24,252 matches
-
negativ asupra eficacității tactice a RAF Fighter Command până în vara anului 1940. Hugh Dowding, comandantul Fighter Command, și planificatorii săi militari au luat în considerat bombardierele germane singura amenințare și au definit sisteme și tactici de luptă rigide, care foloseau formații fixe de avioane de luptă cu front strâns pentru lupta împotriva bombardierelor. Datorită faptului că focul încrucișat al bombardierelor era considerat extrem de periculos, piloții de vânătoare fuseseră antrenați să deschidă la rândul lor focul la distanță mare de țintă de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
tactici folosite de-a lungul a mai multor ani, s-au dovedit total ineficiente în condițiile luptelor aeriene din anul 1940 de pe cerul insulelor britanice. Aceste tactici nu erau potrivite pentru lupta dintre avioanele de vânătoare. Constrânși să zboare în formații strânse, piloții RAF erau mai preocupați să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane Bf 109
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane Bf 109 și Bf 110. Chiar și atunci când avioanele de vânătoare britanice interceptau bombardierele germane fără să fie ele însele interceptate, haosul luptelor aeriene moderne făcea imposibilă atacurile concentrate ale formațiilor rigide. Piloții erau obligați să țină prea mult seama de capacitățile defensive ale bombardierelor. Atacurile vânătorilor începeau și se terminau la mare distanță, iar distrugerile produse bombardierelor erau minore. Aceste greșeli tactice au devenit evidente în timpul luptelor din Belgia și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mai flexibile. În timpul Războiului Civil Spaniol, Werner Mölders a conceptul un nou sistem de tactici pentru aviația de vânătoare. Prima schimbare a vizat folosirea unui număr mare de Bf 109 în misiuni de vânătoare liberă deasupra câmpului de luptă. În locul formației standard V, folosită de numeroase forțe aeriene ale vremii, germanii și-au grupat avioanele de vânătoare în "Rotte" - grup de două avioane în care un pilot conducea formația, iar un al doilea îl secunda la aproximativ 200 m în lateral
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Bf 109 în misiuni de vânătoare liberă deasupra câmpului de luptă. În locul formației standard V, folosită de numeroase forțe aeriene ale vremii, germanii și-au grupat avioanele de vânătoare în "Rotte" - grup de două avioane în care un pilot conducea formația, iar un al doilea îl secunda la aproximativ 200 m în lateral. Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când un un inamic ataca pe unul dintre membrii grupului, celălalt se muta în spatele lui
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de numeroase forțe aeriene ale vremii, germanii și-au grupat avioanele de vânătoare în "Rotte" - grup de două avioane în care un pilot conducea formația, iar un al doilea îl secunda la aproximativ 200 m în lateral. Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când un un inamic ataca pe unul dintre membrii grupului, celălalt se muta în spatele lui pentru a-i susține defensiva. Mai multe "Rotte" formau un "Schwarm" (stol). Formația a fost în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când un un inamic ataca pe unul dintre membrii grupului, celălalt se muta în spatele lui pentru a-i susține defensiva. Mai multe "Rotte" formau un "Schwarm" (stol). Formația a fost în cele din urmă denumită "Vierfingerschwarm" („Finger-four” / „patru degete”). Ea oferea protecție maximă membrilor unui "Schwarm", care se sprijineau reciproc în identificarea amenințărilor dar și a țintelor. La nivel operațional, apărarea asigurată de aviația de vânătoare s-a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală. Sistemul radar britanic avea dificultăți în detectarea formațiilor care zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul aparatelor aflate în zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul aparatelor aflate în zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate și detectării avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de hărțuială între avioanele de vânătoare RAF și avioanele germane de recunoaștere. Un avion Bf 110 din "Lehrgeschwader 2" (LG 2) a fost doborât în timpul dimineții. La ora 11:00, formațiile grupului 1 (KG 1) au decolat și s-au îndreptat spre mare. Intrarea în formație a bombardierelor Do 17s și Ju 88 din KG 76 a fost mai dificilă. Bazele din regiunea Calais erau acoperite 80% de nori cu înălțimea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vânătoare RAF și avioanele germane de recunoaștere. Un avion Bf 110 din "Lehrgeschwader 2" (LG 2) a fost doborât în timpul dimineții. La ora 11:00, formațiile grupului 1 (KG 1) au decolat și s-au îndreptat spre mare. Intrarea în formație a bombardierelor Do 17s și Ju 88 din KG 76 a fost mai dificilă. Bazele din regiunea Calais erau acoperite 80% de nori cu înălțimea între 6.500 - 10.000 picioare (1.980 - 3.048 m). În timpul în care bombardierele
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
KG 76 și III./ KG 76, escortate de 20 de Bf 110, care aveau misiunea să atace RAF Kenley. La scurtă distanță de bombardierele Dornier erau Ju 88 din III./ KG 76 escortate de Bf 109 din JG 51. Această formație trebuia să se afle la 15 mile (14 km) în fața următorului val. În urma lor se aflau bombardierele He 111 din KG 1, care trebuiau să atace Biggin Hill, escortate de 40 avioane Bf 109 din JG 54. Toate formațiile se
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Această formație trebuia să se afle la 15 mile (14 km) în fața următorului val. În urma lor se aflau bombardierele He 111 din KG 1, care trebuiau să atace Biggin Hill, escortate de 40 avioane Bf 109 din JG 54. Toate formațiile se deplasau cu o viteză de aproximativ 4 mile pe oră la o altitudine de 12.000 de picioare. La aproximativ 50 mile spre sud-vest, cele nouă bombardiere Do 17 din "9 Staffel" se aflau la jumătatea distanței dintre Dieppe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
