235,915 matches
-
de spionaj întreținute de el cu Esterházy. Aflat în posesia scrisorilor acestui ofițer, Picquart constată cu stupefacție că scrisul acestuia este exact același cu cel din „borderoul” care a servit la incriminarea lui Dreyfus. Face rost de „dosarul secret” transmis judecătorilor în 1894, și observând subțirimea lui, devine sigur de nevinovăția lui Dreyfus. Foarte afectat de descoperirea sa, Picquart comandă o anchetă în secret, fără acordul superiorilor săi. Ea demonstrează că Esterházy cunoștea elementele descrise de „borderou” și că era în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
utilizat aparatul său pentru a impune limitarea procesului la un simplu caz de defăimare, cu scopul de a-l separa de cazurile Dreyfus și Esterházy, deja judecate. Pe de altă parte, conflictele de opinie au tins să pună presiune pe judecători și pe guvern, în scopul unora de a obține rejudecarea și al altora de a obține condamnarea lui Zola. Dar obiectivul romancierului a fost atins: deschiderea unui proces public în fața unei curți cu jurați. La 15 ianuarie, a publicat o
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general Manau era favorabil revizuirii procesului Dreyfus și se opunea ferm antisemiților. Judecătorii curții marțiale, atacați de Zola, au depus plângere pentru defăimare. Cazul a fost trimis spre judecare curții de Seine-et-Oise de la Versailles în care publicul era considerat a fi mai favorabil Armatei, mai naționalist. La 23 mai 1898, încă de la prima
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a demonstrat că s-a înșelat, și că acuzarea s-a folosit de această eroare în fața unei apărări astfel slăbite. Procesul s-a deschis la 7 august 1899 într-un climat de tensiune extremă. Rennes era în stare de asediu. Judecătorii curții marțiale erau sub presiune. Esterházy, care mărturisise că este autorul borderoului, exilat în Anglia, și du Paty, nu au fost prezenți. La apariția lui Dreyfus, emoțiile erau puternice. Apariția sa fizică i-a bulversat pe partizanii săi și pe
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cu „circumstanțe atenuante” (cu 5 voturi contra 2), condamnat la zece ani de închisoare și o nouă degradare. Verdictul a fost la un singur vot de achitare, întrucât codul penal militar francez de pe atunci prevedea că o minoritate de trei judecători din șapte împotriva unei condamnări înseamnă achitare. Acest verdict absurd dădea impresia unei mărturisiri a vinovăției membrilor curții marțiale. Ei păreau că nu doresc să renege decizia din 1894, și știau bine că dosarul nu se bazează pe nimic. Această
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
impresia unei mărturisiri a vinovăției membrilor curții marțiale. Ei păreau că nu doresc să renege decizia din 1894, și știau bine că dosarul nu se bazează pe nimic. Această decizie poate fi însă interpretată și ca un verdict abil, întrucât judecătorii, menajându-i în același timp și pe colegii lor și pe moderații îngroziți de perspectiva unui război civil, recunoșteau implicit nevinovăția lui Dreyfus (în niciun caz pentru un act de trădare nu pot exista „circumstanțe atenuante”) A doua zi după
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
sentinței care să-l declare ferm nevinovat; ceilalți însă au rămas nejudecați. În Franța, reacțiile au fost puternice, cu declarații de „stupoare și tristețe” în tabăra revizionistă. Totuși, și alte reacții au tins să arate că „verdictul împăciuitor” dat de judecători este înțeles și acceptat de populație. Republicanii doreau pacea socială înainte de toate, să dea pagina acestei îndelungate afaceri extrem de polemice. Manifestațiile au fost foarte puțin numeroase în provincie, în Paris agitația persistând puțin. Și în lumea militară, s-a instalat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pacea socială înainte de toate, să dea pagina acestei îndelungate afaceri extrem de polemice. Manifestațiile au fost foarte puțin numeroase în provincie, în Paris agitația persistând puțin. Și în lumea militară, s-a instalat o calmare a spiritelor. Doi dintre cei șapte judecători votaseră pentru achitare. Ei au refuzat să se supună ordinului militar implicit. Și acest fapt a fost înțeles în mod limpede. Într-o critică adresată armatei, Galliffet anunța: „incidentul este închis”. Manifestații antifranceze au avut loc în douăzeci de capitale
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
(n. 1847, Punjab, India - d. 16 mai 1916) a fost un autor englez a cărui operă a influențat mișcarea "New Thought" și misticismul iudeo-creștin. Troward era un judecător de divizie în India sub administrație britanică. Pasiunea sa a fost studiul religiei comparative. Influențele în gândirea lui, precum și în scrierile sale ulterioare, includeau învățăturile lui Hristos, islamului, hinduismului și budismului. După retragerea sa din activitatea judiciară în 1896, Troward
