2,929 matches
-
puțin plecate de acasă decât ale mele. Pe timp de vară, fereastra, de la al cărei toc mai era un pas până în grădină, stătea în fiecare seară deschisă către apusul de soare. Pe aragazul cu două ochiuri găteam mâncăruri de linte, înșiram într-o tigaie de fontă heringi verzi și tot ce se găsea mai ieftin: cârnați cu terci, rinichi de batal, greabăn de porc. Duminica, atunci când așteptam musafiri, înăbușeam o inimă de vită umplută cu prune uscate. Iar ca mâncare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o bună parte din timpul meu trecea în văgăuna din ruina de lângă lacul Diana, acolo unde Olivetti devora cu un clămpănit bâlbâit coli de hârtie DIN A4 și nu se mai sătura. Cântam la două piane. Ar mai fi de înșirat și alte exemple ale neliniștii mele, și totuși acel du-te vino nu ar oferi o imagine precis conturată: nu reușesc să mă prind, sau dacă da, numai pe fragmente. Într-o fotografie stau lângă o sculptură de bronz care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și copilărie...Pășesc ușor spre banca lui... Ce ai desenat? -Te-am desenat pe tine...spune el
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele primite, de la dulciuri până la articole de îmbrăcăminte bineînțeles, oferindu-i și Prințesei care stătuse la cort. Le înșirau pe iarbă sau pe trăistuțele în care le aduseseră. — Pune-le mai colea, să nu le amesteci cu ale mele, le împingea Izaura pe cele aduse de Rozmarin sau de Păun. — Stai, fă, că nu să mănâncă, ripostau ei. Eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
făcut ieri, de ce nu ai așteptat până am sunat, cu cine ai fost în oraș. Cam atât. Acum de ce ești cârcotaș și mă întrebi de ce mă laud că am vorbit o oră când e clar cât am vorbit, după ce am înșirat mai sus, nu știi că exagerez totdeauna cu timpul? Poate am vrut să spun că în total cât am fost plecat am vorbit o oră cu ea. Pentru că de a doua zi vremea s-a stricat brusc, a început să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu scopul de a sta cel puțin 12 zile la mare, se va întoarce în aceeași oră cu ilustrata adresată Ilincăi. Salve, To-To-Tomiță! strigă Nuțu de cum coborî din autobuz. Era îmbrăcat în pantaloni scurți, cu o bluză pe care erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia ilustrata și o recunoscu imediat. Făcu ochii mari și întrebă nedumerit: D-d-de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se îndesea pe măsură ce se apropiau de Mașină, iar enormitatea masei acesteia devenea din ce în ce evidentă. Forma sa circulară și dimensiunile îi confereau o alură avântată și aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în lungul bazei colosale fracționându-i linia. De jur împrejurul bazei erau numai cabine. Primul etaj era ocupat de alte săli de concurs și de culoarele care le deserveau. Vaste scări exterioare conduceau la al doilea, la al treilea și la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și se îmbrăcau cu fuste înflorate peste bluze ale căror culori păreau a fi împrumutate de la curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă la mine numai familia Carabăț! Ina și Alex rămaseră stupefiați, în timp ce vocea din telefon continua să înșire și alte amănunte. Colonelul tăie brusc firul conversației, vădit enervat : Și mai cine? El n-a fost convocat! După numai câteva clipe însă, abordând un ton conciliant, zise: fie... să vină cu ei și bulibașa și continuă: nimeni altcineva să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neguroase. Nori plumburii se buluceau amenințători deasupra șatrei. Ploaia nu se arăta, dar în sufletul Rafirei, al lui Lisandru și chiar a lui Iorgu Stănescu, bulibașa, ploua nestăpânit cu lacrimi amare. Primiră, cum se așteptau, hotărârea definitivă a judecătoriei care înșira în cuvintele legiuitorilor tot ceea ce bulibașa le explicase pe înțelesul lor. * Lisandru hotărî