24,196 matches
-
cei dornici să primească „botezul zborului”. Tot pe avioane ICAR M23b evolua inițial și formația de acrobație aeriană a ARPA, "Dracii Roșii". Datorită construcției sale reușite și calităților sale de zbor cu avionul ICAR M23b s-au realizat două performanțe: Echipaj: 2 piloți
ICAR M23b () [Corola-website/Science/325719_a_327048]
-
Edgar Allan Poe. Această operă literară relatează povestea tânărului Arthur Gordon Pym, care a călătorit la bordul balenierei "Grampus". În cursul călătoriei, Pym trece prin diverse aventuri și întâmplări tragice, inclusiv naufragiu, revoltă și canibalism, înainte de a fi salvat de echipajul lui "Jane Guy". La bordul acestei nave, Pym și un marinar pe nume Dirk Peters își continuă aventurile lor pe mările sudului. Ajunși pe o insulă, ei întâlnesc băștinași ostili cu pielea neagră înainte de a fugi înapoi pe ocean. Romanul
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
a fi un început de furtună violentă. Situația devine critică atunci când Augustus adoarme din cauza stării de ebrietate, iar neexperimentatul Pym trebuie să preia controlul ambarcațiunii. "Ariel" este salvat de "Penguin", o balenieră ce se întorcea în port. Împotriva voinței căpitanului, echipajul de pe "Penguin" se întoarce pentru a-i căuta și salva pe Augustus și pe Pym. După ce tinerii ajung în siguranță înapoi pe pământ, ei decid să păstreze această întâmplare secretă față de părinții lor. Prima sa aventură pe ocean nu îl
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
viața lui depinzând de acest lucru. Augustus reușește în cele din urmă să-l elibereze pe Arthur, explicând mesajul misterios, ca și întârzierea lui în reluarea legăturilor cu prietenul său: o revoltă a izbucnit la bordul balenierei. O parte a echipajului a fost masacrată de răsculați, în timp ce un alt grup, inclusiv tatăl lui Augustus, a fost coborât într-o barcă mică ce a fost lăsată să plutească în derivă pe ocean. Augustus a supraviețuit pentru că s-a împrietenit cu unul dintre
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
și mai multe furtuni se abat asupra navei deja grav avariate. Pym și Peters stau pe corpul navei răsturnate și sunt aproape de moarte atunci când ei sunt salvați de "Jane Guy", o navă din Liverpool. Pym și Peters devin membri ai echipajului și se alătură navei "Jane Guy" în expediția sa de vânătoare și de explorare a oceanelor sudice. Pym studiază insulele din jurul Capului Bunei Speranțe, devenind interesat de structurile sociale ale pinguinilor, albatroșilor și altor păsări de mare. La îndemnul său
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
și având vene multicolore. Relația localnicilor cu marinarii este inițial cordială, așa că Too-Wit și căpitanul navei încep să facă negoț. Prietenia lor, cu toate acestea, se dovedește a fi un șiretlic și în ajunul propus al plecării navei localnicii prind echipajul într-o ambuscadă organizată într-un defileu îngust. Toată lumea, cu excepția lui Pym și Peters, este sacrificată, iar corabia "Jane Guy" este ocupată și incendiată de tribul răuvoitor. Pym și Peters se ascund în munții care înconjurau locul ambuscadei. Ei descoperă
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Arthur Gordon Pym" intitulată "Sfinxul ghețarilor". La fel ca în romanul lui Poe, Verne încearcă să prezinte o operă de ficțiune imaginativă ca pe o poveste credibilă, incluzând detalii reale. Romanul în două volume descrie aventurile vasului "Halbrane", al cărui echipaj vrea să afle ce s-a întâmplat cu Pym. O continuare neoficială a "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" o reprezintă romanul "A Strange Discovery" (1899) al lui Charles Romeyn Dake, în care naratorul, doctorul Bainbridge, relatează povestea auzită de la pacientul
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
cititorul Nigel Parker despre o coincidență izbitoare între o scenă din romanul lui Poe și un eveniment real care s-a petrecut cu câteva zeci de ani mai târziu: În 1884, iahtul "Mignonette" s-a scufundat, iar patru oameni din echipaj au plutit în derivă. Au tras la sorți pentru a decide care dintre ei ar trebui să fie sacrificat ca hrană pentru ceilalți trei, la fel ca și în romanul lui Poe. Cel care a pierdut a fost un marinar
