24,732 matches
-
frații Radu și Nicolae Popea, toți elevi la Liceul Academic Piarist din Cluj, participă la organizarea unei societăți de lectură care "„prin cultivarea limbii române și a celorlalte instrumente de cultură națională, avea de scop să pregătească emanciparea politică a neamului nostru”". a studiat Dreptul în Italia, la Padova alături de Alexandru Papiu Ilarian și de Simion Bărnuțiu. Au trecut prin situații financiare grele și cel care i-a ajutat, cum a putut și el, a fost părintele Simion Balint care se
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
aduse în gospodărie prin angajarea țăranilor, sau a unora dintre membrii gospodăriei, la fabricile din orașele apropiate. Acest lucru a făcut cu putință contractarea de credite în lei aducând un aport financiar sporit gospodăriei. Este spațiul în care legătura de neam și legătura spirituală (de duh, suflet), consfințită prin Sfânta Căsătorie reunește mentalitățile, gândirea și obiceiurile gospodarilor creând comportamente spirituale diferite, dar integrate în marele ansamblu spiritual, societatea. Conform obiceiurilor de neam și moștenirii spirituale, gospodăria românească capătă valențe spirituale și
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
financiar sporit gospodăriei. Este spațiul în care legătura de neam și legătura spirituală (de duh, suflet), consfințită prin Sfânta Căsătorie reunește mentalitățile, gândirea și obiceiurile gospodarilor creând comportamente spirituale diferite, dar integrate în marele ansamblu spiritual, societatea. Conform obiceiurilor de neam și moștenirii spirituale, gospodăria românească capătă valențe spirituale și materiale specifice zonelor geografice în care se situează. Geografia și clima locului de așezare au influența netăgăduit dezvoltarea gospodăriei în funcție de necesitățile ivite pe parcursul timpului. Istoria cu meandrele ei, cu luptele și
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
realizat acoperișurile cu bulb de pe turnul porții și de pe cuhne, s-a dărâmat pridvorul, s-a închis intrarea de pe latura de sud și s-a deschis intrarea dinspre vest și s-a repictat biserica. În perioada Marelui Război pentru Întregirea Neamului (1916-1918), călugării din această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca ""toți în acel vremuri grele pentru țară, ca buni români, să
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
osândit flăcărilor în 1761 când monahi, parte ai locului, parte căutând adăpost în fața vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneț și amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirea Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc sorții de izbândă. Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moș Ilie”, însoțit de tânăra familie Șandru, aduce binecuvântarea și aprobarea de construcție a bisericii de la Bucium, iscălită cu dragostea și harul
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
lua deloc robi dintre persoanele care sunt destinate prin partaj musulmanilor; nu vom căuta deloc să avem case [mai înalte decât ale musulmanilor] cu vederea spre interiorul locuințelor acestora. Acestea sunt condițiile la care am subscris noi toți și membrii neamului nostru și în schimbul cărora am primit aman. Dacă vom încălca [dacă cineva dintre noi va încălca] vreuna din aceste condiții acceptate de noi, atunci musulmanii nu vor mai avea nici o obligație (zimmet) de respectat față de noi [față de acela] și le
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
și Bucovinei, darul celei mai înalte treapte a preoției: arhieria sau episcopatul. Se împlinea astfel, în persoana episcopului Corneliu, chemarea "cea dintâi" a lui Dumnezeu de a fi vas ales, ca pastor și lucrător vrednic în "via Domnului" pentru mântuirea neamului românesc, spre tot lucrul bun și spre slavă lui Dumnezeu. S-a ocupat în mod special de sectorul diaconal-caritativ al Episcopiei Hușilor, organizând cu ajutorul mai multor asociații similare, din vestul Europei (Fundația “Maica Tereza” - Olanda; Fundația “Prieteni pentru Moldova”- Olanda
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
a fost unul din meșterii mai bătrâni de troițe. În dreapta bisericii se află crucea ridicată în memoria lui Constantin Rădulescu-Motru, președintele Academiei Române, și a strămoșilor săi, cu inscripția: "Constantin Rădulescu-Motru este geniul acestui meleag. E cinstea noastră și a întregului neam."