eventual atac dinspre sud, plus încă șase, care urmau să fie folosite acole unde ar fi fost urgentă nevoie. În momentul intrării grupului lui Gerhard Schöpfel în spațiul aerian britanic, germanii au localizat avioanele de vânătoare RAF care zburau în formație „V”. Avioanele Hurricane ale escadrilei 501 zburau în spirale largi, piloții străduindu-se să ajungă la înălțimea de zbor ordonată. Avioanele RAF au fost atacate de Schöpfel, patru dintre ele fiind doborâte în numai două minute. Trei piloți britanici au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au depășit Lewes până au ajuns deasupra linie de cale ferată Brighton-Londra. De aici, ele au schimbat direcția spre nord-vest. Controlorii de zbor britanici au beneficiat de rapoartele rapide și corecte ale observatorilor aerieni și și-au dat seama că formațiile germane urmează să declanșeze un atac coordonat. Cele două escadrile care zburau la mare altitudine nu au putut fi dirijate la o înălțime de atac mai mică, iar alte avioane de vânătoare RAF nu au primit ordinul să atace "9
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe ruta planificată și conform graficului
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe ruta planificată și conform graficului de zbor. Când au ajuns în apropierea aeroportului, piloții lui Roth au descoperit că
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
britanici de Hurricane din escadrila 615 au reușit să decoleze și să ia înalțime. La doar câteva minute de la începerea atacului, toate bombardierele Dornier erau atacate. Bombardierul pilotat de Johannes Petersen a zburat la o înălțime mai mare decât restul formației. A fost lovit și a luat foc, dar a continuat să zboare. Günter Unger a țintit un hangar și a lansat cele 20 de bombe de 50 kg, după care a fost nimerit de focul inamic, iar motorul din dreapta a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
urmări dezastruoase, comandantul escadrilei 32, Michael Crossley, a atacat bombardierele din I. /KG 76 și III./ KG 76 fără să fie împiedicat de avioanele germane de escortă. Avioanele de vânătoare germane Bf 110 din ZG 26, care zburau în apropierea formației de bombardiere, au încercat fără succes să sprijine lupta JG 3 și să întercepteze avioanele RAF ale conduse de Crossleys. Crossley a condus un atac frontal și a doborât un bombardier Do 17 în vreme ce escadrila sa a mai avariat câteva
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost obligate să își schimbe direcția de zbor pentru evitarea focului britanic. Această manevră i-a făcut pe lansatorii de bombe să piardă țintele din vizor. Bombardierele Dornier ajunseseră deja prea aproape de ținte pentru ca piloții să mai poată să refacă formațiile de zbor, ratând astfel să își lanseze bombele. După ce au ratat țintele ordonate, piloții de bombardiere Dornier au hotărât să atace liniile de cale ferată din nordul și estul aeroportului. Unii piloți au continuat zborul pentru atacarea aeroportlui RAF Croydon
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din KG 1 au avut cale liberă spre țintă. Luptele aeriene cu bombardierele din KG 76 atrăseseră patru-cinci escadrile RAF. Pentru respingerea KG 1, britanicii au trimis Escadrile Nr. 615 cu 15 avioane Spitfire. Bombardierele He 111, care zburau în formații etajate între 12.000 și 15.000 ft, erau escortate de o formație puternică de avioane de vânătoare Bf 109, care au reușit să respingă cu succes atacurile vânătorilor RAF. Membrii echipajelor bombardierelor germane au remarcat atacul slab al RAF
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din KG 76 atrăseseră patru-cinci escadrile RAF. Pentru respingerea KG 1, britanicii au trimis Escadrile Nr. 615 cu 15 avioane Spitfire. Bombardierele He 111, care zburau în formații etajate între 12.000 și 15.000 ft, erau escortate de o formație puternică de avioane de vânătoare Bf 109, care au reușit să respingă cu succes atacurile vânătorilor RAF. Membrii echipajelor bombardierelor germane au remarcat atacul slab al RAF și au tras concluzia că escadrilele de vânătoare britanice sunt epuizate. Pe aeroportul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din funcțiune a aeroportului. Aeroportul Gosport a fost atacat la rândul lui. Avioanele Ju 87 comandate de Siegel au reușit să producă distrugeri de proporții ale țintelor, în timpul atacului nefiind împiedicați în niciun fel de avioanele de vânătoare RAF. În timp ce formațiile de Ju 87 atacau țintele de la sol, avioanele Spitfire din Escadrila No. 234 intraseră în luptă cu escorta germană formată din 25 de Bf 109 de sub comanda căpitanului Karl-Wolfgang Redlich. Britanicii au reușit să doboare trei Bf 109. În timp ce trei
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
hangare au fost atinse de bombele germane. După ce au ieșit din luptele cu primele avioane RAF care le atacase, escortele Bf 109 au trebuit să facă fața unei forțe de aproximativ 300 de avioane britanice de vânătoare, care zburau în formații care se întindeau pe aproximativ 40 km, de la Gosport la Bognor Regis. Escadrilele No. 152 și 235 au intat în luptă împotriva germanilor deasupra Insulei Thorney. Escadrila No. 602 a angajaat lupta cu bombardierele Ju 87 care atacaseră Ford, dar
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
m și de cele mai multe ori zborul lor rămânea nedetectat. Ei au fotografiat porturile și aeroporturile și s-au întors la bază. La ora 17:00, Luftwaffe era pregătită pentru un nou val de atacuri. Stațiile radar britanice nu identificau noi formații germane deasupra regiunilor Kent sau Pas-de-Calais. După ce atacaseră Biggin Hill și Kenley, "Luftflotte 2" avea în plan să atace stațiile de sector RAF North Weald și RAF Hornchurch. 58 de bombardiere Do 17s din KG 2 au fost trimise să
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]