24,310 matches
-
dimineață am fost despărțiți pentru totdeauna, căci pe traseul lungilor ani de temniță nu ne-am mai văzut și nici nu am mai auzit nimic despre Sfântul Părinte Nil Dorobanțu. Înainte de mutarea sa din cameră, împreună am îngenuncheat și, cu glas domol, Părintele a rostit: „Pomenește, Doamne, pe toți adormiții robii tăi, pe răposații părinți duhovnicești, pe părinții noștri trupești care ne-au făcut, ne-au crescut și ne au ridicat în lume, ne-au ajutat în viața noastră grea. Pomenește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-vă bestia din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și vor rosti adevărul care este unul singur Hristos Dumnezeu. Glasul care rostește adevărul nu poate fi înăbușit, căci el îi mai tare decât tirania asupritorului. Legionarul slujește lui Dumnezeu, apără adevărul Divin și nu-i poate răpi nimeni acest drept, iar cel care rostește adevărul va rămâne neclintit și dincolo de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Toyota are o linie frumoasă și un consum mic. Dar mie îmi place mai mult un Datsun. (Acceptă dreptul la opinie al celui care critică și-și face cunoscute propriile păreri. Când respingem în totalitate critica, poate dorim să dăm glas și părerii noastre. Aici, din nou, putem să găsim o cale ca, într-un fel, să fim de acord, în timp ce întărim afirmația considerată de noi ca adevărată. PACIENTUL: Nu cred că sunteți cu adevărat doctor. Păreți atât de tânăr! DOCTORUL
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
anii următori, alte publicații de cultură: „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți” și, din 1999, „Junimea”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina (1988), al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1997) și al Uniunii Scriitorilor din România (1997). Face parte dintre inițiatorii revistei „Glasul Bucovinei” (1994), este redactor-șef la „Familia română” de la Oradea (din 1998), unul dintre conducătorii Editurii „Alexandru cel Bun” și președinte (din 2000) al Fundației „Casa Limbii Române” din Cernăuți. T. debutează în presa locală cu versuri, în 1962. Mai
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
-șef la „Familia română” de la Oradea (din 1998), unul dintre conducătorii Editurii „Alexandru cel Bun” și președinte (din 2000) al Fundației „Casa Limbii Române” din Cernăuți. T. debutează în presa locală cu versuri, în 1962. Mai colaborează la „Concordia”, „Bucovina”, „Glasul Bucovinei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Nistru”, „Buletinul «M. Eminescu»”, „Literatura și arta”, „Literatorul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Septentrion literar” ș.a., precum și la numeroase alte periodice din Ucraina și Serbia. Prima carte, Harpele ploii, i-a apărut în 1981, fiind urmată
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
Voința poporului” din Cernăuți. Articole de istorie și istorie literară, note critice, recenzii, precum și traduceri din scriitori germani (Goethe, Schiller, Wilhelm Hauff, Conrad Ferdinand Meyer), polonezi (Adam Mickiewicz) și chinezi (Li Tai Pe) îi apar în „Convorbiri literare”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Neamul românesc”, „Făt-Frumos”, „Luceafărul”, „Bucovina” ș.a. A semnat și D. Timoteiu. Cu încercările poetice și prin traduceri T.-A. se apropie de grupul iconarilor, lirica sa reprezentând „un ostrov din cele mai exotice în literatura iconariștilor” (Perpessicius). Însă nici
TCACIUC-ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290103_a_291432]
-
nevoile lui scriitoricești. Apare aici din când în când, își vizitează prietenii, ia cărți cu împrumut, apoi dispare cu lunile. Își lăsase barbă și chipul lui, slăbit, semăna din ce în ce mai mult cu o icoană bizantină. Mersul îi e zorit și nesigur, glasul e, tot așa, precipitat, cu o tonalitate variabilă. Este în toată ființa lui S. un mare neastâmpăr și o mare bunătate. O bunătate activă, ușor agitată, și o voință neascunsă de a se identifica total cu noua lui condiție. Nu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
1997) și Între răsărit și apus (2003), sunt haikuuri (compuse în română, publicate și cu traduceri în engleză și franceză), pentru care a obținut și diferite premii. Ca prozator, T. debutează în 1993 cu o culegere de nuvele, Fata fără glas. Urmează romanul Un milionar nebun (1996), în care se relatează avatarurile unei familii de români emigranți, care reușește să se integreze în societatea americană, alte două realizate după scenariile de film omonime - Născută în castelul lui Dracula (1997), combinație de
