23,570 matches
-
lui cele mai grotești erau În primul rând o replică la bolșevism: ele urmau și, Într-o anumită măsură, imitau exemplul și amenințarea reprezentate de Lenin și urmașii săi. Acest lucru nu șterge crimele nazismului, argumenta Nolte Într-un articol celebru publicat În Frankfurter Allgemeine Zeitung În iunie 1986, Însă fără precedentul bolșevic ele nu pot fi explicate complet. Sosise momentul ca epoca nazistă să fie reconsiderată, situând Holocaustul În contextul mai larg al genocidelor din epoca modernă. Cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de gloria națională și nu se identificau cu miturile din istoria recentă a Franței. În anii următori, francezii au devenit, fără Îndoială, mai conștienți de Holocaust și mai sensibili la suferința evreilor În general, poate și din cauza scandalului provocat de celebra conferință de presă susținută de Charles de Gaulle pe 27 noiembrie 1967, după victoria Israelului În „războiul de șase zile”arabo-israelian, În care președintele francez i-a numit pe evrei „un popor sigur pe sine și dominator”. Iar documentarul Shoah
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de aceea, În politică nu este Întotdeauna Înțelept să folosești trecutul ca pe un bici moral cu care Îndemni un popor și Îl faci de ocară pentru păcatele lui trecute. Dar istoria trebuie Învățată - și, periodic, reînvățată. Într-un banc celebru din perioada comunistă, un ascultător sună la Radio Erevan și Întreabă: „E posibil să prezicem viitorul?”. „Cum să nu”, i se răspunde, „știm exact cum va fi viitorul. Problema e trecutul, care se schimbă Întruna”. și chiar așa este - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bătrân va spune că: Nu este o provincie, ci însăși Italia!" Regiunea Narbonnaise alimenta cu vin toată Galia și, în scurt timp, a pus în pericol vinurile romane. Această expansiune a provocat scăderea bruscă a exporturilor de vinuri italiene. Numai celebrele vinuri caecubum și, mai ales, falernul au rezistat invaziei vinurilor galice. Dar vița de vie a împiedicat din ce în ce mai mult dezvoltarea grâului, pâinea devenind în scurt timp rară. A urmat o criză economică gravă, care a zdruncinat Imperiul Roman începând cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru toate vinurile din lume... dar a fost deschisă bandelor de gangsteri de orice fel care aprovizionau ilegal o țară cu un regim abstinent: aceasta a fost epoca bootleggerilor (contrabandiști de alcool) a speakeasiilor (baruri clandestine) și a Rum Row-ului (celebrul "bulevard al romului"). În fața oprobriului public, un alt amendament al Constituției, amendamentul 21, a pus capăt pe 5 decembrie 1933, la ceea ce unii numeau "nobila experiență". Ultimul stat american care a ratificat acest amendament punând capăt prohibiției a fost Mississippi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Pavel, în căutarea harului dumnezeiesc. În secolul al XVI-lea, marii pictori venețieni precum Iacopo Robusti, supranumit Tintoretto, sau Paolo Caliari, zis Veronese, au sporit fastul în reprezentarea nunții din Cana. Leonardo da Vinci a pictat una din cele mai celebre Cine în frescele din trapeza mânăstirii dominicanilor din Santa-Maria-della-Grazie din Milano. Mănăstirea Champmol în apropiere de Dijon, ctitorită de Filip cel Îndrăzneț în anul 1383 pentru a servi drept necropolă familiei regale, conservă opera sculptorului francez de origine olandeză Claus
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
spuselor lui Petrarca, cardinalii de la curtea din Avignon nu voiau să se întoarcă la Roma unde nu se găsea această băutură, pe care o prețuiau ca pe un al cincilea element. Tot în acest sens, vom mai menționa și invenția celebrei licori a mănăstirii Chartreuse, a cărei formulă secretă se pierde în negura vremii. Mânăstirea de pe masivul Grande Chartreuse, situat în Alpi, ale cărei baze au fost puse în anul 1084 de sfântul Bruno, semăna la început cu o alăturare de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