Thomas Troward () [Corola-website/Science/316495_a_317824]
-
Manor a fost reprezentantul în Israel (Banca Britania-Israel) al companiei de investiții a bancherului elvețian de origine ungaro-israeliană Pinhas Tibor Rosenbaum - Banque du Crédit International,inclusiv după falimentul acesteia, timp de doi ani, administratorul bunurilor lui Rosenbaum în Israel din partea judecătorului sindic elvețian. De asemenea a fost membru în comitetele de administrație ale mai multor companii si al bursei. În anul 1969 Manor a fost numit de ministrul industriei și comerțului președinte al comitetului de administrație a companiei pentru finanțarea întreprinderilor
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
de război după căderea Vukovarului, reafirmându-se și vina sa pentru complicitate la tortură. Declarația oficială stipula că decizia Curții de Apel a fost că Tribunalul a greșit achitându-l pe Šljivančanin de acuzațiile de complicitate la crimele din Vukovar. Judecătorul Theodor Meron a declarat că „domnul Šljivančanin avea datoria să-i protejeze pe prizonierii de război deținuți la Ovčara, iar responsabilitățile sale includeau obligația de a nu permite transferul de custodie a prizonierilor de război către nimeni fără să se
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
(n. 12 aprilie 1948) este un jurist și profesor universitar român, judecător al Tribunalului din cadrul Curții Europene de Justiție de la Luxemburg. Devine licențiat în drept al Universității din București în 1971. Urmează apoi studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european la Universitatea din Geneva (1973-1974). Obține titlul
Andrei Popescu () [Corola-website/Science/322387_a_323716]
-
Guvernului român în fața instanțelor Uniunii Europene, activând concomitent că subsecretar de stat în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului României. Reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene l-au numit prin decizia din 18 noiembrie 2010 pe profesorul în calitate judecător la Tribunalul Uniunii Europene pentru perioada 26 noiembrie 2010 - 31 august 2016, acesta înlocuindu-l pe profesorul Valerius M. Ciucă.
Andrei Popescu () [Corola-website/Science/322387_a_323716]
-
Mυρτιά și se delectează practicând călăritul, întrecerile atletice, jucând cu zarul sau cântând și dansând. În fruntea acestui tărâm, după cum povestește Pindar, ar sta însuși Cronos, după ce a fost adus încoace, adormit cu licoarea methύ, în căsnicie cu Rhea, sau judecătorul Radamant, fratele lui Minos (și soția sa Alcmena), sau amândoi (Pindar O1 II61 fragm.95). După alte surse, ținutul ar fi condus de Kadmos, alături de soția sa, Harmonia. În așa numita Câmpie a Sosirii πεδιάδα της άφιξης, cei morți sunt
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
și soția sa Alcmena), sau amândoi (Pindar O1 II61 fragm.95). După alte surse, ținutul ar fi condus de Kadmos, alături de soția sa, Harmonia. În așa numita Câmpie a Sosirii πεδιάδα της άφιξης, cei morți sunt judecați de cei trei judecători Minos, Radamanthus și Aiacus (Eakos) și trimiși, după caz, în Tartar, în Câmpia Asfodelelor sau în Elysium (Vergilius, Eneida 6.541). Câmpiile Elizee sunt descrise, între altele, în Odiseea lui Homer în cuvintele adresate de Proteus lui Menelau (Odiseea 4
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
din California de autorul Joe Quirk, revendicând că "" s-a bazat pe romanul lui din 1998 "The Ultimate Rush". Iscul revendica multe idei, nume de personaje și scene similare cu cele din romanul original a lui Quirk. În iulie 2012, judecătorul federal Richard Seeborg a refuzat să respingă iscul lui Quirk potrivit căreia Sony Pictures, compania-mamă a lui Columbia Pictures, a încălcat contractul implicit. Compania de producție Pariah, directorul David Koepp și co-scenaristul John Kamps sunt, de asemenea, menționați în isc
Cursă fără frâne () [Corola-website/Science/328912_a_330241]
-
al-Ma′mūn. (813-833). Sub influența gânditorului mu’tazilit Ibn-Abi-Duwăd, califul abbasid al-Ma′mūn a oficializat, în anul 827, concepția privitoare la caracterul creat al Coranului ceea ce a făcut ca orice persoană care dorea să acceadă la funcția de judecător (qăḍin) trebuia să depună jurământul de aderare la această idee. S-a constituit, astfel, un tribunal inchizitorial numit miḥna care se ocupa de judecarea celor care respingeau acestă dogmă. Una dintre victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
