24,597 matches
-
din 30 decembrie 2010. Articolul 5 (1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. (2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite în continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă dovada dobândirii autovehiculului, precum și elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. ... ---------- Alin. (2) al art. 5 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 118 din 23
EUR-Lex () [Corola-website/Law/197358_a_198687]
-
comunist, care a mobilizat și însuflețit forțele progresiste în lupta pentru răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, insurecția a constituit momentul de cotitură istorică ce a jalonat drumul spre cucerirea puterii de către clasa muncitoare, în alianță cu țărănimea și masele largi populare, spre dobândirea și manifestarea - pe toate planurile - a dreptului sacru al poporului nostru de a fi stăpân în propria țară. Călăuzindu-se după concepția științifică marxist-leninistă despre lume și societate, după legitățile general valabile ale revoluției și construcției socialiste și pornind de la
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și distribui un stoc determinat de cunoștințe cât mai eficient posibil, nici nu este legată de faptul că toate sferele vieții sociale se sprijină din ce în ce mai mult pe baze științifice, ci este legată de conturarea unui fenomen care, în esență, reclamă dobândirea metacompetenței de a „învăța cum să înveți”, cum să accesezi și să vehiculezi cunoștințele ce se înmulțesc exponențial. Cunoștințele nu mai sunt apanajul „capitalului cultural”, așa cum îl definea Bourdieu, ce determina structurile și stratificările sociale, ci țin de „capitalul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
degrabă pe baza cererii și nevoii individuale decât pe criteriul vârstei. Dar aceste nevoi sunt mai degrabă legate de profesie (majoritatea participării este datorată dinamicii rapide și uneori dramatice din lumea profesiilor - de exemplu, închiderea minelor -, ce reclamă învățare pentru dobândirea de noi competențe) și foarte puțin de dezvoltarea personală; - al treilea indicator privește oportunitățile pentru și valorizarea educației non-formale. Nu ne putem limita doar la indicatorii participării la educația formală, ci trebuie analizate oportunitățile de educație din viața de zi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
parcursul vieții" Când vorbim despre învățare, cel mai adesea ne gândim la copii și tineri și la școală. Rațiunea de a fi a școlii este aceea de a-l învăța/instrui pe elev (copil sau tânăr), de a-i facilita dobândirea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi, atitudini și comportamente etc., considerate relevante, necesare și utile pentru formarea personalității sale, pentru adaptarea lui la cerințele vieții sociale. Dar utilizarea termenului învățare numai cu referire la școală și la copii și tineri este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățării la adulți este influențat de anumite experiențe personale anterioare, ce pot manifesta rezistență față de schimbările cognitive șicomportamentale pe care le presupune asimilarea noilor conținuturi. Mentalități obișnuite și deprinderi consolidate pot frâna procesul învățării. Dacă învățarea vizează construirea de cunoștințe, dobândirea de abilități și deprinderi noi, de multe ori, procesul învățării presupune schimbarea de perspectivă (personală), dislocarea unor credințe și convingeri care produc disonanțe cognitive și afective și invită cursantul adult la reținere și prudență. Uneori, cursantul adult are impresia (care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
integrare a cogniției cu afectivitatea. Majoritatea autorilor sunt de acord că înțelepciunea este o caracteristică a maturității persoanei, dar a fi (mai) bătrân nu este echivalent cu a fi (mai) înțelept. Hotărât lucru, vârsta nu este un factor decisiv în dobândirea înțelepciunii, cu toate că aceasta presupune o oarecare maturitate a gândirii. Cercetările efectuate asupra înțelepciunii s-au concentrat, în esență, asupra a două probleme majore: structura înțelepciunii și relația acesteia cu vârsta. Clayton (1982) a cercetat structurile ce stau la baza înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
experiență și cunoaștere a realității, odată cu înaintarea în vârstă a oamenilor. Unii consideră că înțelepciunea ar fi caracteristica dominantă a gândirii persoanelor de vârsta a treia (de peste 60 de ani), alții sunt de părere că nu vârsta este determinantă în dobândirea înțelepciunii, cât mai degrabă calitatea cunoașterii și modul propriu, creativ și cu impact social deosebit de a pune problemele și de a le oferi soluții. Cert este că înțelepciunea e o dimensiune a gândirii și a activității intelectuale a oamenilor sănătoși
