3,598 matches
-
se ridica spre tavan, se pârleau la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și de fum. Lumea noastră era acum mică și tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
inginer laureat din Edinburgh), și viața mea a început să se schimbe. Câștigam mai puțin acum, dar îmi plăcea munca. Nu eram nevoit să mă coc în birourile din Clive Street, să semnez și să descifrez hârtii și să mă îmbăt în fiecare seară de vară ca să mă feresc de neurastenia. Eram plecat la fiecare două-trei săptămâni, aveam inițiativa lucrărilor din Tarnluk, și creștea inima în mine când vedeam construcția înălțîndu-se de câte ori trebuia să vin de la centru și să lucrez pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sincer, mă interesează. Pentru că, ori eu nu înțeleg nimic, ori tu faci, undeva, vreo confuzie... - Nu fac nici o confuzie. Ți-am citit și fragmentele din scrisoarea lui Adrian. Totul a pornit de la petrecerea aceea, când două din fete s-au îmbătat, și, voind să se ducă undeva au alunecat și au căzut în mijlocul salonului și încercînd zadarnic să se ridice, cu rochiile lor scurte și subțiri, îți dai seama ce-a fost și ce s-a văzut. Mai ales că și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casă. Cu un asemenea soț e greu să credem că mama ei se ocupa prea îndeaproape de cei patru copii pe care-i avea. Tatăl pleca deseori de acasă și când se întorcea, după câteva luni, cu ceva bani, se îmbăta, împreună cu soția, își bătea copii, făcea scandal..., iar viața lor se transforma într-un iad. Adeseori Lidia se gândea că e de preferat să mănânce "răbdări prăjite” decât să-și vadă părinții într-o stare deplorabilă, chiar dacă pe masă, printre
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
ai nimic de-mpărțit cu nimeni ! Ei să fie cu cine vrea, tu ești cu mine, și-atât ! Mai scapă unu o vorbă, mai se-ncinge tărâța-n el la băutură, tu n-auzi și nu vezi nimic ! Dacă nu se-mbată să spargă, dacă nu se bate ntre ei, dacă nu borăște ca porcii și plătește cinstit, atunci tu n-ai treabă cu ei, nici ei n-are treabă cu tine ! Lasă-te de politică, dacă nu vrei să te lași
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
munți, fie mare, ajutat de un bilet de turism prin sindicat, puteai să trîndăvești pe marginea unuia din ștrandurile orașului sau În locurile de agrement din jurul lui. Iar de Anul Nou, oamenii dădeau petreceri și, dacă cumva reușeau să se Îmbete, Îi găseai În stradă ținîndu-se de un artificiu care nu voia să stea aprins, cîntînd cîntece de pahar, sub urechea enormă și vigilentă a Partidului-Stat. Poza, da. E singura pe care o mai am din acel an. O folosesc ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un destin mai prielnic, acum măcar ai fi avut o armată mai ușoară. Dar te vei descurca, chiar și În creierii munților unde ai fost trimis, tîrÎndu-te cu nasul prin băltoace, În timp ce un caporal imbecil răcnește de undeva comenzi, Îmbătat de un sentiment de putere cu care probabil că n-o să mai aibă ocazia să se Întîlnească tot restul vieții lui de civil. Îți tot repeți treaba asta, că În cele din urmă o să te descurci. Dar mintea nu stă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
line, făcută din linii drepte și suprafețe de lumină pură și din pete de Întuneric catifelat, dar mai ales din multe obiecte sparte sau stricate și din exasperarea părinților și din acea presimțire a aventurii și a pericolului care Îți Îmbată mintea neștiutoare - mucul unui mugure care crește la piciorul unui munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia unui cartier standard comunist, la mijlocul anilor ’70. Stă mărturie această poză: la 4 ani, așezați unul lîngă altul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
