KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

să se mai mărite niciodată. Tipul ăsta, știu și eu, e altfel. Dar Îți spun eu, că dacă el ar fi fost pe spate după ea și ar fi fost brusc disponibil, ea mai mult ca sigur ar fi dat Înapoi și ar fi spus că nu e interesată. —Hmm, chiar așa, spuse pe un ton gânditor Hunter, privind la globul de cristal pe care tocmai Îl agățase pe o ramură. Părea cu gândul În altă parte, ca și cum ar fi meditat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
săptămâni, iar acolo În deșert pur și simplu nu există telefon. Pot să vin la atelier mâine pentru probă? Cu Sophia? Ne-a fost atât de dor de tine! Era cât pe-aci să mă Înec cu tonul. Sophia era Înapoi În oraș. Iar soțul meu tocmai dăduse fuga să se Întâlnească, zicea el, cu „un prieten din facultate“. Poate că, până la urmă, Crăciunul nu avea să fie chiar atât de plin de căldură și veselie. —Sophiei Îi pare sincer rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de exemplu orele de Pilates. Trebuie să urcăm, zise Hélène. Soțul tău ne așteaptă și nu avem cum să mai dăm de el altfel acum. Nu pot, m-am văitat, nenorocită. Poate că Îmi fracturasem glezna. Atunci trebuie să mergem Înapoi jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am răsucit gâtul Înțepenit și m-am trezit că mă văd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o fotografie cu noi doi făcută la Paris, pe care o dădusem la Înrămat și la gravat. Le-am luat și m-am Întors Înapoi În salonaș. Le-am pus În fața lui Hunter, care stătea cu picioarele Încrucișate pe carpeta de lângă foc. În fața lui avea o cutiuță pătrată, Împachetată cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă argintie. Ooo, cu siguranță avea exact dimensiunile unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
geanta plină și fața cu urme de lacrimi, mă simțeam de parcă mă Îmbolnăvisem de o boală incurabilă. Pe măsură ce seara trecea, am primit din ce În ce mai multe mesaje pe telefonul mobil de la Hunter, care mă Întreba unde sunt, dar nu l-am sunat Înapoi. Mă simțeam groaznic de vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
negru, declară Salome. O, Doamne! Nina avea rochia aia cu ea la L.A. Ca să fie clar, vă aduc aminte că premiera era În seara aia, adică miercuri, iar petrecerea lui Alixe era vineri. Până atunci, puteam să iau fără probleme Înapoi rochia de la Nina. Este... la o ședință foto, minții. A, OK, făcu Salome morocănoasă. O luă agale spre dormitor, unde Thack se ocupa de Alixe, care ceruse intimitate totală. — Ce faceți acolo? Întrebă Tinsley, bănuitoare. O urmă pe Salome În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
seara aia, pentru angajați și pentru prieteni. Simțindu-mă prea deprimată, luasem hotărârea să mă uit la show de una singură. Hunter Îmi lăsase și mai multe mesaje În timpul zilei, dar Lauren și Marci mă convinseseră că să-l sun Înapoi nu ar fi fost deloc Înțelept din partea mea În acest moment. „Poate că o să o conving pe Marci să-l anunțe că sunt bine“, mă gândeam. Detestam gândul că Hunter Își făcea griji pentru mine În felul ăla. Mă făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
făcea să mă simt groaznic. Dar, dacă suna Marci, ea i-ar fi spus unde mă aflam, că ea nu era nici pe departe genul de persoană În stare să păstreze un secret. Asta era Îngrozitor. Mi-am Îndreptat atenția Înapoi la televizor: poate că Access Hollywood o să-mi mai distragă gândurile de la ale mele. —PUR ȘI SIMPLU SUUUPER!!! zbieră Nancy, care era Îmbrăcată cu o rochie albastră, acoperită cu strasuri albe. Arăta exact ca un candelabru din holul de la parter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am scos decât un suspin adânc. — Vocea ta sună ca naiba. Ce ai pățit? Întrebă Lauren. I-am povestit toată tărășenia, despre Marci și Sophia, și despre Christopher și Sophia, și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau să fiu dezamăgită. Are o logodnică. Trebuie să bag asta la cap. Balonașul de dragoste al lui Lauren se sparse brusc. Părea dezumflată. —Parcă spuneai că nu vrei o relație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
despre aventurile ei - și, de obicei, sunt minciuni... —Taci, am spus eu ducându-mi mâna la buzele lui Hunter. Nu vreau să mai aud niciodată nimic despre tipa aia Îngrozitor de rea. Deși am fost ușurată să-l am pe Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar și la cea mai scurtă menționare a numelui Sophiei. Provocase foarte mult rău. Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O proaspătă soție nu știe niciodată unde merge În luna de miere. Ar trebui să fie o surpriză. —Așa e. Mă bucur că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O proaspătă soție nu știe niciodată unde merge În luna de miere. Ar trebui să fie o surpriză. —Așa e. Mă bucur că ai Încredere În mine că te duc Într-un loc drăguț. Am, iubitule, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
