17,154 matches
-
abătut ca de obicei. Făcuse niște investigații printre localnici și aflase niște detalii deloc liniștitoare. A aflat că într-o zi de februarie, un țăran care avea cai buni și sanie fusese chemat de urgență la sediul "Gumzak", unde au împins în sanie trei femei în vârstă pe care a trebuit să le ducă la vreo 60 de verste, la un lagăr de deținute situat undeva mai sus, pe Obi. A fost însoțit de doi militari din cauza cărora nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
va asigura că totul este în regulă, va veni să o ia și pe ea. Nu a mai venit niciodată... De afară s-au auzit focuri de armă. Peste puțin timp, au scos-o pe Alindora din beci și au împins-o în mașina militară, aceeași cu care plecase cu câteva zile de acasă împreună cu maică-sa și cu "femeia de încredere". Fetei i s-a părut că drumul a durat mai mult decât la ducere, timp în care militarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate. Alături de noi, cu botul în rouă și cu privirea blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întărindu-i convingerea de care n-a ținut seama precum că nevasta tânără este un fel de bibelou de care, dacă nu te ocupi tu, desigur, se vor ocupa alții... Fără îndoială că fisura aceasta în comportamentul față de Iosefina a împins-o către gestul mai puțin cugetat... Dar și așa iubirea n-are a face prea multe cu rațiunea. Nu degeaba spunea cineva că iubirea-i oarbă și îți joacă tot felul de feste când ți-e lumea mai dragă. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui Damigeană: "O-nuț! O-nuț! O-nuț! O-nuț!"... E groasă rău de tot. Devotatul șef aproape că-i împinge pe unii pălărioși de fund, ca să intre mai repede în mașini. Moare de ciudă din cauza faptului că nu-i poate depista pe strigători. Țipă către Burtă Multă: "Te scot la pensie, nenorocitule! Uite ce dezordine ai în sector!"... Vecinii așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăsasem pe El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie. M-am amuzat, dar peste câteva momente am plecat. N-am făcut nici două sute de pași, când, deodată, marea parcă a devenit turbată. S-au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
val, mâna cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii la poziția inițială, imobil și nemișcat, mă priveam în oglindă. Ceva fu, și apoi plecă, nelăsând urme vizibile. Însă îi simțeam lipsa. Luai mâna și-mi atinsei locul, apoi dusei la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gâtul. Mă speriai atât de tare încât, mânioasă, întinsei mâna spre sabie, să. Însă mă oprii la timp. Mă sprijini cu grijă. Și atunci îmi venii în fire. Sigur, cum să nu. Și iarăși, îmi amintii scena din fața blocului. Îl împinsei cu putere și fugii. Nu mă oprii din fugă până acasă, unde închisei bine ușa. Mă sprijinii de ea, lăsându-mă în șezut pe podea. Ce naiba? Chiar cu două zile mai târziu, se organiză un mic party pentru mine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noastră aproximativ așa cum este ea în prezent: un progres tehnic suficient, relații interumane cordiale, modernele și tradiționalele coexistând sub semnul sincerului bun simt, libertate, o viață ce îți oferă plăceri și o cultura a unui trecut ce evident ne-a împins exact spre ceea ce suntem azi. Am avea arta trecutului, cea a prezentului fiind individualistă, până la exprimarea sinelui, plăcerile și suficiente rele cât să nu ne plictisim și să nu uităm să luptăm pentru o lume mai bună, să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea și se uită la mine. Încerc să mă mișc, dar sunt ținută pe loc, căci se apleacă deasupra mea. Zâmbetul lui este tot proeminent. Se ridică și îmi oferă mâna. I-o accept și mă trage spre el, mă împinge către cabană, eu mă dezechilibrez și nu am timp să îmi revin căci mă mai împinge o dată. Și mă răsucește legându-mă cu cătușele de un scaun. Nu am simțit nici o durere, doar m-am trezit așa. Ce vrei? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se apleacă deasupra mea. Zâmbetul lui este tot proeminent. Se ridică și îmi oferă mâna. I-o accept și mă trage spre el, mă împinge către cabană, eu mă dezechilibrez și nu am timp să îmi revin căci mă mai împinge o dată. Și mă răsucește legându-mă cu cătușele de un scaun. Nu am simțit nici o durere, doar m-am trezit așa. Ce vrei? întreb după câteva momente de liniște. Eu?! Dar ce pot avea? Ce poate avea un tip obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să faci pentru a trăi? Nu răspund. Hai, încearcă și tu să guști ceva Trebuie să prinzi putere. Încerc și eu felul acela pregătit îngrijit. E chiar bun. Ții minte când m-ai împușcat și mi-ai pus cătușele? Mă împinse de perete, lovindu-mă și fugi. Te-am lovit tare? Spune blând, cu o urmă de regret chiar. Vrei să mă lovești? Atunci fă-o odată. Să te lovesc? Atunci nu avusesem de ales. Nu vreau să te lovesc. Fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Uite, te dezleg. Și hai să ne iubim. Mă sărută și îi răspund. Și dacă nu aș fi știut mai bine, aș fi zis că fac dragoste cu el. Îmi lasă libertate, totul decurge natural. Iar când prin momentul, îl împing și încerc să fug, însă el mă răsucește și mă trage sub el. /1 Cum vrei tu, spune. Așteaptă, așteaptă. Mă sărută din nou. Fii fără grijă. Vreau să nu te iau prin surprindere, ci să te relaxsezi. Aștept. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de la restaurant tot ce era de știut în legătură cu el. Și pe urmă îl sun. Spre surprinderea mea, îmi răspunde. E ceva urgent? Te pot ajuta cu ceva? Nu. Pe altă dată, atunci. Îi apar la ușă într-o noapte. Îl împing spre pat. O.K. Deci e plăcut să fii cu cineva, dacă-ți pică. Să vedem ce ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îndrăgostit, răspunde pe un ton ridicat. Cu toate că știa că vrea să-l necăjească pe Matei, l a deranjat acest răspuns, fiindcă nu suporta să+i spună așa ceva nici în glumă. —Ce te-ai bosumflat? Hm? s-a apropiat de el împingându-l în timp ce el s-a depărtat. 231 —Te-ai supărat? El tăcea fără să scoată un cuvânt. Nu mai vrei să vorbești cu mine? —?! — Spune! De ce ești rău, băiatul meu din parc, și-a pus capul pe pieptul lui mângâindu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai tare. —Las-o jos că trebuie s-o schimb, că a făcut pe ea, de-aia urlă. Matei s-a îndreptat să ia băiețelul care și el plângea. Lasă-l jos că pe el l-am schimbat, l-a împins Cecilia. Nu-l învăța în brațe. Nu mai fi supărată, draga mea! Pleacă și lasă-mă-n pace! — Nu mi-ai vorbit niciodată pe tonul acesta. Ce se întâmplă? După ce au fost schimbați copiii s-au liniștit. În timp ce Matei stătea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. 12 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 13 Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându-mă tot mai mult la apropiere. Țin minte că eram foarte prevăzător și, tot încercând să tratez problema în mod matur și deschis, cu niciun preț nu doream să mă las orbit de convingerile obtuze, pe care mi le puteau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru orice lucru nou ivit, dar se vede că mă înșelasem. Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele meu și m-ar fi împins cu putere să lovesc. Iar, chiar dacă gloata s-ar putea repezi acum să-mi spună mie că așa se manifestă nervozitatea exagerată, eu pun asta, totuși, pe seama unei puteri superioare, nevăzute și față de care n-am avut cum să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de situații delicate și care nu te lasă să te miști în voie, ei bine, ce putea să Istorisiri nesănătoase fericirii 121 facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la toată gama largă de pași, pe care îi cere mereu o sinucidere ce se vrea a fi bine pusă la punct, uneori aproape că îi făcea și plăcere; erau unicele sale clipe de satisfacție... Până la ce limite te poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar, Istorisiri nesănătoase fericirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]