496, an al încoronării lui Clovis, Reims devine orașul încoronărilor regilor (cea din urmă încoronare va fi cea a lui Carol al X-lea, pe 29 mai 1825), vom înțelege de ce vinul de Champagne ("vinul ungerii") a devenit atât de celebru începând cu secolul al XI-lea. La botez, sfântul Rémy îi oferă regelui Clovis un vin de Champagne, asigurându-l că-i va învinge pe vizigoți, atâta vreme cât va mai exista o picătură în butoi. Un vin de Champagne s-a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și de a petrece. Despre celebrarea lui vorbește și scriitorul francez, René Fallet (1927-1983), în cartea sa pe care a intitulat-o, Le beaujolais nouveau est arrivé, găsind astfel formula ideală pentru vestirea lansării vinului de recoltă nouă, formulă devenită celebră, regăsită în toate bistrourile franceze și nu numai, o dată pe an, în cea de-a treia joi a lunii noiembrie: "Noul Beaujolais a sosit ! A început din nou sărbătoarea vinului nou, atât de contestată de o serie de glasuri potrivnice
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ordinii", la care se adaugă un ritual cu măști și personaje deghizate care subliniază caracterul său imoral. Degringolada din timpul carnavalului, spre deosebire de cea din timpul unei răscoale, se desfășoară pe o perioadă limitată de timp. Această permisivitate reglementată amintește de celebra formulă a lui Sigmund Freud: o sărbătoare este o dezordine organizată care întărește ordinea. În toate țările cu o tradiție a vinului și a viței de vie, culesul viilor este un prilej de bucurie și de sărbătoare. Vechiul Testament ne relatează
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aziluri din orașul Beaune. Carol Temerarul, fiu al lui Filip cel Bun, a continuat lucrarea tatălui său în ciuda caracterului său cumpătat, căci nu obișnuia să bea decât apă înroșită cu puțin vin... Însă, foarte repede, vinul de Burgundia a devenit celebru în afara granițelor vechiului regat al ducilor din Occident. Și acest lucru, mulțumită, în primul rând, unei politici riguroase a calității, dusă de Filip cel Îndrăzneț, prin care, la 31 iulie 1395 s-a ajuns la defrișarea "plantei odioase numită Gaam
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de Bordeaux. În cadrul clasamentului calitativ pe care l-au întocmit, aceștia au uitat pur și simplu să menționeze o serie de denumiri de origine cum ar fi pomerol sau saint-émilion, și au plasat mouton-rothschild pe poziția a doua, adoptând astfel celebra deviză: "Primul nu este. Al doilea nu binevoiește. Rămâne doar vinul de Mouton." Anul 1911 va marca limitele regiunii de cultură viticolă; anul 1936 primele denumiri de origine controlată; anul 1953 aducea clasamentul vinurilor graves; anii 1955, 1958 și 1959
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ecu/ % vol.; Produse intermediare: 45 Ecu/hl Alcool: 550 Ecu/hl alcool pur. Ecu = 6, 58037 franci francezi (Jurnalul Oficial nr. C 319 din 16 noiembrie 1994). Curtea Europeană de Justiție s-a angajat să diminueze barierele non-tarifare. Astfel, prin celebra Hotărâre din 20 februarie 1979 numită "Cassis de Dijon" 99, instanța juridică europeană a decis ca orice aliment care corespunde criteriilor de calitate ale unui stat membru să poată fi comercializat liber în toate celelalte țări ale comunității. Această decizie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a două izvoare termale, susceptibile să vindece femeile sterile. Un puț la intrare, pe partea stângă, amintește vizitatorilor muzeului despre vechea vocație a locului. 58 Anul consulatului lui Opimius, 121 înainte de Hristos., a adus cu sine una dintre cele mai celebre date din istoria vinului, alături de anii 1630 și 1811, "anii apariției Cometei". 59 Beciurile californiene reprezintă în prezent cel mai mare importator de butoaie din stejar de la francezi. Producătorii de vin de la Napa Valley sau de la Sonoma Valley folosesc mai
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Marinescu (1863-1938) 1907 - Apare la Paris lucrarea lui N. C. Paulescu „L’Hypophyse du cerveau”, Ed. Vigot. Este una dintre cele mai importante lucrări de la începutul secolului XX. Tehnica hipofizectomiei transtemporale (metodă originală imaginată de Paulescu) a fost considerată de celebrul endocrinolog american H. W. Cushing, ca cea mai importantă contribuție în domeniu. Contribuția lui Paulescu în acest capitol de endocrinologie (în care a contribuit cu multe experimente originale) riscă să fie umbrită de prodigioasa sa activitate de cercetare desfășurată între