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
inadecvare comportamental-psihologică în medii pentru care farsa și cinismul sunt importante mijloace de supraviețuire” (Aurel Sasu). SCRIERI: Versuri, vol. I-II, New York-Madrid, 1973-1988, vol. III: La lumină, New York-București, 1993, vol. IV: Odiseea unui cuget, New York, 1993; Fata fără glas, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993; Teatru, vol. I, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993, vol. II: Doamna, pref. Romulus Zaharia, București, 1995, vol. III: Duminică la ora șase, pref. Ion Rotaru, București, 1997, vol. IV: Cerșetorul, București, 1998, vol. V: Tati
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
România nouă”, „Săptămâna muncii intelectuale”, „Evoluția”, „Azi”, „Facla”, „Vitrina literară”, „Ideea românească”, „Cetatea literară”, „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Spre ziuă”, „Semnalul”, „Excelsior”, „A.B.C.”, „România literară”, „Timpul”, „Dreptatea”, iar mai târziu la „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Cronica”, „Glasul patriei”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Scânteia”, „Limba română”, „Caiete critice”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Familia”, „Tomis”, „Argeș”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Debutează editorial în 1938 cu volumul Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri. S. și-a definit viziunea critică și opiniile
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Eliberat din detenție, e nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar. Își reia cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii și succinte contribuții de istorie literară, semnând articole mai întâi în „Biserica Ortodoxă Română”, „Glasul Bisericii”, apoi în „Limba română”, „Limbă și literatură” ș.a. Reintegrat în învățământul secundar (1958-1960), va funcționa ulterior, după doi ani de șomaj, la institutele pedagogice din Timișoara (până în 1964) și Pitești, unde în 1969 pune bazele unei secții de limbi
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Iancu. Va fi unul din fondatorii revistei „Junimea literară” (1904), din al cărei comitet de redacție face parte. Mai colaborează cu articole de critică literară, însemnări, note biografice, cronici la „Gazeta Bucovinei”, „Cronica”, „Lupta”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ardealul”, „Dacia”, „Glasul Bucovinei”, „Ismailul cultural” ș.a., semnând și Dr. Interpelescu, G. Bucovineanu, G. Codreanu. Este membru al Societății Scriitorilor Români din noiembrie 1911. Dar activitatea sa publicistică se identifică, în mare măsură, cu aceea de promotor al școlii românești din Bucovina. Președinte
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
din toate părțile cu devastatoare propuneri de supunere intelectuală și de acceptare totală a unui mod de viață sau a altuia. Relativa naturalețe și tonul distant, autoritar, al învățăturii sale ascund intensitatea acestei strădanii de a-și afla propriul său glas între atâtea alte glasuri. În peregrinările sale, Gautama a cunoscut numeroși asceți rătăcitori, pribegi fără adăpost (păli: parribbajakas), stăruitori întru spirit (păli: samanas), oameni care au renunțat la lume și la toate bunurile ei. Aceștia erau poate singurii cosmopoliți adevărați
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
devastatoare propuneri de supunere intelectuală și de acceptare totală a unui mod de viață sau a altuia. Relativa naturalețe și tonul distant, autoritar, al învățăturii sale ascund intensitatea acestei strădanii de a-și afla propriul său glas între atâtea alte glasuri. În peregrinările sale, Gautama a cunoscut numeroși asceți rătăcitori, pribegi fără adăpost (păli: parribbajakas), stăruitori întru spirit (păli: samanas), oameni care au renunțat la lume și la toate bunurile ei. Aceștia erau poate singurii cosmopoliți adevărați din India, cetățeni ai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
noi. Ochii îi sunt închiși și totuși par a iradia forța spiritului, și toată fața lui e plină de energie vitală. Au trecut atâtea secole de la nașterea lui, însă Buddha nu ni se mai pare atât de îndepărtat; îi auzim glasul, care ne cheamă și ne îndeamnă să nu ne temem de luptă, ci s-o primim calmi și cu curaj. Viața merită trăită, pare el să spună, doar pentru a progresa spiritual. Contemplând o statuie a lui Buddha, chiar și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
