25,546 matches
-
racheta, dar bucuria revederii celor dragi îi determină pe membrii acestuia să încalce ordinul și să se alăture presupuselor rude. Marțienii se folosesc de amintirile astronauților pentru a-i convinge să intre în "vechile" lor case, unde sunt uciși. Acțiunea povestirii originale se petrecea în anii '60 și trata problema unor personaje cuprinse de nostalgie pentru copilăria lor petrecută în anii '20 în mijlocul Statelor Unite. În versiunea "Cronicilor" se menționează un tratament medical care înetinește procesul de îmbătrânire, astfel încât personajele care călătoresc
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
una dintre primele trei expediții) - situație similară devastării populației indigene americane prin intermediul variolei. Unii dintre oameni încep să arunce sticle goale în curatele canale marțiene, gest care stârnește arheologului Spender, fascinat de frumusețea ruinelor marțiene. Unele ediții americane au comasat povestirea aceasta și următoarea într-un singură. Povestirea a fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Spender își ucide șase camarazi, pretinzând că este ultimul marțian și că încearcă să întârzie colonizarea planetei planetei pentru o perioadă de timp suficient de lungă încât
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
devastării populației indigene americane prin intermediul variolei. Unii dintre oameni încep să arunce sticle goale în curatele canale marțiene, gest care stârnește arheologului Spender, fascinat de frumusețea ruinelor marțiene. Unele ediții americane au comasat povestirea aceasta și următoarea într-un singură. Povestirea a fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Spender își ucide șase camarazi, pretinzând că este ultimul marțian și că încearcă să întârzie colonizarea planetei planetei pentru o perioadă de timp suficient de lungă încât să profite de războiul nuclear de pe Pământ
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Wilder îl ucide, pentru ca acesta să nu asasineze toți membrii echipajului. Ulterior, căpitanul îl lovește pe astronautul Parkhill, care distrusese o construcție marțiană din sticlă. Unii membrii ai celei de-A Patra Expediții - Parkhill, căpitanul Wilder și Hathaway - reapar în povestiri ulterioare. Aceasta este prima povestire care se focalizează pe un element central al "Cronicilor marțiene": colonizarea frontierei vestice a Statelor Unite. Mesajul lui Bradbury, transmis prin intermediul lui Spencer, este acela că unele moduri de colonizare sunt bune, în timp ce altele sunt rele
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
să nu asasineze toți membrii echipajului. Ulterior, căpitanul îl lovește pe astronautul Parkhill, care distrusese o construcție marțiană din sticlă. Unii membrii ai celei de-A Patra Expediții - Parkhill, căpitanul Wilder și Hathaway - reapar în povestiri ulterioare. Aceasta este prima povestire care se focalizează pe un element central al "Cronicilor marțiene": colonizarea frontierei vestice a Statelor Unite. Mesajul lui Bradbury, transmis prin intermediul lui Spencer, este acela că unele moduri de colonizare sunt bune, în timp ce altele sunt rele. Crearea unui nou Pământ este
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Mesajul lui Bradbury, transmis prin intermediul lui Spencer, este acela că unele moduri de colonizare sunt bune, în timp ce altele sunt rele. Crearea unui nou Pământ este considerată rea, abordarea corectă fiind una care respectă civilizația decăzută . Scrisă special pentru "Cronicile marțiene", povestirea descrie ridicarea unor mici orașe similare celor de pe Pământ. Benjamin Driscoll plantează mii de arbori pe câmpiile roșii pentru a crește nivelul oxigenului, dar, datorită unor proprietăți ale solului marțian, aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru prima dată în "Cronicile marțiene", schița de față prezintă sosirea pe Marte a rachetelor și a coloniștilor, care se răspândesc cu repeziciune pe suprafața întregii planete. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea începe cu o discuție în care un bătrân îl informează pe tânărului călător Tomás Gomez că a venit pe Marte în căutarea ineditului. Ulterior, Tomás îl întâlnește pe marțianul Muhe Ca, fiecare dintre ei văzând planeta Marte așa cum apare în
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
în ruine pentru om, iar în locul oceanelor evocate de băștinaș, călătorul vede așezări ale pământenilor. Cei doi apar unul altuia transparenți, ca niște fantome și niciunul nu știe care dintre ei îl precede pe celălalt în timp. Aceasta este singura povestire lungă a cronicilor care nu a apărut anterior într-o altă publicație. Povestirea descie continuarea colonizării, primului val de pionieri urmându-i americanii din demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