multiple. Nimic nu e mai bine, să știi, decât să fii o fostă proaspăt divorțată. Bineînțeles, sunt un pic dezamăgită de mine Însămi. —De ce? am Întrebat-o. Lauren se jucă cu inelul de pe inelar, făcându-l să alunece Înainte și Înapoi, Înainte de a-mi răspunde. Avea o privire răutăcioasă. Apoi, pe un ton imperturbabil, zise: — Am eșuat lamentabil În maratonul Provocare la Cuplare. M-am uitat la ea, nedumerită: —Cum adică ai eșuat? Nu plănuiam să mă aleg cu un nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zic: Păi eu sunt de la ziar. Parfumul ei se compune din mirosul scaunelor de mașină din piele, al trandafirilor de mult veștejiți și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de nici un ajutor, zice. Aș vrea să știu dacă a fost efectuată o autopsie în cazul fiului dumneaei. Îmi adresează un zâmbet. Apoi rostește fără glas Ieși!. Iar eu ridic ambele mâini, larg deschise spre ea, și încep să dau înapoi. Aș vrea doar să mă asigur că toate exemplarele din această carte sunt distruse. Și ea zice: — Mona, sună la poliție, te rog. Capitolul 6 Procedura uzuală în cazurile de moarte în leagăn este de a-i asigura pe părinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
te adâncești în cele mai mici detalii. În fapte. Partea cea mai bună a meseriei de reporter este că te poți ascunde în spatele carnețelului. Totul este, întotdeauna, doar pură investigație. La biblioteca locală, în secțiunea dedicată copiilor, cartea a ajuns înapoi pe raft și așteaptă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. La pagina 27 e o poezie. O poezie tradițională africană, după cum scrie în carte. Are opt versuri, și nu mai e nevoie s-o copiez. O am în notele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o poezie. O poezie tradițională africană, după cum scrie în carte. Are opt versuri, și nu mai e nevoie s-o copiez. O am în notele mele încă de la primul copil, cel din rulotă, în suburbie. Rup pagina și pun cartea înapoi pe raft. În redacția de știri locale, Duncan zice: — Cum mai merge treaba cu copiii morți? Ia sună la numărul ăsta, zice, și vezi despre ce-i vorba, și-mi întinde un șpalt din rubrica de lifestyle, cu un anunț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
facă și el loc înăuntru. Iute cât ai zice pește, pe când stau storcit de peretele liftului, mintea mea scuipă descântecul cu o putere care-mi mișcă buzele la fiecare cuvânt. Omul se uită la noi toți și pare să dea înapoi cu încetinitorul. Înainte să-l vedem căzut la podea, ușile se închid și începem să urcăm. În redacția de știri, Henderson a fost dat dispărut. Oliphant apare în timp ce dau un telefon. Îmi povestește despre omagiul pentru Duncan. Îmi cere niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zic, și trebuie să mă întâlnesc urgent cu ea. Număr - 489, 490, 491... Vocea zice: — Știe despre ce este vorba? Mda, zic, dar o să spună că nu. Trebuie să mă oprească înainte să ucid din nou, zic. Și Oliphant dă înapoi doi pași, apoi întrerupe contactul vizual și se întreaptă spre secția suplimente. Număr - 542, 543... Pe drumul spre agenția imobiliară, îi spun șoferului de taxi să mă aștepte în fața clădirii în care locuiesc, apoi o iau la fugă pe scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vieții. În dreptul unui paravan brodat, o săgeată indică o direcție, deci o iau în cealaltă. Pagerul îmi sună din nou; e Nash. Și vocea zice: Dacă puteți să omorâți un om, poate reușiți, le fel de bine, să-l aduceți înapoi. Poate că asta e o a două șansă care mi se oferă. Vocea zice: Poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Pentru lucrurile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Fiică-mea, experimentând cu o sectă penibilă. Jenată de noi, de părinții ei. Prietenul ei ar fi fost hipiotul ăsta tâmpit, care încearcă să se ia la harță cu mine, tatăl ei. Și dacă ar fi posibil să dăm timpul înapoi? Poate că reușim să înviem morții. Toți morții, din trecut și din prezent. Poate că asta e o a doua șansă care mi se oferă. Exact așa ar fi putut să devină viața mea. Din haina ei de șinșila, Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a răspândit și a distrus alte treizeci și patru de specii indigene de rozătoare, dar și vreo câțiva oameni mai ghinioniști în fiecare an. Îmi vine în minte descântecul, nu-mi dau seama de ce. Mie, una, zice Mona, când îi dau cartea înapoi, îmi plac tradițiile străvechi. Îmi pun speranța că, nu știu cum să spun, călătoria asta va fi pentru mine ca o căutare de sine. Și că o să mă aleg cu un nume indian și, zice, că o să sufăr o transformare. Stridie scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ascultă. Eu stau pe locul din dreapta. Sprijinit de portieră, cât pot de departe de Helen. Îmi odihnesc capul pe braț, astfel încât să o pot asculta fără să mă uit la ea. Și Helen vorbește cu mine fără să se uite înapoi. Amândoi avem privirea ațintită înainte, la drum, în lumina farurilor, care țâșnește de sub capotă. — Patrick este la centrul medical New Continuum, zice. Și cred din răsputeri că, într-o bună zi, își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]