condiții de vreme bună. Trupa din micul dormitor de la punctul de observare vizuală se plictisește, se gîndește că nu strică un pic de distracție și fac o chetă pentru o sticlă de țuică. Nu Îi animă perspectiva de a se Îmbăta, deși toți pretind că spirtul e prietenul lor cel mai bun, au chiar și niște povești cu care Își susțin cauza foarte puțin plauzibilă, ci faptul că pun la cale o aventură interzisă, care să spargă monotonia. Ninge des și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos, dar În maniera lui. Îmbătat de puterea pe care i-o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
interesez cu scrupulozitate cîte stații sînt pînă la Caracal, cîte minute face Între stații, multe amănunte care probabil că-l uimesc pe interlocutorul meu. E un navetist aproape de pensie, obișnuit cu genul de soldați care fac scandal În trenuri, se Îmbată și cîntă chestii dure, de armată. Nu prea știe cum să mă ia, așa că, după ce epuizăm discuția pe teme impuse de nevoia mea maniacă de a mă asigura că totul e bine, se lungește pe bancheta din față, care e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aproape uscat, printre picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind peste tipul cu chitara - iar cînd În sfîrșit se Îmbată, Își scot pistoalele din teacă și trag spre cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta... Ăștia dau permisii mai ușor ălora care sînt mai aproape de casă. — Serios? zic eu plin de speranță. — Judeci, doar nu ești plantă. De ce să dea trei zile liber unuia care pierde două zile Într-un tren În care se Îmbată și face scandal? Tu ajungi acasă una- două, n-apuci să te Îmbeți cu uniforma pe tine. Ascultăă o să aveți viața grea. Eu am avut viață grea cu gherțoii ăștia. O să vedeți și voi... Cătălin ăla... sau cum Îl cheamă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zic eu plin de speranță. — Judeci, doar nu ești plantă. De ce să dea trei zile liber unuia care pierde două zile Într-un tren În care se Îmbată și face scandal? Tu ajungi acasă una- două, n-apuci să te Îmbeți cu uniforma pe tine. Ascultăă o să aveți viața grea. Eu am avut viață grea cu gherțoii ăștia. O să vedeți și voi... Cătălin ăla... sau cum Îl cheamă... — Călin, ce-i cu el? — Are o față care cere. — Cere? — Pare să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care o poate avea. Aparatul de partid se pune În mișcare și În uzinele din București oamenii sînt instruiți pentru miting. Deși apropiații lui Încearcă să-i schimbe planul, Clarvăzătorul pare să-și fi pierdut de tot simțul realității: pare Îmbătat de titulaturile propagandei (Cel Mai Iubit Fiu al Poporului, CÎrmaciul Neamului etc.) și trăiește cu convingerea că cineva, clasa muncitoare, Îl iubește. Vrea să vadă spectacolul obișnuit: clasa muncitoare scandîndu-i numele În piață. Ceaușescu nu renunță la idee. Nu vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-i ofere protecție. Cuplul dictatorial și membrii politici apropiați trăiesc cu speranța că măcar elicopterul prezidențial va ateriza pe acoperiș, ca să-i salveze in extremis. Fuga e rușinoasă, elicopterul decolează În momentul În care În clădirea Comitetului Central manifestanții, Îmbătați de această victorie neașteptată, Încep devastarea. O lovitură din interior, pentru un paranoic de proporții precum Ceaușescu, e o teamă comună pe o lungă listă. Are un plan B pentru orice situație. Elicopterul În care a decolat cuplul dictatorial ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușescu nu a mai apucat să vorbească e ocupat de diverși oratori pe care euforia eliberării de sub dictatură Îi Împiedică să se exprime așa cum poate și-ar dori. „Libertate!“, „Ceaușescu a fugit!“, „România, am Învins!“ sînt enunțuri simple, În mințile Îmbătate de un amestec copleșitor de emoții (bucurie, ușurare, uimire, recunoștință) cuvintele Își găsesc cu greu locul. Bucureștiul trăiește această bucurie cu o intensitate fără margini și e timpul să o facă și restul țării. La sediul Televiziunii există un grup
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