ale pământenilor. Cei doi apar unul altuia transparenți, ca niște fantome și niciunul nu știe care dintre ei îl precede pe celălalt în timp. Aceasta este singura povestire lungă a cronicilor care nu a apărut anterior într-o altă publicație. Povestirea descie continuarea colonizării, primului val de pionieri urmându-i americanii din demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
lungă a cronicilor care nu a apărut anterior într-o altă publicație. Povestirea descie continuarea colonizării, primului val de pionieri urmându-i americanii din demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita cât mai bine un oraș american. A fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Câțiva băieți se aventurează printre ruinele orașelor marțiene și se joacă folosind diverse obiecte găsite acolo
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
negrilor pe timpul nopții. Acest episod reprezintă o descriere acidă a prejudecăților rasiale din America, însă a fost eliminat din ediția apărută în 2001 la Doubleday și cea din 2006 apărută la William Morrow/Harper Collins. Apărută doar în "Cronicile marțiene", povestirea relatează despre ultimele valuri de imigranți și despre denumirea diferitelor locuri de pe Marte cu nume ale astronauților din primele patru expediții (Spender Hill, Driscoll Forest). Titlul original al acestei povestiri publicate în numărul din aprilie 1950 al revistei 'Thrilling Wonder
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
la William Morrow/Harper Collins. Apărută doar în "Cronicile marțiene", povestirea relatează despre ultimele valuri de imigranți și despre denumirea diferitelor locuri de pe Marte cu nume ale astronauților din primele patru expediții (Spender Hill, Driscoll Forest). Titlul original al acestei povestiri publicate în numărul din aprilie 1950 al revistei 'Thrilling Wonder Stories" este "Carnival of Madness". Stendahl este un iubitor de carte care s-a retras pe Marte după ce guvernul său i-a confiscat și distrus vasta sa colecție. Pe Marte
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
genului horror, culminând cu uciderea inspectorului Garrett într-un scenariu care amintește de "Butelia de Amontillado" a lui Edgar Allan Poe . După comiterea asasinatelor, Stendahl și Pikes privesc dintr-un elicopter prăbușirea și scufundarea conacului în lac, asemenea imaginii din povestirea lui Poe "Prăbușirea Casei Usher". Bradbury face referire la evenimente petrecute pe Pământ în 1975 - cu 30 de ani înaintea celor relatate în "Usher II", când guvernul a declarat cărțile ilegale și le-a ars, ducând la formarea unei societăți
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
unei organizații guvernamentale de "Climate morale". Bradbury va reveni la această idee în cartea "451ș Fahrenheit". În 2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene", povestirea constituie un scurt preludiu pentru cea care o rumează, descriind sosirea imigranților bătrâni pe Marte. Inițial, povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1949 al revistei "Super Science Stories". LaFarge și soția sa, Anna, și-au făcut o nouă
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene", povestirea constituie un scurt preludiu pentru cea care o rumează, descriind sosirea imigranților bătrâni pe Marte. Inițial, povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1949 al revistei "Super Science Stories". LaFarge și soția sa, Anna, și-au făcut o nouă viață, dar încă resimt lipsa fiului lor mort, Tom. În timpul unei furtuni nocturne, cei doi văd în fața
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
a-și schimba forma. Vizita pe care o fac ulterior în oraș îi provoacă teamă lui Tom, care apare în ochii tuturor coloniștilot sub forma unei ființe pe care au pierdut-o. Epuizat de constanta schimbare de formă, marțianul moare. Povestirea a apărut pentru prima dată în "Cronicile marțiene" și relatează dialogul dintre un preot și un vânzător de geamantane, în care se menționează iminența războiului nuclear de pe Pământ și opinia că majoritatea coloniștilor vor reveni acolo pentru a da o
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
să îl ucidă. Un alt marțian sosește, dându-le lui Parkhill și soției sale jumătate din planeta Marte în proprietate. Exact atunci, pe Pământ izbucnește războiul nuclear, care pune punct sosirii coloniștilor și afacerii lui Parkhill. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea descrie modul în care coloniștii urmăresc de pe Marte războiul nuclear de pe Pământ. Ei se reped să cumpere tot ce are vânzătorul de geamantane, preocupați să revină pe Pământ pentru a-și ajuta famiilie rămase acolo. Povestirea a fost publicată în
