3,716 matches
-
de la azil bărcile negre, date cu smoală, plecând la pescuit, dar la ora când mă duceam în cătun pescarii erau totdeauna, din nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrînind, alții sau aceiași, fără să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrîneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitîndu-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cătun pescarii erau totdeauna, din nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrînind, alții sau aceiași, fără să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrîneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitîndu-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrînește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un leu în cușcă. Leul îmbătrînise și era bolnav. Se așeza seară de seară la masa de răchită ca un rege, dar nu mai cunoștea nimic din ce se întîmpla în regatul său. ― Crezi, domnule sculptor, că moartea e un punct final? mă cercetă Bătrânul cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai putere să bei e și pentru că nu-ți mai e de ajuns de sete. Și, la drept vorbind, asta-mi reproșez. Că atunci când puteam merge nu mi-a fost de ajuns de sete. Că am avut forța să renunț. Îmbătrânisem, domnule. Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în fața dorințelor. N-are puterea să renunțe, cedează în fața lor. Se apleacă spre izvor fiindcă nu-și poate stăpâni setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrînesc. Și ce realizasem? O scurtă perioadă de glorie, câteva pietre funerare în Stâncile de marmură și cam atât ― cum, asta era tot? ― da, cam atât, prea puțin ca să nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrînea. Simțeam pe buze, în gură, gustul sărat al transpirației, mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă conving de asta. Numai că există idei pe care nu le pot suporta. Doctorul îl privește in ochi. \ O s-o regăsiți, spune el. \ Posibil, dar nu pot suporta ideea că o să fie mult până atunci și că ea va îmbătrâni în tot acest timp. La treizeci de ani începi să îmbătrânești și trebuie să profiți de orice clipă. Nu știu dacă mă puteți înțelege. ÎN TIMP CE RIEUX MURMURĂ CĂ I SE PARE CĂ ÎNȚELEGE, TARROU SOSEȘTE, FOARTE ÎNSUFLEȚIT. ― Tocmai i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le pot suporta. Doctorul îl privește in ochi. \ O s-o regăsiți, spune el. \ Posibil, dar nu pot suporta ideea că o să fie mult până atunci și că ea va îmbătrâni în tot acest timp. La treizeci de ani începi să îmbătrânești și trebuie să profiți de orice clipă. Nu știu dacă mă puteți înțelege. ÎN TIMP CE RIEUX MURMURĂ CĂ I SE PARE CĂ ÎNȚELEGE, TARROU SOSEȘTE, FOARTE ÎNSUFLEȚIT. ― Tocmai i-am cerut lui Paneloux să ni se alăture. \ Și ? S-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ani trecuți, poți să ai cărți cu care nu numai să bați și să ceri să intri celor care păzesc poarta U.S.R., dar să vii cu mult mai puternice mărturii de viață decât cele ale unora de vârste tinere care îmbătrânesc repede încă de la naștere, dar au pătruns în “panteonul” inaccesibililor, prin relații, cu o broșurică-două în mână. Alexandru Mânăstireanu, ca și alții de vârsta lui - și l-aș aminti aici pe un alt prieten al meu Ioan Costache Enache, care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și nu spre cerul unor preocupări zilnice. O preocupare, oricât de prozaică ar fi ea, îl scoate pe om din acea pasă proastă a vieții! Când ai un țel în viață, nu simți gândurile negre ce întunecă uneori existența umană. Îmbătrânești mai ușor atunci când nu ai ce face ca preocupare zilnică și te lași copleșit de unele mici neajunsuri fizice și morale ale vieții. E drept că trecerea anilor aduce uzură organismului uman, apar acele neputințe fizice inerente vârstei, dar un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care trebuiau comunicate și prea puțin timp la dispoziție. Această experiență va fi repetată la infinit dacă nu va avea loc o