24,310 matches
-
începea să fie mare, după cum am mai spus. Prin școli se vorbea de Hasdeu. Polemicile lui cu Junimea din Iași erau urmărite cu simpatie. Fiindcă junimiștii erau politicește conservatori și fiindcă la București tineretul începea să fie liberal, aproape toate glasurile erau pentru Hasdeu. Laerțiu, pseudonimul lui Lăzărescu, era un critic teatral foarte apreciat. Criticile lui teatrale erau urmărite și citate cu multă deferență. Criticile lui Laerțiu făceau autoritate. Totuși reputația lui Laerțiu a trăit într-un cerc restrâns și nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu glas de bas profund, la consultații era brusc, avea ton autoritar, nu avea niciodată în doieli și lăsa tuturora impresia că este grozav de învățat și că nu se înșală niciodată. Deși personal era dezinteresat și cinstit, totuși alții au făcut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
moartea! Se zice că Vodă-Cuza a murit... Dacă renașterea României a murit, apoi... a murit și Vodă-Cuza, căci Vodă-Cuza nu este decât renașterea României! Dară, vă rog credeți, oare, că vin aci să fac istoria acestui domn? Nu! Căci care glas poate să o facă? Care pagină tipărită poate să fie așa de adevărată și așa de elocventă, ca fața țării însăși? Fața țării este pagina istoriei lui Alexandru Ioan I; Alexandru Ioan I nu are trebuință de istoriograf. El singur
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ascultat pe conferențiar, care de altfel era cu totul lipsit de talentul oratoric, ci am început să agităm, îndemnând publicul ca la sfârșitul conferinței să meargă la Primărie. Pe la ora 12 valurile mulțimii încep să iasă din circ. Atunci răsună glasurile agenților liberali și ale noastre: „La Primărie! Cu toții la Primărie! Bătăușii gonesc pe alegători!“ etc. etc. Sute de voci răspund: „La Primărie! La Primărie!“ Și masa, puternică de câteva mii de oameni, pornește. Deodată vedem în capul manifestației pe Nicolae
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spre a vizita orașul bombardat de turci și trupele române cantonate în apropiere. Domnitorul felicită cu deosebire pe oamenii bateriei de artilerie care s-a distins în lupta contra Turtucaiei.45 În București, însuflețirea crește și opinia publică cere, cu glas tare, ca România să declare război Turciei.46 La 29 aprilie, o mare zi istorică. Anastase Stolojan, deputat liberal din Craiova, interpelează guvernul asupra provocărilor repetate ale turcilor și întreabă ce măsuri va lua România spre a și apăra libertatea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
române și gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în ziua când a trecut Dunărea, a rostit pentru trupe următoarea cuvântare: „Ostași, A trecut anul de când lupta de peste Dunăre între turci și creștini pune în primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, țara a făcut apel la voi. La glasul ei v-ați părăsit căminele cu avântul oamenilor cari au conștiință că de la devotamentul lor atârnă ființa statului român. Pe cât timp oștirile operau în depărtare și noi nu eram amenințați decât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ține
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cea de 12 ani. Sala Bossel e plină de public, mai ales de tineret școlar. Un singur orator a vorbit: Nicolae Fleva. Înfățișare extrem de simpatică, statură proporționată, figură brună, încadrată de barbă neagră, bărbat frumos în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva era un incomparabil bariton politic. Bogatul lui debit de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva era un incomparabil bariton politic. Bogatul lui debit de banalități oratorice era expectorat cu glas atât de cald, cu inflecțiuni atât de sonore și atât de armonic variate, încât erai silit să-l asculți. Era un torent care pornea, iar vorbele ieșeau năvală din gura lui și porneau și curgeau libere de orice control al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-și mai poate încheia fraza pe care nu mai era stăpân. Și atunci - cabotin meșter cum era - se oprea scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult. Mă opresc aici“. Apoi, izbucnind deodată, ca un bubuit de tun: „Cine are urechi de auzit să auză!“ Tunete de aplauze și strigăte furtunoase 11 de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