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
cu anvelope balon. Datorita performanțelor aparatului acesta a fost foarte bine primit de utilizatorii săi din cadrul școlilor civile de pilotaj ale ARPA precum și de persoanele particulare în posesia cărora ajunsese, însă din acestă variantă s-au realizat doar 6 bucăți. Echipaj: 2 piloți Caracteristici tehnice: Performanțe: Trei aparate ICAR Universal au fost modificate pentru formația de acrobație aeriană "Dracii Roșii" a ARPA. Varianta s-a numit "ICAR Universal Acrobatic". Modificările au constat în transformarea lor în monolocuri prin acoperirea postului din
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
în 73 de ore și 5 minute. În cadrul acestui raid a fost străbătută o distanta totala de 23 000 km fiind parcurs in 27 de zile cu un total de 149 de ore și 10 minute, timp de zbor efectiv. Echipajele celor trei avioane erau formate din:, lt.-cmd. George Davidescu și cpt.-cmd. Gheorghe Jienescu (YR-ACK), lt.-cmd. Alexandru Cernescu și cpt. Gheorghe Olteanu (YR-ACL), respectiv lt.-cmd. Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Ștengher care era și pilot. Fabrica
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
În plus au fost instalate la bordul avioanelor echipamente specifice pentru un raid deasupra continentului African. Deși în urma acestor modificări avionul și-a mărit greutatea maxima de decolare cu peste 150 kg, calitățile lui de zbor nu s-au modificat. Echipaj: 2 piloți Caracteristici tehnice: Performanțe:
ICAR Universal () [Corola-website/Science/325728_a_327057]
-
București. Acest raid a început la data de 29 august 1936 și s-a încheiat la București pe 6 septembrie. După încheierea acestui raid modificările aduse avionului au fost anulate, avionul revenind la configurația inițială cu două posturi de pilotaj. Echipaj: 2 piloți Caracteristici tehnice:
ICAR Universal Biloc () [Corola-website/Science/325741_a_327070]
-
bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca „niște umbre ale veacurilor apuse” și vorbind într-o limbă necunoscută. Corabia pare
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca „niște umbre ale veacurilor apuse” și vorbind într-o limbă necunoscută. Corabia pare să se miște singură, fiind împinsă de un curent puternic sau trasă de un odgon nevăzut. Naratorul găsește pe
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
materiale de scris din cabina căpitanului cu scopul de a ține un jurnal („manuscrisul” din titlu) pe care îl pune apoi într-o sticlă și îl aruncă în mare. Vasul-fantomă își continuă drumul către sud, iar naratorul observă că membrii echipajului par să dea semne de speranță în perspectiva distrugerii lor, pe măsură ce nava se îndreaptă spre Antarctica. Corabia intră într-un canal prin gheață unde este prinsă într-un vast vârtej și începe să se scufunde în mare. „Manuscris găsit într-
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Pe parcursul carierei sale sub culorile României el a fost folosit ca avion de recunoaștere aeriană, legătură între diferite comandamente ale armatei sau la evacuarea răniților. După război a fost folosit pentru remorcare de planoare precum și ca avion sanitar în cadrul Aviasan. Echipaj: 2 piloți Caracteristici tehnice: Germania nazistă Regatul României
Fieseler Fi 156 () [Corola-website/Science/325854_a_327183]
-
si prezentat ca avion de turism și raid . Un al doilea prototip FN.305 a fost testat de capitanul Giovanni Zappetta la 20 aprilie 1936. Acesta era biloc cu cabina deschisă și motor Fiat A.70 de 200 CP. În echipaj cu Guido Stellingweri acesta realizează la 17 iulie 1936 un prim record mondial de viteză ; 310,399 km/h pe un circuit cu baza de 1000 km . Pilotat de același Zappetta în noiembrie 1936 și în martie 1937 la Circuitul
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
YR-MAH și respectiv YR-MAY . Totuși aceste aparate nu figurează în evidentele Registrului Aeronautic Român . Aceste avioane comandate la SET erau echipate cu motoare Argus As 10E3 și aveau elice metalică cu pas variabil si rezervor de combustibil de 625 l . Echipaj: 2 piloți Caracteristici tehnice: Regatul României