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea descrie modul în care coloniștii urmăresc de pe Marte războiul nuclear de pe Pământ. Ei se reped să cumpere tot ce are vânzătorul de geamantane, preocupați să revină pe Pământ pentru a-și ajuta famiilie rămase acolo. Povestirea a fost publicată în revista "Charm", în numărul din martie 1949. Toți oamenii au părăsit Marte și au plecat pe Pământ, cu excepția lui Walter Gripp - un miner singuratic care trăiește în munți și nu a aflat despre plecare. Deși se
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
cei doi călătoresc sute de mile pentru a se întâlni. Dar momentul mult așteptat se dovedește a fi un fiasco, deoarece cei doi nu sunt atrași unul de altul, așa încât Gripp pleacă să își pletreacă viața singur. Titlul original al povestirii este "Dwellers in Silence", ea apărând pentru prima dată în numărul din 15 septembrie 1948 din "Maclean's". Hathaway, fizicianul/arheologul din A Patra Expediție, trăiește pe Marte alături de soția și copiii săi într-un oraș pustiu, părăsit de multă
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
și, la ordinul căpitanului, verifică cimitirul din apropiere, unde descoperă pietrele funerare ale tuturor membrilor familie lui Hathaway, cu excepția acestuia. Hathaway suferă un atac de cord și moare, iar Wilder își dă seama că familia sa era formată din androizi. Povestirea a apărut inițial în numprul din 6 mai 1950 al publicației "Collier's". În Allendale, California, casa automată care a avut grijă de familie se află încă în stare de funcționare, deși războiul nuclear a exterminat întreaga populație. Informațiile despre
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
războiul nuclear a exterminat întreaga populație. Informațiile despre familie sunt disponibile privind rutina roboților, înainte ca prăbușirea unui copac să dea naștere unui incendiu care o distruge în lipsa rezervelor de apă municipale care să permită automatelor să îl stingă. Titlul povestirii își are originea într-o poezie de culcare selectată la întâmplare, publicată de Sara Teasdale în 1920. Tema poeziei o constituie supraviețuirea naturii după dispariția omenirii. În povestirea inițială, publicată în "Collier's", acțiunea se petrece 35 de ani mai
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
rezervelor de apă municipale care să permită automatelor să îl stingă. Titlul povestirii își are originea într-o poezie de culcare selectată la întâmplare, publicată de Sara Teasdale în 1920. Tema poeziei o constituie supraviețuirea naturii după dispariția omenirii. În povestirea inițială, publicată în "Collier's", acțiunea se petrece 35 de ani mai târziu. Povestirea a apărut în vara anului 1946 în revista "Planet Stories". O familie pune mâna pe o rachetă pe care guvernul a dorit să o folosească în
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
are originea într-o poezie de culcare selectată la întâmplare, publicată de Sara Teasdale în 1920. Tema poeziei o constituie supraviețuirea naturii după dispariția omenirii. În povestirea inițială, publicată în "Collier's", acțiunea se petrece 35 de ani mai târziu. Povestirea a apărut în vara anului 1946 în revista "Planet Stories". O familie pune mâna pe o rachetă pe care guvernul a dorit să o folosească în războiul nuclear și părăsește Pământul pentru un "picnic" pe Marte. Familia alege un oraș
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
ulterioară pe Pământ, după care dă foc chitanțelor și altor documente guvernamentale, pentru a distruge un mod de viață eronat. Ultimul lucru ars este o hartă a Pământului, lucru urmat de admirarea marțienilor - propria lor reflecție în apă. Există două povestiri care, deși nu au apărut în ediția originală, au fost incluse în unele dintre reeditările ulterioare. Acestea sunt: Publicată pentru prima dară în numărul din aprilie 1951 al revistei "Imagination", povestirea apare doar în ediția britanică a "Cronicilor marțiene", "The
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
admirarea marțienilor - propria lor reflecție în apă. Există două povestiri care, deși nu au apărut în ediția originală, au fost incluse în unele dintre reeditările ulterioare. Acestea sunt: Publicată pentru prima dară în numărul din aprilie 1951 al revistei "Imagination", povestirea apare doar în ediția britanică a "Cronicilor marțiene", "The Silver Locusts", în ediția apărută în 1974 la The Heritage Press, în ediția ilustrată apărută în septembrie 1979 la Bantam Books, în "A 40-a ediție aniversară" editată de Doubleday Dell
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]