onoarei în Pakistan rămân, aproape întotdeauna, nepedepsiți. În cazuri rare aceștia ajung să fie judecați, fiind condamnați la doar doi sau trei ani de închisoare. Hina Jilani a strâns 150 de studii de caz dintre care doar în opt cazuri judecătorii au respins argumentul că femeile au fost ucise în numele onoarei. Restul de cazuri au fost abandonate, ori li s-a dat pedepse minime criminalilor. Un reportaj asupra drepturilor omului, apărut în martie 1999 arăta faptul că 888 de femei au
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
miliție de condiție servilă. Numărul mercenarilor a crescut rapid, ei eliminându-i pe militarii khorasanieni și pe descendenții acestora, care susținuseră până atunci califatul. Califul reprezenta autoritatea supremă și delega exercitarea autorității civile unui vizir "(wazir)", a autorității judiciare unui judecător "(qadi)", a celei militare unui general "(amir)". Califul rămânea mereu arbitrul suprem în probleme de stat. Principiul succesiunii ereditare, datând din perioada omeyyadă, a fost menținut. Califul își desemna ca succesor unul dintre fii, pe cel favorit sau considerat competent
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
870-892). Un descendent al lui Al-Mutawakkil, Ibn al-Mu'tazz, "califul de o zi", este unul din cei mai mari poeți și critici ai literaturii arabe. Vizirul constituia un "alter ego" al califului. Acesta numea sau îndepărta din funcție guvernatori și judecători, cu asentimentul califului, transmițîndu-și autoritatea pe principiu ereditar. Vizirul confisca bunurile unui guvernator căzut în dizgrație, ca și a acelor demnitari de rang mai mic, iar califul aplica aceeași pedeapsă vizirului destituit. Vizirul sau marele vizir conducea consiliul califal, alcătuit
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
fiind o consecință inevitabilă a extinderii teritoriului în condiții de comunicare dificilă. Autoritatea locală a guvernatorului era decisivă, iar funcția sa, ereditară. Existau două tipuri de guvernorat, unul în care acesta deținea conducerea supremă a armatei, dreptul de a supraveghea judecătorii, de a colecta impozitele, de a administra poliția și de a conduce rugăciunile publice de vineri, iar altul, mai limitat, guvernatorul neavând competențe asupra judecătorilor și de a colecta impozitele. Finanțele constituiau principala preocupare a statului abbasid și ommeyad, perceptoratul
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
de guvernorat, unul în care acesta deținea conducerea supremă a armatei, dreptul de a supraveghea judecătorii, de a colecta impozitele, de a administra poliția și de a conduce rugăciunile publice de vineri, iar altul, mai limitat, guvernatorul neavând competențe asupra judecătorilor și de a colecta impozitele. Finanțele constituiau principala preocupare a statului abbasid și ommeyad, perceptoratul ("diwan al-harag") sau vistieria ("bay al-mal")menținându-și astfel importanța instituțională. Zakat-ul, ca sursă de venit a statului, impozit care trebuia plătit de orice musulman
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
impozitelor destinate nemusulmanilor. Cadiul apare ca un păzitor al legii, shari'a,ca asesor și consilier al autorității în materie judiciară. Exista la Bagdad funcția de mare cadiu, a cărui titular numește și revocă, sub autoritatea califului sau vizirului, ansamblul judecătorilor, aceștia fiind astfel dependență de puterea centrală. Puterea suverană, în caz de abuz de putere, de nedreptate, păstra dreptul de a rezolva aceste cazuri de excepție la tribunalul „abuzurilor” (mazalim), un fel de justiție proprie, a califului. Administrația abbasidă dispunea
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
Organizației naționale a TNL, membru în conducerea filialei Partidului Național Liberal Sector 1. Începând din iunie 2015 este copreședinte al filialei PNL Sector 1. În 2013 a propus ca orice cetățean ale cărui drepturi sunt lezate să se poată adresa judecătorilor Curții Constituționale. Diana Tușa este la al doilea mandat de deputat. Primul mandat a fost câștigat pe listele PNL, cu doar 3.468 de voturi, activând ca deputat în Brăila. În anul 2012 a fost aleasă pe listele USL din partea
Adriana-Diana Tușa () [Corola-website/Science/329024_a_330353]
-
familia Balestrero s-a mutat în Florida. Adevăratul O'Connor (1909-1992) a fost un senator al statului New York în momentul procesului, care mai târziu a devenit procuror al cartierului Queens (din New York), președinte al Consiliului municipal al orașului New York și judecător al curții de apel. Roșe Balestrero (1910-1982) a murit în Florida la vârsta de 72 de ani. Manny (1909-1998) s-a mutat mai târziu în Carolina de Nord, unde a murit la vârsta de 88 de ani. Hitchcock apare și
The Wrong Man () [Corola-website/Science/329018_a_330347]