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
și Iordan , Editura Institutului Biblic, București, 1994, 126 p. • Icoana de la Nicula, Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1994, 72 p. • Pavăza credinței , Editura Omniscop, Craiova, 1994, 220 p. • Țara Sfântă, arena operei mântuitoare , Editura Universal Dalsi, București, 1994, 288 p. • Monahismul, chivotul neamului românesc , Editura Omniscop, Craiova, 1995, 88 p. • Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995, 160 p. • Mărturisirea nădejdii , Editura Omniscop, Craiova, 1995, 220 p. • Împărăteasa cerului și Mama noastră , Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 1996, 159
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Esterei se încheie cu următorul paragraf: „Căci evreul Mordehai era cel dintâi după împăratul Ahașveroș; el era cu vază între evrei și iubit de toți frații săi, căci a căutat binele poporului său și a vorbit pentru fericirea întregului său neam”. (Ester, 10:3). Cele zece capitole ale Meghilat Ester spun o poveste foarte veche, petrecută în timpuri îndepărtate, dar a cărei amintire este vie și astăzi, prin aducerea-aminte a ei în fiecare an, cu ocazia sărbătorii de Purim.
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
ai acestei decizii. El a convocat la data de 16 noiembrie 2007 o adunare eparhială cu participarea protopopilor, preoților și a reprezentanților consiliilor parohiale pentru a condamna ambițiile unor politicieni care ""calcă chiar și peste cele mai prețioase valori ale neamului moldovenesc: suveranitatea, independența și integritatea țării"" și pentru a-și exprima indignarea față de ""amestecul obraznic și ignorant al părții române în teritoriul suveran și canonic al Mitropoliei Moldovei"", față de ""lipsa de stimă elementară pentru țara noastră Republica Moldova și pentru Biserica
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
care a lucrat la Centrul de Cercetări Sociologice (inițial la Universitatea București, apoi la Academia Română). Din ce in ce mai mult, începe să combine interesul personal cu activitățile profesionale, elaborând studii sociologice despre romi care l-au condus în diferite regiuni și cunoscând diferite neamuri de romi. Relaționarea cu aceste grupuri l-a făcut să înceapă să învețe limba români, exercițiu desăvârșit prin apropierea de Ion Cioaba (mai tarziu autoproclamat „rege” al romilor) și familia acestuia. Începând cu mijlocul anilor '70, Partidul Comunist Român a
Nicolae Gheorghe () [Corola-website/Science/308719_a_310048]
-
a mitropolitului Filotei, în anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria să, scrisă de asemenea în limba
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Centrale de Stat din București (1969), ca bibliograf. A fost căsătorit cu arhitectul și pictorul Viorica-Elena (născută Luca, în București, 5 aprilie 1941 - 20 iulie 1994). Este stabilit în București din 1973. Membru al Fundației „Speranța, pentru cinstirea memoriei eroilor neamului” (1990), al „Asociației ex-libris” din Oradea (1995) și al „Academiei Bârlădene” (1997). A avut o activitate socio-profesională diversă: controlor tehnic de calitate la Fabrica de Rulmenți din Bârlad (1 octombrie 1956 - 15 mai 1957; 1 noiembrie 1959 - 30 septembrie 1960
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Universității din Upsala-Suedia), în traducerea lui Wulfila/Ulfilas, datând din anii 350-352, păstrat în copii târzii (sec.V-VI). Studiul lingvistic este de pionerat, lansând o provocare: textul traducerii ulfiliene constituie dovada încheierii procesului de etnogeneză a limbii și a neamului român, iar dicționarul, proba acestui controversat proces. Textele sunt extrase din Arhivele Naționale și din Colecția Muzeului hasdean de la Câmpina. Urmau să facă parte din două cărți în pregătire: Ita sensum și Virtus rediviva, care trebuiau să continue pe Sic
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Rătești), episod relatat de un act din 10 iunie 1625 al domnitorului Alexandru Coconul, strănepotul lui Alexandru Mircea . La începutul anului următor se consemnează un alt pretendent, doctorul Rosso. Ineditul personaj, sprijinit de sapte boieri, jură sultanului că este din neamul Basarabilor, dar și aceștia ajung la galere. Cu această ocazie voievodul muntean primește de la Sinan Pasă o listă de boieri hicleni (reali sau închipuiți) pe care ii execută, fără să mire pe nimeni. Alexandru Mircea moare pe neașteptate la 15
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