conștientizare rapidă a acestei probleme. Actualmente, pregătirea adecvată necesară pentru tranziție în interiorul companiilor, acolo unde această generație care îmbătrânește va fi absolut necesară pentru a codifica, comunica și împărtăși inteligența acesteia, nu se realizează într-un ritm corespunzător pentru a putea transmite cunoștințele următoarei generații. Tehnologia ar putea ajuta la realizarea acestui proces de transfer de cunoștințe. Dezvoltarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vestimentație, cum a procedat tatăl tău cu câteva decenii în urmă? Cămăși de bowling, nu-i așa?” Am spus eu. „Înțelegi ce vreau să spun, să pornești cu o linie vestimentară. De ce nu?” Cei din generația boomului demografic care acum îmbătrâneau, cu acces la venituri considerabile în mod discreționar, reprezentau o tendință pe care o studiam de mulți ani. Totul mi se părea foarte clar. M-am gândit: „Eu reprezint piața. Această generație a exploziei demografice, care cu doar câțiva dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în drumul pe care îl au de parcurs spre viitor țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare - acolo unde diminuarea sărăciei, asigurarea securității globale și comerțul de integrare merg mână în mână. Cele două lumi sunt: Lumea Dezvoltată care îmbătrânește și tânăra Lume a Treia în plină dezvoltare. Modul cum vom aborda acest viitor, având în vedere realitatea demografică așa cum se conturează în următorii cinci până la cincizeci de ani este următorul: lumea bogată, dezvoltată îmbătrânește, în timp ce națiunile sărace ale lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
lumi sunt: Lumea Dezvoltată care îmbătrânește și tânăra Lume a Treia în plină dezvoltare. Modul cum vom aborda acest viitor, având în vedere realitatea demografică așa cum se conturează în următorii cinci până la cincizeci de ani este următorul: lumea bogată, dezvoltată îmbătrânește, în timp ce națiunile sărace ale lumii, care acum se dezvoltă, vor cunoaște o explozie a ratei fertilității, înregistrându-se miliarde de tineri. Națiunile dezvoltate care îmbătrânesc - SUA, cele europene și Japonia - controlează mănunchiul de active financiare ale lumii. La celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
așa cum se conturează în următorii cinci până la cincizeci de ani este următorul: lumea bogată, dezvoltată îmbătrânește, în timp ce națiunile sărace ale lumii, care acum se dezvoltă, vor cunoaște o explozie a ratei fertilității, înregistrându-se miliarde de tineri. Națiunile dezvoltate care îmbătrânesc - SUA, cele europene și Japonia - controlează mănunchiul de active financiare ale lumii. La celălalt capăt al lumii, caracterizat de suflul tinereții, cei mai mulți dintre oameni se nasc în sărăcie. Acesta este valul de flux mareic care va spăla viitorul prosper probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sau care ar putea fi calificat ca deplasându-se dintr-un punct la următorul. Considerăm că timpul în sine este subiectiv. Ar putea exista locuri în univers - găuri - în care timpul călătorește înapoi. Imaginați-vă oameni care ar întineri în loc să îmbătrânească. Opinia mea este că există lumi multiple în universuri extrem de mici, care sunt prea mici pentru noi pentru a le putea vedea sau măsura și care există simultan în același univers în care trăim și noi. Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în fața viitorului Deschizătorii de drumuri Viziunea asupra viitorului Schimbarea de roluri, clima Gandhi GE (General Electric) Consumatori de gene General Motors General Motors China Știința genomicii, medicina longevității Germania Topirea ghețarilor Conectivitatea globală, „conștientizarea” internetului Globalizarea, viitorul Lumea dezvoltată care îmbătrânește Taipanul american Bariere în calea viitorului globalizării China Complexitatea și diversitatea Crima Traficul de droguri Integrarea economică O ecuație de 80 de procente Teama de globalizare Cele cinci