schimbe poziția în care îl găsisem. „Dar ce s-a întîmplat?”, m-a întrebat continuînd să privească grupurile de oameni care se și adunaseră la poartă. Lucica n-a mai rezistat și i-a răspuns în locul meu, cu disperare în glas: „A murit mama, tată!” Atunci el a prins să plîngă cu capul în mîini, zguduit, jelind-o și jelindu-se pe sine. Au început pregătirile pentru aducerea mamei acasă. S-au numărat mai întîi ștergarele, apoi celelalte lucruri trebuitoare. Spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bălăiță, Genaru și Sporici. Ceea ce m-a impresionat (nu mai văzusem niciodată așa ceva) a fost slujba. Cîntecul cantorului exprima încordare și, în același timp, deschidea o zare senină. Gîtlejul îi era plin de consoane, dar, după ce depășea acest prim obstacol, glasul devenea foarte calm. Prima rugăciune (mulă) a fost ținută în ebraică. Același preot a oficiat și în românește, rugînd pe Dumnezeu să-l așeze pe Mișu al nostru în rîndurile drepților, să i trimită îngerii spre a-l conduce spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1979 Scumpii mei părinți, Astă seară am vrut să vă telefonez după cină, dar cînd am ajuns acolo telefonul nu mai era. Am plîns (și plîng și acum) căci plecasem atît de bucuroasă să vorbesc cu voi, să vă aud glasurile atît de binecunoscute. Această scrisoare-supliment o scriu cu lacrimi (amare) în ochi, tristă și foarte, foarte abătută. Să știți că nu mă simt deloc bine în tabără și mă gîndesc mereu, mereu numai la voi. Îmi lipsiți, îmi lipsesc prietenele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ironic, lucru care l a obligat să-mi dea următoarea explicație: „Dacă mai vin la anul în stațiune, nu mă mai prind ei la regim!” E un legămînt pe care-l fac foarte mulți cu un soi de ranchiună în glas. Pare o toană de inși hămesiți, dar e, la o analiză mai atentă, o reacție specifică. La nouă din zece vilegiaturiști preocuparea pentru ce vor mînca la cantină trece înaintea celei pentru cazare, respectiv confort. Terorizați de ideea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și pe „nenea Jean” (Apetroaie)! Nici vorbă să mă dau cu „dușmanii” săi; eu notez aci propriile-mi constatări, care, în acest caz, sînt mai rezervate, ca să nu zic critice. *„Mă, nea Căline, mi-a zis Sp. cu melancolie în glas. Conștiința dumitale e ca o față de masă albă, curată...” N-am putut să-i întorc întocmai complimentul. I-am spus numai: „Lasă, nea Vasile, că nici a dumitale nu-i prea pătată...” „Ei, mă, nea Căline, a oftat el. Degeaba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mîine e duminică, zi de reflecție. *În Pages détachées, Ernest Renan spune că ar dori să renască (din rațiuni de studiu) ca femeie: „M-am tot gîndit la acest lucru. Într-o altă lume aș vrea să vorbesc femeiește, cu glas de femeie, să gîndesc ca femeie, să iubesc ca femeie, să văd cîtă minte au femeile”. Deși e foarte ciudată, înțeleg nevoia sa de experiențe complementare (care bărbat sensibil nu și-a pus barem o dată întrebarea cum simte o femeie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă gîndesc că a suferit vreun accident. (O clipă m-am gîndit că a plecat într-o excursie și „a rămas”, sau că a încercat o nouă aventură matrimonială.) Nu bănuiam ceea ce Codreanu mi-a comunicat cu mare emoție în glas: „Angheluș are un cancer generalizat (de la ficat s-a întins la creier), nu mai cunoaște pe nimeni, doctorii de la spitalul din Iași l-au trimis acasă”. „Semne anterioare?”, am întrebat. „Nici unul”, mi-a răspuns. „în mai a fost la «Cartea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pozitiv, „renunță la gazetărie” și se întoarce la meseria lui: „hidroameliorațiile”. Evident, nu înainte de a face, ajutat de autor, un mic exercițiu de retorică: „Voi fertiliza dealurile sterpe, învățînd