preț de o clipă cum o pată de culoare nemaiîntîlnită a mînjit Înserarea rece și umedă, undeva deasupra gardului spitalului, Într-un colț, stricînd armonia acestui tablou pașnic de iarnă. Doar pentru o clipă, un fulger ciclam foarte hotărît, foarte Îmbătat de propria sa performanță atît psihică (libeeertate!), cît și fizică (cred că pot să-l sar fără să-l ating!), ar fi putut fi zărit. Chiar dacă s-ar fi Întîmplat așa, e foarte greu de crezut că cineva ar fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toate se duceau spre inima Rusiei... nu mai zic de bănci și de tot ce n-a apucat statul să salveze În zilele alea trei ale ultimatumului... sînt tot felul de cărți care povestesc... Și soldații făceau mizerii, jafuri, se Îmbătau, violuri... povești urîte. Și apoi planul a fost să subțieze populația de români, Îi deportau În Siberia și În capătul celălalt, spre Asia, și aduceau ucraineni și lipoveni... și ruși, aduceau și ruși. A, uite și povestea asta cu altă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părinții s-o iubească și să se ajute reciproc, să fie împreună, la bine și la rău. Dar, din păcate, dorința ei a rămas un vis frumos, însă irealizabil. Deși avea amândoi părinții, era ca și când nu-i avea: tata se îmbăta, iar mama... lipsea mereu de acasă. E simplu de înțeles că Andreea era a nimănui. Însă nu degeaba se spune că atunci când Dumnezeu închide o ușă, deschide în loc o fereastră. Pentru Andreea "fereastra” o reprezentau prietenii. Aceștia erau niște tineri
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în care se deșteptase. Își simțea parcă și fața zgâriată. Probabil că se îmbătase criță cu o noapte înainte. Încercă să-și amintească, dar nu izbuti. John Robert se întorcea. Oh, Dumnezeule, oh, Dumnezeule! George hotărî că singurul lucru de care avea acum nevoie era laptele, o cană mare cu lapte gros, rece, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știi foarte bine că are accese de furie și că lovește oamenii și că și-a pierdut slujba pentru că... — În ordine, dar... — E mai mult de-atât, e ceva mult mai adânc, nu-i vorba numai de faptul că se îmbată și e prost. E... — Vrei să spui că-i vorba de ceva sadic, la asta te gândești? — Nu, cine sunt eu ca să-l judec?... Dar nu faci altceva decât să-l judeci. — Eu cred că familia ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dreptul sinistră, de necomparat cu satisfacția pură obținută prin munca academică. În orice caz, acum pur și simplu nu avea timp pentru cântat. Ori de câte ori îi era posibil, își ținea talentul în taină, și era furios pe el însuși că se îmbătase (ceea ce i se întâmpla rar, dar zdravăn) și că se dăduse de gol față de Tom McCaffrey, pe care, ulterior, îl pusese să jure că va păstra secretul. Oricum, încă nu rupsese relațiile cu primejdiosul dar fermecătorul lui har. Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speria! Sunt numai eu. Tom era încântat de cântecul său pop pe care-l fabricase atât de repede din germenele ideii lui Adam despre cei doi melci. Mai târziu, în aceeași seară, după conversația mai sus amintită, Tom s-a îmbătat laolaltă cu Emma, și apoi s-a retras în camera sa, ca să-și mai cizeleze capodopera. Era după miezul nopții. Tom ocupa camera din spate, cu vederea spre grădină și, în depărtare, spre oraș, unde reflectorul care lumina cupola Sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păpuși. Niciodată, până atunci, nu avuseseră o casă a lor. Efectul, asupra amândorora, era extraordinar, întrecuse speranțele lor, deși așteptaseră cu mare nerăbdare și agitație să-și vadă noua reședință. Râdeau și se zbenguiau prin casă ca două nebune. Erau îmbătate de bucurie, deși n-ar fi putut defini, coerent, ce le plăcea și ce le amuza în asemenea măsură. Poate că sărmanul, neglijatul, greșit înțelesul Papuc păstrase în el o doză de vagă, inocentă fericire, fără de stăpân, încă din trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]