să părăsească locurile chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină. Așa că merg, merg într-un pas grăbit nebăgînd de seamă nimic. Pașii se înșiră ca o prevestire funebră și sper ca mersul să mă epuizeze, să uit de tot. Cu toate astea, la fiecare pas apare o ademenire: fluviul, clădirile înalte, o fereastră deschisă undeva, sus, sau ștreangul de la jaluzea. La rîndul lor, oamenii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pentru că cele mai arzătoare orizonturi se nasc în liniștea uscată a patru pereți! Și arsura lor iese din mine acum, în spital. V. tînăr pătrund într-o suspensie aurie, într-un aer mineral ca-n podul bunicii unde amintirile se înșiră pe mobilele prăfuite înfipte, fiecare, în cîte un stilet subțire. Îi spun tînărului Doctor banalități. Că timpul vine și se duce. Că nimic din el nu te face definitiv. Iară din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și nu-i nimic de tăgăduit. Și vocea acum distinctă, oarecum mai blîndă, mă face să mă întreb: Ce anume speră în mine? Gîndul, inima? Trupul? Îmi privesc prietenul care s-a apucat să strîngă, pe ici, pe colo, lucrurile înșirate prin odaie. „-Amice,”-îi spun-“pansează-mă pînă la capăt. Cînd speri, ce speri? O stare pe care o cunoști sau de care îți amintești, doar? Se oprește și își aprinde o țigară. „-De ce mă împingi și pe mine
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spre gazda noastră cu neîncredere. Într-un an, de cînd îl știam, nu-l auzisem niciodată făcînd o glumă. Dar ce știam despre el? Nu știam nimic despre Schneiderhahn. Nimic despre afacerile lui, nimic despre călătoriile lui, nimic despre cărțile înșirate de-a lungul pereților în acest hotel respectabil, dar nu deosebit de luxos. Nu știam, iarăși, de ce ne alesese pe noi și de ce cheltuise atîta timp și efort cu noi. Nu m-am gîndit să-l întreb pe el și nici
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
comanda. Eu sorb din berea spumată din pahar, iar el din cafea. - Sunteți nerăbdător să vă spun cum mă cheamă, nu? - De-abia aștept!... - Domnule profesor, nu mă cheamă nici Ionescu, nici Popescu, nici Munteanu, nici Vasilache... Pot să vă înșir o sumedenie de asemenea nume de familie. Eu în școală, începând din clasa a doua și până la terminarea celor zece clasa, dar și în sat eram cunoscut după poreclă. O poreclă dată de un coleg de clasă. Tălângă! Vă spune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se ascuțea tot mai mult lupta de clasă... acea teorie a Tătucului Stalin...”. Deci tânărul învățător, care refuzase atunci să devină membru de partid, va fi transferat la Școala din Căuești „la 30 km. depărtare de Priponești... cu modestele căsuțe înșirate pe pante costelive... sătuc uitat de lume și de Dumnezeu...”. Au fost anii unui adevărat „apostolat”. Dar la 1 septembrie 1952, i-a venit transferul la Bârlad - un nou început, în vremuri dificile, între oameni puțin binevoitori, fapt care îl
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
O să ajungi la Piața de muncă la negru. De unde am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești, pe bara care Împrejmuiește un bloc de locuințe, niște oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
palme zdravene! ― Asta ți-ai găsit tu să-i povestești lui Cră... hm... profesorului, secătură? Ieși afară și marș la școală! ― Da... dar dă-mi biletul î Tata lasă spălatul baltă și merge cu mine în birou. Pe masă erau înșirate diferite corpuri geometrice: cilindri, prisme, piramide, conuri și sfere, pregătite din ajun, pentru lecția de Geometrie pe care-o avea la clasa a IV-a. Încruntat, se așază la birou, scoate o carte de vizită și scrie! Respir ușurat... dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat de la pălimar, se deghiză În preot - și acum așteptau cu sufletul la gură momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]