249,666 matches
-
a fost cercetător, șef de secție din anul 1952 și director adjunct științific între anii 1959 și 1970 în unități de cercetare ale Academiei: întâi la Institutul de Fizică, apoi la Institutul de Geologie, Geofizică și Geografie, în fine la Centrul de Cercetări Geofizice. În anul 1957, împreună cu academicianul Gheorghe Demetrescu, a reprezentat România la Adunarea Generală a Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică (UIGG), desfășurată la Toronto, unde a promovat Observatorul Geofizic de la Surlari, introducându-l în rețeaua internațională a
Liviu Constantinescu () [Corola-website/Science/304026_a_305355]
-
observatoarelor geomagnetice, iar discuțiile avute cu seismologii Beno Gutenberg și Charles Francis Richter l-au determinat să se aplece asupra cercetării de seismologie centrate pe studiul cutremurelor din Vrancea. În anul 1961 a luat ființă, sub conducerea lui Sabba Ștefănescu, Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei, iar Liviu Constantinescu a condus Secția de Geofizică Aplicată și ulterior și pe cea de Seismologie. În acest context, în colaborare cu geofizicianul Radu Botezatu, a realizat un studiu teoretic al anomaliilor câmpurilor potențiale, folosind
Liviu Constantinescu () [Corola-website/Science/304026_a_305355]
-
Geofizică și Geografie, iar din anul 1967 a fost membru în Biroul și Comitetul Executiv al IUGG până în anul 1975, fiind vicepreședinte al UIGG între anii 1969 și 1971. Din anul 1970 a fost membru în Consiliul de conducere al Centrului Seismologic Internațional până în anul 1974 și în consiliul de conducere al Societății Geofizice Europene până în anul 1975, devenind vicepreședinte al Comisiei Seismologice Europene în anul 1972 până în anul 1976. A fost membru al grupului de studiu privind "„Metode seismice pentru
Liviu Constantinescu () [Corola-website/Science/304026_a_305355]
-
unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă. Există mai multe feluri de supernove care pot fi declanșate într-unul din două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară, ea poate suferi un colaps gravitațional brusc devenind stea neutronică sau gaură neagră și eliminând energie potențială gravitațională ce încălzește și împinge în afară straturile exterioare ale
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
împinge în afară straturile exterioare ale stelei. Altfel, o pitică albă poate acumula suficient material de la o stea companion (de regulă prin acreție, rareori prin fuziune) pentru a-și crește temperatura miezului suficient pentru a declanșa fuziunea nucleară a carbonului. Centrele stelare ale căror surse de energie se epuizează complet se prăbușesc când limita lor depășește limita Chandrasekhar, iar piticele albe se aprind atunci când se apropie de această limită (aproximativ 1,38 de mase solare). Piticele albe sunt și supuse unui
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
supernovelor, dar că această evoluție poate fi găsită doar prin studiul supernovelor pe o gamă largă de valori ale deplasării spre roșu. Aceste evenimente, ca și supernovele de tip II, sunt probabil stele masive care rămân fără material pentru alimentarea centrului lor; stelele generatoare de supernove de tipurile Ib și Ic și-au pierdut, însă, mare parte din coroana exterioară de hidrogen din cauza vânturilor stelare puternice sau prin interacțiunea cu o stea companion. Supernovele de tip Ib sunt considerate a fi
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
radiații gamma (GRB), dar se crede și că orice supernovă de tip Ib sau Ic lipsită de hidrogen ar putea fi sursă de GRB, în funcție de geometria exploziei. Stelele cu cel puțin nouă mase solare evoluează într-o manieră complexă. În centrul stelei, hidrogenul se transformă prin fuziune în heliu și energia termică eliberată creează o presiune îndreptată spre exterior, ceea ce menține miezul în echilibru hidrostatic și previne colapsul. Când rezerva de hidrogen din miez se epuizează, această presiune spre exterior nu
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
punctul în care heliul începe să fuzioneze și el producând carbon, reacție ce produce și ea suficientă presiune pentru a frâna colapsul. Miezul se extinde și se răcește ușor într-un strat exterior unde mai fuzionează încă hidrogenul, având în centru un miez cu presiune mai mare, în care fuzionează heliul. (În aceste reacții se creează și, în unele cazuri, se consumă și alte elemente cum ar fi magneziu, sulf și calciu.) Acest proces se repetă de câteva ori, și de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