cum să trăiesc cu adevărat. Voi deprinde înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului”. Acest discurs e nefiresc, pentru că el nu vorbește unei adunări, ci nevesti-sii. Conține apoi prejudecata că numai muncile aspre ne pot învăța cum să trăim cu adevărat și o expresie, literar, epuizată: „glasul pămîntului”, care e, se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului”. Acest discurs e nefiresc, pentru că el nu vorbește unei adunări, ci nevesti-sii. Conține apoi prejudecata că numai muncile aspre ne pot învăța cum să trăim cu adevărat și o expresie, literar, epuizată: „glasul pămîntului”, care e, se înțelege, „ascuns”. Mai curios e că G. se autoplagiază în aceste pagini frumos imprimate: „Cuplul rămîne un mister în echilibrul fragil, cu multe necunoscute”. Chestia asta, aparent subtilă, a mai spus-o în „survolările (sale) succinte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de ratare, de scufundare inexorabilă în marasm: „Să poți (și a rostit fiecare cuvînt rar, cu glasul în lacrimi) să faci mult și să nu faci nimic e o drama”. „E adevărat”, am consimțit eu, incapabil în acel moment să dezvolt un atare subiect. Ca și cum n-ar fi auzit spusa mea, privindu-mă trist, adînc, m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fără vreun orgoliu de felul celui al său, eu însumi îmi măsor nu o dată astfel progresul. L-am condus pînă la ușa de la intrare. M-a invitat să continuăm discuția la restaurantul „Decebal”, ceea ce n-am făcut. Ciudat, lacrimile din glasul său erau lacrimi adevărate! Slăbiciune a vîrstei? Nu-i prea devreme? * Mi se fac șicane la abonamentele la presa străină. Mai întîi mi s-a spus să fac o cerere: am făcut-o, dar răspunsul a fost mereu amînat. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
literar Tudor Vianu, unde voi citi despre nedreptățitul poet o prezentare personală. Am să vă trimit acea comunicare, după ce o voi citi. Deocamdată vă trimit cartea mea, și fotografia Rotopăneștilor, pe care v-am promis-o. Am discuri, benzi, cu glasul lui Edgar Istratty, pe care vi le țin la dispoziție. Cred că ar fi mai bine să le luați când veniți la București, ca să nu se spargă, sau să se strice. Benzile aș dori să le copiați, pentru Fondul documentar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
județului ai posibilitatea să te informezi, mai ales că ziarul „Crai nou” Îți publică, din când În când, articole interesante. Rugămintea mea este următoarea: comunică-mi titlurile precum și redacția - redactorii publicațiilor apărute pe plan local (județean) În cursul acestui an: „Glasul Bucovinei”, „Glasul Moldovei”... (eventual și de la Rădăuți, Câmpulung). Volumul IV - Ghidul biobibliografic 221 era gata de tipar. A apărut, ori e sub tipar? De la Centrul Județean de Creație Populară nu am nici o informație privitoare la lucrarea Folclor din Lămășeni ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
posibilitatea să te informezi, mai ales că ziarul „Crai nou” Îți publică, din când În când, articole interesante. Rugămintea mea este următoarea: comunică-mi titlurile precum și redacția - redactorii publicațiilor apărute pe plan local (județean) În cursul acestui an: „Glasul Bucovinei”, „Glasul Moldovei”... (eventual și de la Rădăuți, Câmpulung). Volumul IV - Ghidul biobibliografic 221 era gata de tipar. A apărut, ori e sub tipar? De la Centrul Județean de Creație Populară nu am nici o informație privitoare la lucrarea Folclor din Lămășeni ce urma să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai sus. Editura „Crai nou”225 Îmi comunicase prin poșta redacției că Încă nu editează cărți. Ziarul „Crai nou” nr. 493 anunță apariția În 1991 a cărții despre Suceava Să nu dărâmi dacă nu știi să construiești 226, În editura „Glasul Bucovinei”227. Dacă această editură se află În Suceava, Vă rog treceți pe la redacție și informați-o despre lucrarea Din istoria ținutului Sucevei În date și cifre, 242 pag. și 60 ilustrații. Publicarea ei nu o va dezamăgi (...). La Vatra
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]