27,540 matches
-
că, de fapt, toți angajații se uită la o plasmă atârnată deasupra intrării în bucătărie. Se văd pe ei înșiși aplaudând, în timp ce pe ecran, suprapus lor, curge genericul emisiunii Les restaurants de France. Lumina se reaprinde. Lionel începe să se îmbrace. Liliane îl recuperează cu greu pe Robespierre, care-și va aminti multă vreme de această seară de pomină. Sau de pomană? Șeful de sală încearcă să-i evacueze pe cei doi consumatori. Afară, în așteptarea unui taxi, Lionel îl întreabă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe pantofii scâlciați nu pot lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și e mai curând matroană. Dar cine a auzit să se zică, vreodată, despre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un contract. Lionel citește cifra de pe contract și întreabă precaut: — Trebuie să fac și striptease în banii ăștia? — Faceți ce doriți. Noi montăm trei camere de luat vederi. Dumneavoastră o să știți unde sunt și apăreți unde vreți, când vreți și îmbrăcat cum vreți. Avem o singură condiție: când simțiți c-o să muriți, să muriți în câmpul vizual al uneia dintre camere. — Doar atât? — Atât și nimic mai mult. Începem transmisia sâmbătă la miezul nopții și o terminăm duminică, la miezul nopții
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
amintească unde a mai auzit vorbele astea. Ia-ți un costum autentic de matador. Toată viața mi-am dorit unul. — Am deja unul, spune Omar. Nu uitați că strămoșii mei au stăpânit Spania. Păstrez banii, dar la înmormântarea dumneavoastră vin îmbrăcat în matador. Și-mi îmbrac și copiii în picadori. — Te rog încă o dată, să nu spui nimănui de banii ăștia. Cum o să spun? Dacă află nemâncații ăștia, nu mai scăpați de ei. Omar pleacă. Următorul la rând e Samir, kurdul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vorbele astea. Ia-ți un costum autentic de matador. Toată viața mi-am dorit unul. — Am deja unul, spune Omar. Nu uitați că strămoșii mei au stăpânit Spania. Păstrez banii, dar la înmormântarea dumneavoastră vin îmbrăcat în matador. Și-mi îmbrac și copiii în picadori. — Te rog încă o dată, să nu spui nimănui de banii ăștia. Cum o să spun? Dacă află nemâncații ăștia, nu mai scăpați de ei. Omar pleacă. Următorul la rând e Samir, kurdul. Văzând că i se închide
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am trecut unul pe lângă altul, ce mai contează o zi? Câteva telespectatoare din Nantes își șterg pe furiș o lacrimă, să nu fie văzute de soți. Printre ele, și soția generalului răspunzător de pacea socială din Angers. Liliane s-a îmbrăcat la loc, mai puțin ghipsul și pardesiul. — Dar e vorba de acea zi... spune trist Lionel. — Ziua ta de naștere, ai uitat? Mâine împlinești cincizeci și șase de ani. Dacă o să-i împlinesc... — Iar începi? Trebuie să plec, pierd trenul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
farfurioară de prăjituri, cu câte-o linguriță alături. Lângă farfuria cu tort, plasează un cuțit adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului. Mulțumit de aranjament, începe să se îmbrace în costumul negru cumpărat special pentru această ocazie. E ora 12.20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide televizorul. Începe să baleieze posturile. Ajunge pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului. Mulțumit de aranjament, începe să se îmbrace în costumul negru cumpărat special pentru această ocazie. E ora 12.20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide televizorul. Începe să baleieze posturile. Ajunge pe RAI UNO. Se transmite slujba de la Vatican. În Piața San Pietro, credincioșii se pregătesc să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mutat în Burundi. Are pe birou un mic glob pământesc pe care Burundi nici nu figurează. Sau figurează sub alt nume, ca mai toate țările din Africa, rebotezate ca să-i încurce pe cei care au învățat geografie înainte de 1970. E îmbrăcat cu sacoul de la costum și are cravata la gât. Lângă el stă un mic bagaj de mână. E pregătit să fie chemat oricând la centrală. În cazul în care nenorocitul ăla de Frunză are proasta inspirație să moară. E așezat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. În ultima clipă, se întoarce: ceva i-a atras atenția
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Emmei, nu a fost abandonat de ea și pentru că era un...prost actor . Actor de viață, nu de scenă (de altfel, teza admite că toți bărbații din viața eroinei erau ”actori” slabi...de-aici și dorința ei de-a se-mbrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
neromânește, pesemne dezgustată de tonul general al cărții : „Pescărușul este cea mai mare dintre piesele moderne cu excepția, poate, a Mutter Courage”(p.78); „dă drumul animalului ăstuia să se-ntoarcă În pădure, pentru că acolo aparține”(p.320); „nu mai pot Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
datoria cu profesionalism (Doina Iacob și Florina Găzdaru), una dintre idei a șocat, regizorul neștiind să o argumenteze - nici pe scenă, nici la conferința de presă care a urmat : Rică vine seara la Zița (de fapt, cum știm, la Veta !) Îmbrăcat...În femeie ! Și cu lăutarii după el ! De ce ? Ca și nenea Anghelache, cuminte, directorul de scenă n-a vrut să răspunză... 2002 : Dan Tudor propune o nouă Noapte..., la Galați. Veta, Tamara Constantinescu, e o « Ofelie de mahala », iar Zița