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
Bannon. Un bombardier greu din al doilea război mondial B-17 supranumit "Perla Pacificului" face un bombardament care se soldează cu numeroase pagube și victime. În timp ce bombardierul se întoarce la bază, copilotul iese din cabina de pilotaj pentru a verifica soarta echipajului. Găsește doar cadavre, dar observă cum Loc-Nar-ul urmărește avionul. Loc-Nar-ul intră în avion și transformă cadavrele în zombie, acestea îl omoară pe copilot și-l atacă pe pilot. Pilotul scapă aruncându-se afară cu o parașută. Însă aterizează pe o
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
și face sex cu ea. Gloria, fără tragere de inimă, este de acord să se căsătorească cu robotul (cu condiția să aibă o nuntă evreiască) deși îi este teamă „"să nu o înșele cu vreun prăjitor de pâine"”. Între timp, echipajul se droghează cu o cantitate uriașă de nyborg plutonian, prin curaj și zboară spre planeta de origine printr-o zonă ocolită de obicei a spațiului cosmic plină cu deșeuri (printre care se afla și modelul refăcut al navei USS Enterprise
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
cel mai sudic punct de pe glob. a fost un punct de reper în istoria explorării britanice a Antarcticii. Expediția a fost considerată a fi de succes, în ciuda faptului că a fost nevoie de o încă o misiune costisitoare pentru eliberarea echipajului și a navei rămasă captivă în gheață. Totuși, rezultatele sale științifice îndoielnice au dus la dispute în cadrul oamenilor de știință. Marele eșec al expediției a fost determinat de incapacitatea de a stăpâni tehnicile de călătorie polară ce includeau utilizarea eficientă
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
că Polul Nord este „impracticabil”, Amiralitatea a decis că alte expediții polare ar fi periculoase, costisitoare și inutile. Totuși, secretarul Societății Geografice Regale (și mai târziu președintele ei), Sir Clements Markham, era un fost navigator care făcuse parte din unul din echipajele de salvare trimise în 1851 pe urma navelor pierdute în timpul Expediției lui Franklin. El l-a și însoțit pe Nares pentru o parte din expediție, devenind un susținător ferm pentru ca marina să-și continue rolul său istoric. O oportunitate pentru
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
pe Sir John Walter Gregory, profesor de geologie la Universitatea din Melbourne și fost geolog asistent la Muzeul Britanic, ca director științific al expediției. Opinia lui Gregory, aprobată de către facțiunea Societății Regale din comitetul asociat, era ca organizarea și comanda echipajelor de teren să fie în mâinile sale:„...Căpitanul va fi instruit să acorde asistență necesară în dragare, remorcarea plaselor etc., să pună bărci la dispoziția personalului științific.” În disputa care a urmat, Markham a susținut că Scott trebuie să dețină
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Expediția Arctică a lui Jackson dintre anii 1894-1897, și Ernest Shackleton, desemnat al treilea ofițer ce se ocupă de depozitare și provizii, dar și de organizarea evenimentelor de recreație. Amiralitatea a oferit de asemenea 20 de subofițeri și marinari, restul echipajului fiind format din negustori, sau din civili angajați. Printre aceștia se numără și veteranii antarctici, incluzând pe Frank Wild, William Lashly, Thomas Crean (ce a intrat în expediție după dezertarea unui marinar în Noua Zeelandă) , Edgar Evans și Ernest Joyce. Deși
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
ce a intrat în expediție după dezertarea unui marinar în Noua Zeelandă) , Edgar Evans și Ernest Joyce. Deși expediția nu a fost un proiect oficial al Marinei, Scott a propus ca aceasta să meargă pe rutele navale, obținând acordul voluntar al echipajului de a munci după Actul Disciplinei Navale. Echipa științifică a fost lipsită de experiență. Dr. George Murray, succesorul lui Gregory ca șef al echipei de cercetare, trebuia să călătorească doar până în Australia (defapt, el a părăsit nava la Cape Town), el
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]