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sistemică tinde să ia locul pedagogiei normative, cu iz paternalist. 2. Învățarea autodirijată pune accentul pe însușirea, și nu pe transmiterea cunoștințelor Focalizarea învățării pe cel ce învață, pe nevoile, posibilitățile și aspirațiile sale, face ca însușirea de cunoștințe și dobândirea de capacități și competențe să fie privită ca o autorealizare (individuală) a acestuia. Din această perspectivă, adultul este „un subiect mai degrabă diferențiat decât deficitar”. Rămâne la latitudinea lui să conștientizeze lipsurile și să decidă care dintre ele „urmează să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vedere viteza formidabilă de rotație a societății, precum și multiplele provocări ale vieții moderne, tânărul adult trebuie să probeze o bună capacitate adaptativă, pentru a face față frecventelor schimbări cu care se confruntă și, implicit, stresului existențial pe care îl presupune dobândirea statutului de adult. Detaliind conceptul de individuație, Jung (apud Hughes, 1996) consideră că maturizarea persoanei implică un fericit aliaj între structurile externe și interne ale vieții. Concret, este vorba, pe de o parte, despre împlinirea în profesie, dobândirea unui partener
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
îl presupune dobândirea statutului de adult. Detaliind conceptul de individuație, Jung (apud Hughes, 1996) consideră că maturizarea persoanei implică un fericit aliaj între structurile externe și interne ale vieții. Concret, este vorba, pe de o parte, despre împlinirea în profesie, dobândirea unui partener stabil și a rolului de părinte etc., iar, pe de altă parte, despre modelarea unei identități de sine mai profunde și mai rafinate. Dacă abordăm vârsta tinereții în arealul ideativ a lui Erikson (1965), vom preciza că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un mentor care să-i îndrume pașii. La rândul său, Havinghurst (apud Hughes, 1996) consideră că instalarea maturității presupune realizarea de către individ a unui număr de opt teme: alegerea unui partener de cuplu, exersarea unor strategii de conviețuire cu acesta, dobândirea rolului de părinte, dezvoltarea unor capacități optime de educație a copiilor, administrarea căminului, activarea în cadrul unei profesii, găsirea unui loc în comunitatea de care aparține, dezvoltarea vieții sociale prin angajarea în prietenii de durată. Cert este că de calitatea alegerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
deși există o reticență la schimbare, la introducerea noilor TIC, în rândul anumitor cadre didactice, totuși avantajele generate de ele conduc la reale schimbări de mentalitate; - chiar dacă folosirea acestor medii de învățare virtuale implică instruiri speciale pentru cadrele didactice, presupunând dobândirea e-competențelor, sunt totuși conștiente de necesitatea continuei lor perfecționări, atât din punct de vedere tehnologic, cât și relativ la noi modalități, metode și instrumente de predare. Chiar dacă inițial implică un mare efort din partea lor, ulterior multiplele avantaje dobândite (mobilitate, un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a învăța și pentru a se dezvolta. Realizarea acestui plan are ca punct de plecare analiza situației curente a individului și a nevoilor sale de dezvoltare, rolul planificării dezvoltării personale fiind acela de a promova învățarea și de a asigura dobândirea de cunoștințe și aptitudini transferabile, necesare avansării în carieră. Organizația poate sprijini acest demers prin orientare vocațională, consiliere a carierei, furnizarea de informații despre oportunitățile de avansare sau despre traininguri și programe de dezvoltare (Armstrong, 2003). Acest proces complex al
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
acopere, cel puțin, costurile, iar, pentru renumele instituției, să aibă certitudini că au oferit valoare pentru banii pe care i-au investit/perceput ca taxă pentru curs; - studenți, în aprecierea cursului cu referire directă la procesul învățării și larezultatele acesteia: dobândirea de noi competențe și cunoștințe utile, creșterea stimei de sine, măsura în care experiența de învățare a fost una plăcută, balanța dintre costurile studiului (financiare și efortul personal) și beneficiile dobândite din punctul de vedere al calificării primite, al utilității
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
scopul identificării punctelor considerate slabe de către cursanți și a adoptării și implementării de măsuri menite să amelioreze calitatea cursului. Verificarea competențelor, abilităților, cunoștințelor și valorilor dobândite în urma parcurgerii programului educațional respectiv are ca finalitate obținerea unui certificat care să ateste dobândirea respectivelor competențe. Această evaluare poate fi realizată pe baza unor lucrări scrise, referate, eseuri, lucrări practice, dezbateri, colocvii, examinări orale. Rezultatele autoevaluării cursanților sunt raportate la așteptările pe care aceștia le-au avut față de curs, la ce și-au propus
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
