil Petrescu. După ce a prezentat atâtea minuni create de natură și de mâna omului, Nemurirea Mogulului sfârșește apoteotic Într-un imn Închinat Omului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
naționale, literatura se „naționalizează” pe deplin, se concepe și se definește ca atare. Literatura ca totalitate a scrierilor se localizează spațial, statal și cultural. Are loc cu această ocazie și o deplasare de la cantitativ spre calitativ. Apare formula literaturii cu etichetă națională proprie: „literatură franceză”, „literatură germană”, „literatură engleză”, „literatura Italiei” și „literatura Spaniei”. Criteriul identității este, în primul rând, unul statal, politic, istoric. Revoluția franceză va exalta ideea de națiune și patrie. Limba este expresia și semnul cel mai specific
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cel mai bine desprinderea de conținutul pur cultural al literaturii și orientarea spre domeniul estetic. Ideea se regăsește la Doamna de Staël, Fr. Schlegel și va fi îmbrățișată de toți romanticii. „Frumosul literar” oscilează însă între definiția convențională, largă, simplă etichetă goală pentru un număr de elemente retorice și accepția foarte personalizată și subiectivă. Acest din urmă aspect introduce problema relativismului, orice definiție a frumosului e astfel posibilă. Stendhal vorbește de „ideea mea despre frumosul literar”. Aceeași idee o găsim la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
la atribuirea de denumiri unor părți ale lumii. Când un analist sau planificator vrea să vorbească despre o anumită parte a lumii, fie ca origine, ca destinație populară sau ca regiune lipsită de potențial turistic, este util să atașeze o etichetă acelei zone. Numele nu numai că îi ajută să-și organizeze munca și să-și îmbunătățească comunicarea, dar poate fi folosit și în promovarea destinațiilor. 2. Regionalizarea ajută la simplificarea și ordonarea cunoașterii. Nici un individ nu poate spera să cunoască
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
descalificare a trecutului este folosit și pentru administrație. Orientării profund conservatoare a administrării clasice i se opunea acum concepția voluntaristă a administrării prospective 229, a administrării de misiune, a administrării consultative. Cea mai mare parte a structurilor create sub această etichetă au fost făcute în perspectiva instaurării unui control politic asupra dezvoltării urbane. Prin această aprehensiune voluntară, statul înțelegea să dispună de un instrument de orientare a creșterii economice care să inverseze schema clasică, făcând ca urbanizarea să decurgă din schemă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]