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
serbările organizate În cinstea ei s-au numit floralia. Tot Într-un cadru organizat, instituțional, se practica prostituția masculină. Protagoniștii erau spadones, copii ai prostituatelor, tineri care lucrau În ateliere de preparare a afrodisiacelor, În frizerii și băi, tineri excentrici Îmbrăcați În culori stridente, parfumați, fardați, epilați, purtători de bijuterii. Unii erau dansatori, alții Își slujeau stăpânii ca sclavi, alții, sclavi aduși din Orient spre vânzare, erau la discreția doritorilor. Statutul bărbaților care se prostituau era același cu al femeilor. Preotesele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Disdier a insistat În ghidul său de la sfârșitul secolului al XVII-lea, era neclar dacă Veneția sau Roma avea cele mai laudate curtezane, dar cândva, după 1728, Baronul de Montesquieu a deplâns faptul că multe femei venețiene trăiau și se Îmbrăcau ca prințesele fără nici o sursă de venit, alta decât „acest trafic”. Deși profesia de curtezană părea să dispară după căderea Republicii Venețiene (deoarece curtezanele nu mai puteau beneficia de patronajul și protecția puternicilor nobili localiă, odată cu unificarea Italiei, Între 1860
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și eu din cele primite. Ei, și cu timpul am atras invidia celor din jur și din cauza asta m-au exclus din grupul lor, pentru că având și haine frumoase și mama tot timpul era obsedată de curățenie, spunea să mă Îmbrac cât mai curat, dacă mă murdăream acuma mergeam și mă schimbam de haine. și din acuza asta ei se simțeau mai prejos, m-au exclus din grup și m-a afectat foarte mult... eu nu aveam nimic cu ei... asta
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ne ducem pe scenă să dansăm m-au exclus din grup, pe motivul că sunt prea slabă și costumația pe care și-au făcut-o ele, m ar fi dezavantajat și s-ar fi speriat lumea: «Nu poți să te Îmbraci tu așa, că se sperie lumea dacă te vede Îmbrăcată așa. și asta a fost pentru mine... m-a marcat enorm de mult, mă duceam În fiecare zi acasă și plângeam la mama, ea Încerca să mă liniștească, să-mi
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
simțit groaznic... De atunci am Început și eu să am mai multă grijă de mine. După asta am mai avut un prieten, era mai mare decât mine cu un an, dar Îmi plăcea foarte mult de el: felul cum se Îmbrăca... cică era iubitul meu... dar nu țin minte să ne fi sărutat de vreo cinci ori...ne vedeam În fiecare zi, stăteam cu el În pauză... atâta, nimic mai mult. Deci, pe mine mama nu mă lăsa să ies În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
destul de bună și am Început să mă impun În clasă, eram tot la fel de slabă ca și Înainte, dar acuma aveam atitudine, În primul rând, iar În al doi-lea rând Începusem să mă Îngrijesc: să mă pensez, nuanțez, să mă Îmbrac altfel, să-mi schimb stilul, Începuse și mama să mă ajute, să Îmi cumpere haine, să fac lucruri pe care Înainte nu le făceam. și, bineînțeles că fiecare lucru mărunt pe care Îl făceam Îmi dădea Încredere În mine și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu mi-a plăcut așa mult de el, dar oricum... eu nu am trecut testul, și pentru el a fost «uite, el de ce a putut și eu nu am putut». Deci, el era un fel de șmecher, venea la școală Îmbrăcat cu haine largi, batic pe cap, cercel În ureche... și este un tip foarte bogat, adică acolo la noi În oraș, are mai multe magazine de piese auto, cea mai mare spălătorie din județ, vilă, mașini, și... Îmi plăcea la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
De ce nu mă lași să fac aia și aia și aia?» Un lucru care mi-a plăcut la părinții mei a fost acela că nu mi-au spus niciodată nimic de felul cum mă machiam și de felul cum mă Îmbrăcam, din punctul ăsta de vedere niciodată nu mi-au interzis nimica, puteam să port fuste cât de scurte vroiam; au avut Încredere În mine, și... mi-a plăcut lucrul ăsta. În schimb, Începusem să mă răzvrătesc, să am absențe la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
prin care să adulmeci parfum de caprifoi pe unde cuvintele tale să poată fi șoptite pe îndelete unde să poți să te ascunzi și să zburzi când vrei să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața crăpând sub tălpile tale ușoare, fulgi albi ți se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mâinile price pute ale bandiților-cu-un-ochi-scos. odihnă tu ești odihna vieții mele, mult așteptată o plajă albă, de calcar, din care au mușcat și mușcă mări de petrol albăstrui, vineții, roșii, sărate, corozive. o haină de vulpe argintie pe care o îmbrac, ca oamenii sălbatici pentru care vulpea este doar o pradă în foamea și frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu compasul cu privirile și atingerile mele de gheață cu sângele tău catifelat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să citească, de la care mi s-au tras repetatele coșmaruri cu vrăjitoarea mâncătoare de copii Țgretel până la sfârșitul visului meu nu avea timp niciodată să scape) urăsc dulciurile și acum. pentru ultima păpușă, care nu mai spunea mama, dar era îmbrăcată în sarafan de blugi am primit romeo și julieta, înainte de a mă îndrăgosti prima oară. apoi am schimbat visurile mele pe un car cu vreascuri, cu care m-am încălzit până la jumătatea iernii rochiile mele pe o piesă de teatru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]