al adulților. Consilierea privind cariera adulțilortc "Consilierea privind cariera adulților" Consilierea privind cariera începe în perioada școlarității și continuă de-a lungul întregii vieți active a individului. Dacă, în copilărie, predominantă este educația pentru formarea personalității sub aspect cognitiv, al dobândirii unei culturi generale de bază și a uneia specializate (ca preambul al formării profesionale ulterioare), la vârsta adultă, accentul cade pe dezvoltarea carierei. Educația privind cariera presupune abilitarea individului aflat la vârsta copilăriei și adolescenței de a lua decizii adecvate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și distribui un stoc determinat de cunoștințe cât mai eficient posibil, nici nu este legată de faptul că toate sferele vieții sociale se sprijină din ce în ce mai mult pe baze științifice, ci este legată de conturarea unui fenomen care, în esență, reclamă dobândirea metacompetenței de a „învăța cum să înveți”, cum să accesezi și să vehiculezi cunoștințele ce se înmulțesc exponențial. Cunoștințele nu mai sunt apanajul „capitalului cultural”, așa cum îl definea Bourdieu, ce determina structurile și stratificările sociale, ci țin de „capitalul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
degrabă pe baza cererii și nevoii individuale decât pe criteriul vârstei. Dar aceste nevoi sunt mai degrabă legate de profesie (majoritatea participării este datorată dinamicii rapide și uneori dramatice din lumea profesiilor - de exemplu, închiderea minelor -, ce reclamă învățare pentru dobândirea de noi competențe) și foarte puțin de dezvoltarea personală; - al treilea indicator privește oportunitățile pentru și valorizarea educației non-formale. Nu ne putem limita doar la indicatorii participării la educația formală, ci trebuie analizate oportunitățile de educație din viața de zi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
parcursul vieții" Când vorbim despre învățare, cel mai adesea ne gândim la copii și tineri și la școală. Rațiunea de a fi a școlii este aceea de a-l învăța/instrui pe elev (copil sau tânăr), de a-i facilita dobândirea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi, atitudini și comportamente etc., considerate relevante, necesare și utile pentru formarea personalității sale, pentru adaptarea lui la cerințele vieții sociale. Dar utilizarea termenului învățare numai cu referire la școală și la copii și tineri este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățării la adulți este influențat de anumite experiențe personale anterioare, ce pot manifesta rezistență față de schimbările cognitive șicomportamentale pe care le presupune asimilarea noilor conținuturi. Mentalități obișnuite și deprinderi consolidate pot frâna procesul învățării. Dacă învățarea vizează construirea de cunoștințe, dobândirea de abilități și deprinderi noi, de multe ori, procesul învățării presupune schimbarea de perspectivă (personală), dislocarea unor credințe și convingeri care produc disonanțe cognitive și afective și invită cursantul adult la reținere și prudență. Uneori, cursantul adult are impresia (care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
integrare a cogniției cu afectivitatea. Majoritatea autorilor sunt de acord că înțelepciunea este o caracteristică a maturității persoanei, dar a fi (mai) bătrân nu este echivalent cu a fi (mai) înțelept. Hotărât lucru, vârsta nu este un factor decisiv în dobândirea înțelepciunii, cu toate că aceasta presupune o oarecare maturitate a gândirii. Cercetările efectuate asupra înțelepciunii s-au concentrat, în esență, asupra a două probleme majore: structura înțelepciunii și relația acesteia cu vârsta. Clayton (1982) a cercetat structurile ce stau la baza înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
experiență și cunoaștere a realității, odată cu înaintarea în vârstă a oamenilor. Unii consideră că înțelepciunea ar fi caracteristica dominantă a gândirii persoanelor de vârsta a treia (de peste 60 de ani), alții sunt de părere că nu vârsta este determinantă în dobândirea înțelepciunii, cât mai degrabă calitatea cunoașterii și modul propriu, creativ și cu impact social deosebit de a pune problemele și de a le oferi soluții. Cert este că înțelepciunea e o dimensiune a gândirii și a activității intelectuale a oamenilor sănătoși
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sistemică tinde să ia locul pedagogiei normative, cu iz paternalist. 2. Învățarea autodirijată pune accentul pe însușirea, și nu pe transmiterea cunoștințelor Focalizarea învățării pe cel ce învață, pe nevoile, posibilitățile și aspirațiile sale, face ca însușirea de cunoștințe și dobândirea de capacități și competențe să fie privită ca o autorealizare (individuală) a acestuia. Din această perspectivă, adultul este „un subiect mai degrabă diferențiat decât deficitar”. Rămâne la latitudinea lui să conștientizeze lipsurile și să decidă care dintre ele „urmează să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vedere viteza formidabilă de rotație a societății, precum și multiplele provocări ale vieții moderne, tânărul adult trebuie să probeze o bună capacitate adaptativă, pentru a face față frecventelor schimbări cu care se confruntă și, implicit, stresului existențial pe care îl presupune dobândirea statutului de adult. Detaliind conceptul de individuație, Jung (apud Hughes, 1996) consideră că maturizarea persoanei implică un fericit aliaj între structurile externe și interne ale vieții. Concret, este vorba, pe de o parte, despre împlinirea în profesie, dobândirea unui partener
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]