impresionabile un colț din natura (peisaj), un obiect, un fenomen, o ființa, chipul unui om, un mediu social, o stare sufletească. Într-o descriere literară, în proză sau în versuri, pe lângă prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul dă glas și sentimentelor declanșate în sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire, încântare, bucurie, spaima etc.) Există opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile. Alteori, descrierea apare în cadrul narațiunii, atunci când scriitorul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”. * “Gheorghiță era numele care-I plăcuse Vitoriei căci era numele cel adevărat și tainic a lui Nichifor...dar când n-o auzea nimeni și erau singuri, Vitoria îi zicea cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că-l vede pe Nichifor călare, cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în inimă", i-1 arată "pe Nechifor Lipan călare cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape", iar altă dată 1-a visat rău, "trecând călare o apă neagră... era cu fața încolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectivă (procedeu artistic), dar "nu putea să-i vadă chipul". Neliniștea devine bănuială, "un vierme neadormit" o roade permanent și pentru ea "timpul stătu" Vitoria nu măsoară vremea după calendar, ci se conduce după
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
apă, scoate un vraf de hârtii și gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
punea În mâncare să provoace o diaree, se deshidratau și intrau În stare de distrofie. M-a dus odată un prieten la infermerie să-mi arate... Erau vreo doi sau trei distrofici pe acolo... Nu mai puteau vorbi, aveau un glas așa pițigăiat, subțire... Și din ambalaje de-astea de legume, cum era atunci, le făceau câte un mic sicriu așa... Erau gata sicriele, pregătite, că zicea că a doua zi vor muri. Asta a făcut domnul Borcea! El, zice, orfan
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
15. După ce Conservatorul își încetează apariția, la 15/28 noiembrie 1914, Constantin Bacalbașa devine, pentru puțină vreme, începând din 16/29 noiembrie 1914, director al noului oficios conservator Steagul, de orientare studiu introductiv 13 12. Constantin Bacalbașa, deputat de Ilfov, „Glasul țării“, Epoca, an. XIX, nr. 15, 16 ianuarie 1913, p. 1. 13. Constantin C. Bacalbașa, deputat de Ilfov, „Câteva cuvinte de explicații“, Epoca, an. XIX, nr. 17, 18 ianuarie 1913, p. 1. 14. C. B., „Atitudinea României“, Conservatorul, an. XIV
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zilei în care i-am dat petiția, Buchholtzer apare și, după ce sfârșim rugăciunea, face semn cu mâna că vrea să vorbească. Buchholtzer ne domina de sus, din capul scării, cu statura lui erculeană și fiindcă era domnul director. Apoi cu glasul său de bas adânc începe: — Cine e Bacalbașa? Ies din rânduri și mă arăt. — Eu, domnule director. — Tu ai scris petiția asta? — Eu. — Tu ai compus-o? — Da, eu. Cine te-a îndemnat? — Nimenea, dar am fost toți de părere
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bucurești 57 Pe lângă aparatul religios, copiii erau domesticiți și cu înscenări de spaimă. Unul din servitori se îmbrăca într-un cearșaf alb și sosea în odaie sunând dintr-o tigaie purtată sub cearșaf, agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și laș și să-l dezarmeze în viață. Mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare act de justiție apărut în jurnalul lui Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților (an. VIII, nr. 801, 19 februarie/3 martie 1870, p. 1724), articol din care va cita un scurt fragment ceva mai departe. 9. Aici cu sensul de: voce, glas. Puternice temeiuri însă mă opresc a primi acest onor, mie făcut de Colegiul al IV-lea mehedințean; cu toate că scump îmi este a vedea în votul său și a lui întărire că țara, în a sa neatârnare, știe a-și revărsa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de bună calitate. — Bune și ieftine, răspunde el, fiindcă numai Cilibi Moise știe să târ guiască. Dar de unde le-ai luat? — De la „Steaua albastră“, în Ulița franțuzească 298. — Și cât ai plătit? — Șase lei. — Șase lei?! exclamă toți într-un glas. Pe vremea aceea magazinul care avea cea mai bună încălțăminte gata era „Steaua albastră“, iar perechea de ghete de întâia calitate, marca Polak de la Viena, costa 12 lei. — Mă, nu minți? întreabă cei de față mirați. — Să n-am parte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]