stadii ale civilizației Cele cinci războaie ale globalizării Comerțul liber, spirite libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Boston până în Miami. Oamenii de afaceri investesc în companiile de biotehnologie câte cinci miliarde în fiecare an. Atracția tratamentelor magnifice, posibile datorită celulelor stem, citochinelor și proteonomicelor atrag cele mai strălucite talente în domeniu. Iar cu o populație globală care îmbătrânește cu fiecare clipă, viitorul nostru este mai strălucit ca oricând. Și asta nu e tot! Am ajuns la punctul în care putem să-i dăm cu tifla lui Big Pharma ... și chiar o vom face. Acele companii mărețe și pompoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și alte articole din piele - probabil avându-se în vedere robusta piață vegetariană. Mai multe companii de aparatură auditivă au început tratative cu MIT pentru cumpărarea tehnologiei lor de producere de urechi. Conform spuselor geneticianului Zack Rabi: „Pe măsură ce populația americană îmbătrânește, mulți cetățeni în vârstă pot prefera să aibă urechi puțin mărite și modificate genetic, în locul tehnologiei bazate pe aparate auditive“. Un purtător de cuvânt al companiei de aparate auditive Audion a remarcat: „Nu vorbim despre urechi de elefant. O simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să minți. Josh oftă. — Cred că ar trebui să facem niște teste, Adam, zise el. — Pentru ce? — Densitatea oaselor, capacitatea pulmonară. Și RMN. — Pentru ce? Pentru ce sunt aceste teste, întrebă Adam, privindu-l lung pe Josh. Pentru îmbătrânire? — Da. — Îmbătrânesc prea repede? E din cauza acelui spray cu gene? — Asta trebuie să aflăm, zise Josh. Vreau să îl sun pe Ernie. Ernie Lawrence era doctorul familiei. — OK, dă-i drumul. Capitolul 40 Vorbind la Washington, la o informare pentru congresmeni desfășurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
liniștesc. Dar Adam arată foarte bătrân. — Știu. Ce se întâmplă? zise ea. Ce i-ai făcut? — Ce i-am făcut eu? — Da, Josh. Tu le-ai dat acestor oameni o genă. Sau ce era în spray-ul acela. Și ei îmbătrânesc. — Mamă. Adam și-a făcut-o singur. A inhalat din spray singur, crezând că e vreun drog. Nici măcar nu eram cu el în clipa aceea. Și tu mi-ai cerut să-i dau spray-ul fiului lui Lois Graham. — Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
burma. Ah, n-ar trebui să mănânc chestia asta. Are prea mult zahăr. Prea multe calorii. De ce nu Încerci Îndulcitorii artificiali, mamă? — Pentru că nimic artificial nu pătrunde În bucătăria mea, a replicat Shushan Tchakchmakchian. Mănâncă după pofta inimii până nu Îmbătrânești și nu faci diabet. Toate lucrurile au un anotimp al lor. Sigur, atunci presupun că sunt Încă În anotimpul zahărului. Mătușa Zarouhi i-a făcut cu ochiul, Însă nu Îndrăznit să mănânce mai mult de o jumătate de burma. Mestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu cumva Își dezvoltase talentul de a se materializa atunci când voia. Spre deosebire de majoritatea turcoaicelor cărora le plăcuseră fustele scurte și tocurile Înalte În tinerețe, Zeliha nici nu le lungise pe primele, nici nu le scurtase pe cele din urmă pe măsură ce Îmbătrânea. Stilul ei de a se Îmbrăca era la fel de excentric ca Întotdeauna. Anii doar Îi sporiseră frumusețea, În timp ce Își luaseră tributul de la fiecare din surorile ei. Ca și când ar fi știut care era efectul prezenței ei, mătușa Zeliha a rămas În cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte, după cum Îi era obiceiul, iat-o În casa bunicii, aranjând masa pentru cină. — Da, am spus Într-adevăr „cărți“, a zis Armanoush ducând pe umăr rucsacul ei de pânză pe când intra În livingul spațios. — N-o băga În seamă. Îmbătrânește și devine din ce În ce mai arțăgoasă, a ciripit mătușa Surpun din spatele ei, urmând-o În living. Suntem atât de mândri de tine, scumpo. — Suntem Într-adevăr mândri de ea, Însă ar putea să se comporte ca o fată de vârsta ei. Mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]