electroni, producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua. Într-o supernovă de tip II, miezul de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini (100 GK); de 6000 de ori mai mare ca temperatura centrului Soarelui. Mare parte din această energie termică trebuie eliberată pentru a se forma o stea neutronică stabilă, și aceasta se realizează printr-o nouă eliberare de neutrini. Acești neutrini „termici” se formează sub formă de perechi neutrino-antineutrino de toate aromele
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
-15,5 (magnitudine aparentă +3 pentru o distanță de 51 kpc), prin comparație cu -19,3 cât este pentru cele de tipul Ia. O problemă demult nerezolvată în ce privește supernovele o constă necesitatea unei explicații pentru viteza mare de îndepărtare de centru a obiectului compact rămas după explozie. (s-a observat că stelele neutronice, ca pulsari, au viteze mari; probabil că și găurile negre, dar ele sunt mult mai greu de observat când sunt izolate.) Impulsul inițial poate fi substanțial, propulsând un
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
impuls este transferat obiectului compact rămâne un mister. Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice. Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului. Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor, ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează. O altă explicație posibilă o constituie acreția de gaz înspre steaua neutronică centrală ce poate
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
de temelie a cetății Țarițîn la confluența râurilor Țarița și Volga. Fortăreața, care și-a luat numele de la numele tătăresc al râului "Sary Su" ("râul galben"), a fost construită pentru apărarea graniței sudice a Imperiului Țarist și a devenit un centru al negustorilor. A fost de două ori cucerit de cazacii răsculați, în timpul răscoalelor conduse de Stenka Razin (1670) și Emelian Pugaciov (1774). Țarițîn a devenit un important port fluvial și centru comercial în secolul al XIX-lea. Orașul a fost
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
graniței sudice a Imperiului Țarist și a devenit un centru al negustorilor. A fost de două ori cucerit de cazacii răsculați, în timpul răscoalelor conduse de Stenka Razin (1670) și Emelian Pugaciov (1774). Țarițîn a devenit un important port fluvial și centru comercial în secolul al XIX-lea. Orașul a fost scena unor lupte foarte grele în timpul războiului civil din Rusia. Forțele bolșevice "roșii" care apărau orașul, aflate sub conducerea lui I. V. Stalin, Kliment Voroșilov și Semion Budionnîi, au fost înfrânte
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
eroi comuniști. În timpul lui Stalin, orașul a suferit un proces amplu de industrializare și de dezvoltare ca nod de transport feroviar și fluvial. În timpul celui de-al doilea război mondial (Marele Război pentru Apărarea Patriei), orașul s-a aflat în centrul celei mai sângeroase bătălii din timpul conflagrației mondiale: bătălia de la Stalingrad. Această bătălie a devenit punctul de cotitută a întregului război mondial pe frontul de răsărit. Luptele de la porțile orașului au durat de pe 21 august 1942 până pe 2 februarie 1943
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
statului sovietic era Constantin Cernenko, au existat propuneri pentru revenirea la numele Stalingrad. Deși populația a sprijinit tot timpul o asemenea revenire, guvernul Rusiei nu a luat încă nici o hotărâre în acest sens. Volgogradul este în zilele noastre un important centru industrial. Aici funcționează șantiere navale, rafinării de petrol, oțelării și fabrici de aluminiu, uzine producătoare de mașini unelte și constructoare de autovehicule și fabrici ale industriei chimice. În nordul orașului funcționează o importantă hidrocentrală. Volgograd este un important nod de
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
de mașini unelte și constructoare de autovehicule și fabrici ale industriei chimice. În nordul orașului funcționează o importantă hidrocentrală. Volgograd este un important nod de cale ferată, care unește Moscova, regiunea Donbas din Ucraina, Caucazul și Siberia. Orașul este un centru al transportului fluvial, aflându-se la capătul răsăritean al canalului Volga-Don, deschis în 1952. Drumul european E40, cea mai lungă rută europeană, leagă Calais - France cu Ridder - Kazahstan, trecând prin Volgograd. Instituțiile de învățământ includ Universitatea de Stat Volgograd, Universitatea