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum râde-un diamant / Și-aș vrea să te prefaci nepăsător, / Dar peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
decât la Tolouse-Lautrec, mai apropiat de cel pe care Baudelaire îl desemnează drept "pictorul vieții moderne", Constantin Guys, Emilian Lăzărescu ilustrează viața pariziană trepidantă, care constituia un model prestigios de decadență, cu scene de bal, dar și cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul pictor al vieții moderne sesizează locurile comune ale modernității transmutată printr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literatură a decadenței, poezie decadentă și poezie a decadenței, astfel există artă decadentă și o artă de decadenței"37. Arta decadenței ține de prezența unor "subiecte decadente" precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu, Reed alege celebra pictură a lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847), o pictură academică după toate regulile, care a avut un succes deosebit când subiectul era în vogă, modelul prestigios al decadenței franceze fiind cel a decadenței Imperiului Roman. Capitolul II II.1
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și monstru, o exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare (între 1875 și 1890) împrumută elemente ale picturii lui Mantegna, Triumful lui Cezar, iar Pețitorii (1862) se bazează pe un tablou celebru al secolului său, elocvent pentru pictura academică, aparținându-i lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847). Intrând în laboratorul estetic al pictorului, Rapetti relevă faptul că Moreau își apropie tema tot prin intermediul picturii și nu al literaturii, cu toate că este calificat drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pictura academică, dimpotrivă, rămâne atașat ei într-o măsură mult mai mare decât Moreau. Pictorul are o carieră prodigioasă, este prezent în mod constant la expoziții, începând cu cea din 1891 la Société Nationale des Beaux-Arts. Ceea ce-l face celebru sunt mai puțin tablourile, cât pictura decorativă monumentală căreia i se consacră cu începere din 1883. Scara muzeului Amiens (1864-1865), Pantheonul, stau printre realizările remarcabile. La Galeria Durand-Ruel se succed expozițiile sale personale din 1887 și 1894. Ultima trebuie să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
morbide nu lipsesc din pictura sa, care dobândește o tensiune tragică, urmare a sinuciderii primei sale soții, Elizabeth Siddal, în 1862, din cauza unei supradoze de laudanum, eveniment care l-a marcat puternic pe pictor. În 1863 pictează unul din tablourile celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al Internelor în 1896 etc. Ca un apel la memoria culturală, fotograful Paul Filip a realizat un important album, Bellu Panteon Național 201 cu principalele monumente funerare care se regăsesc în cel mai mare cimitir al capitalei, multe purtând semnături celebre. A. Jeanjaquet relua în 1912 elogiul exponențial al acestei sculpturi funerare cu ocazia celei de-a XX-a Expoziții de Pictură și Sculptură din cadrul Salonului de Primăvară al Tinerimei artistice "După mine, opera care reprezintă realizarea cea mai inteligentă, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a tabloului o fac doi istorici de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi cu subiect mitologic de către cei doi se poate sesiza o notă decadentă prin trimiterea la una din femeile fatale celebre, Messalina, și prin ea la decadența latină. "Ea (pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de flori, pe o piele de leopard, cu capul rezemat de genunchii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra filiației rodiniene a acestei sculpturi și implicit asupra caracterului ei simbolist, prin ruptură cu tradiția academică și conceptul de monument public în secolul XIX. Perioada de formare pariziană a lui Paciurea, 1894-1899, coincide cu travaliul artistic rodinian pentru edificarea celebrei sculpturi de atmosferă dantescă, Poarta Infernului, finalizată și expusă abia în 1900, dar cunoscută prin intermediul publicării desenelor preparatorii în 1897, dar și a detașării și individualizării ca lucrări separate a unor părți ale ansamblului, printre care și acest Gânditorul, intitulat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]