inițiatorului, J. Eötvös, din 1868. S-a cerut preoților, protopopilor și învățătorilor-cantori să muncească „zi și noapte”, pentru asigurarea bunei funcționări a școlilor confesionale, inclusiv și acelor școli care au ajuns în proprietatea statului, pentru a nu se pierde de neam. Protopopii erau numiți inspectori școlari, în protopiatul lor. S-a cerut părinților să-și trimită, în mod regulat, copiii la școală, subliniindu-se că aceasta era o obligație atât față de Dumnezeu cât și față de națiunea română. „Știința luminează, ea deșteaptă
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
laice, legate în principal de practicarea comerțului și a meșteșugurilor, precum și de conviețuirea socială. Nu a existat o delimitare ca în această enumerare, toate acestea se îngemănau în curgerea firească a existenței comunității. Trebuie avut în vedere că, aparținînd unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit cu această moștenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Sosiți inițial ca negustori, deci fiind oameni cu stare și interesați de bunul mers al afacerilor lor, armenii duceau o viață îndestulată, îmbinînd
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
la biserica Adormirea Maicii Domnului din Botoșani și de ziua întemeierii bisericii din Constanța, în luna octombrie, în rest fiind practicat accidental. Pe lîngă datinile și obiceiurile din patria de obîrșie, armenii imigrați în România au adus cu ei folclorul neamului lor. Cele mai uzitate și, de asemenea, cel mai bine păstrate mostre de folclor sunt cîntecele populare, interpretate fie ocazional la unele evenimente și sărbători din viața coloniei, fie în procesul de educare a copiilor, fie pur și simplu din
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
r.) este un popor creștin și romanic (rum) menționat în secolul al IX-lea în două scrieri în limba arabă, aflat în apusul Mării Negre lângă niște munți, între țară Madjgharî și poporul Mirvât (M.rdât). Cele două izvoare care menționează neamul V.n.nd.r. sau N.nd.r. sunt geografia universală intitulată "Hotarele lumii" ("Hudûd al-'Alâm"), scrisă în 982 la Gozgân în nordul Afganistanului, și "Podoaba istoriilor" a persanului Gardîzî, scrisă pe la 1094. Cele două lucrări vorbesc despre țara Madjgharî-lor
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
aceasta se află în Atelkuzu (jumătatea secolului al IX-lea), descriind și popoarele vecine. După "Hotarele lumii", țara Madjgharî-lor se învecinează la est cu munți, la vest și nord cu ținuturile în care se află Rûs-ii, iar la sud cu neamul creștin V.n.nd.r., oameni slabi și sârmani, lipsiți de averi. Mirvât sunt vecini cu munții V.n.nd.r. și se întind de la aceștia până la țară pecenegilor și Marea Neagră. Geograful persan scrie despre Madjgharî că „țara lor este aproape de Marea
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
două râuri, iar când vine iarnă cei care se depărtează se întorc spre acest râu și petrec iarnă acolo. Ei sunt pescari și se hrănesc cu pește. [În ce priveste] fluviul care e la stanga lor, în direcția slavilor e un neam de Rûm, [ai căror membri] sunt creștini. Sunt numiți N.nd.r. Ei sunt mai numeroși, dar mai slabi decât Madjgharî. Dintre cele două râuri mai sus numite, unul se cheamă Atil, iar celălalt Dûba, iar când Madjgharî stau pe
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
când Madjgharî stau pe țărm, ei văd pe N.nd.r.-ieni. Deasupra [ori: dedesubtul] acestora, pe malul râului, este un munte mare și o apă izvoraște [din el] și curge pe povârnișul sau. În dosul acestui munte aflăm un neam creștin numit M.rdât.” Primele cercetări asupra acestui subiect au stabilit corespondență între hidronimele și etnonimele menționate în cele două cronici și denumirile europene ale acestora. Astfel, Dûba = Dună, Dunărea, Mirvât sau M.rdât = moravienii, locuitorii Moraviei Mari, iar Madjgharî
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
controverse este cel al (V.)N.nd.r.-ienilor. I. Perciun a identificat M.rdât cu valahii din Moldova de azi în urmă comparării datelor geografice iar N.nd.r cu valahii din Transilvania . Expresia "în direcția slavilor" e un neam de Rûm arată că nu nu este vorba de slavi ci de alt popor. Identificarea cu românii este făcută printre alții de Kunik în Izvestiya al-Bakri, îi, 16, si de Niederle în Manuel de I'Antiquite slave, Map 6. H.
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
aceea de a angaja cele mai bune elemente, încredințând pe patriarh că se „pricepe a da cele mai bune rezultate”. Pentru același post solicitase numirea și Traian J. Popovici, din Chișinău, profesor titular de muzică vocală, întemeietorul Reuniunii muzical-culturale „Graiul Neamului” și director al Conservatorului Național de muzică și artă dramatică din Chișinău, cu activitate artistică de 22 de ani în Basarabia. Cererea din 8 aprilie 1940 venea după ce postul fusese ocupat de Pr. I. Popescu-Runcu; drept urmare, solicitarea sa a fost
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]