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
a inimii în perioada de repaos (diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica circulație. Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții ventriculari a căror
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
competițională, multiplu medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA). Kati, așa cum era numită de colege, i-a avut ca primi antrenori pe Marta și Béla Károlyi iar ulterior pe Adrian Goreac, Adrian Stan și Maria Cosma, la Centrul Național de la Deva. Deși cea mai notabilă este medalia de argint cucerită la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA), după un duel memorabil cu Mary Lou Retton din SUA, Kati a câștigat medaliile de aur în toate finalele
Ecaterina Szabó () [Corola-website/Science/304035_a_305364]
-
Rocky Mountains, ce par a fi o "coloană vertebrală" a Americii de Nord, sunt de fapt continuarea Anzilor Cordilieri din America de Sud, care par a fi coloana vertebrală a continentului american de sud. In Munții Stâncoși se află renumitul parc național Yellowstone-Nationalpark numeroase centre ale sporturilor de iarnă și zăcăminte bogate. Munții cei mai vechi s-au format înainte cu 600 - 700 miloane de ani, fiind munți uriași, dar în următoarele 400 miloane de ani au fost supuși proceselor de eroziune, fiind aprope complet
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
miez stâncos înconjurat de un înveliș de gheață. Dacă este așa, atunci raza miezului (520 km) este aproximativ 66% din raza satelitului, iar masa sa este de 58% din masa satelitului—acești parametri sunt dictați de compoziția sa. Presiunea din centrul Titaniei este de aproximativ 0,58 GPa (5,8 kbar). Starea actuală a învelișului de gheață nu este cunoscută. Dacă gheața conține suficient amoniac sau alte substanțe care împiedica înghețul, Titania ar putea avea un strat de apă lichidă la
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
pentru cel mai mare crater cunoscut, Gertrude. Unele cratere (cum ar fi Ursula și Jessica) sunt înconjurate de materiale strălucitoare care radiază din ele, constând din gheață relativ proaspătă. Toate craterele mari de pe Titania au baza plană și vârfuri în centru. Singura excepție este Ursula, care are în centru o groapă. La vest de Gertrude se află o zonă cu un relief neregulat, așa-numitul „bazin fără nume”, care ar putea fi un bazin de impact profund degradat, cu diametrul de
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
cratere (cum ar fi Ursula și Jessica) sunt înconjurate de materiale strălucitoare care radiază din ele, constând din gheață relativ proaspătă. Toate craterele mari de pe Titania au baza plană și vârfuri în centru. Singura excepție este Ursula, care are în centru o groapă. La vest de Gertrude se află o zonă cu un relief neregulat, așa-numitul „bazin fără nume”, care ar putea fi un bazin de impact profund degradat, cu diametrul de aproximativ 330 km. Suprafața Titaniei este intersectată de
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
la grupul de conservare din Farnborough. După ce a testat un Bugatti Veyron, s-a plâns și a anunțat că îi pare rău că nu va mai putea să conducă o mașină care să o egaleze. Clarkson a fost deseori în centrul unor controverse. Comentariile sale au cauzat de multe ori probleme, chiar dacă în general sunt considerate a fi umoristice, unii s-au simțit lezați. Clarkson a subliniat faptul că astfel de comentarii au fost făcute într-un context umoristic și că
Jeremy Clarkson () [Corola-website/Science/304029_a_305358]
-
urgență de după Uraganul Katrina, adăugând faptul că: "Majoritatea americanilor abia sunt în stare să meargă pe picioarele din spate". A mai spus de asemenea într-o emisiune "Top Gear" atunci când compara satul britanic cu cel american, că "în America rurală, centrul satului este plin de oameni care fac... ceea ce fac ei acolo. Incest în general".. În "Sunday Times" pe 2 iunie 2002, glumea spunând că a petrecut o zi întreagă vânând șobolani folosind rachete de tenis și bâte de croquet. Societatea
Jeremy Clarkson () [Corola-website/Science/304029_a_305358]
-
oraș. Biserica Română Ortodoxă Sfântul Nicolae, care datează aici ca așezământ din 1292, a fost și este socotită pe bună dreptate „catedrala românilor din Țara Bârsei”. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” („ereticilor”) din Corona. Se știe că românii din Șchei erau ortodocși. Ortodocșii erau considerați schismatici și chiar eretici de către autoritățile catolice. (În Evul
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]