4,240 matches
-
noi folosindu-ne de niște bețe, am răscolit metru cu metru platforma, reușind în final să adunăm resturile de care aveam nevoie. Tata cu sacul în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea noastră locuință. Am ajuns. Tata a golit sacul. Deoarece nu toate resturile aduse erau perfect uscate, fiind jilave și ude, le-a lăsat să se mai zvânte la soare, iar noi am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
siguranța extraordinară pe care ți-o dă banul câștigat cinstit și, mai ales, în cantitate mare. Banul meritat, cu alte cuvinte. Le prezint nota de plată la sfârșit, americanul îmi întinde o bancnotă albastră de 100 de franci elvețieni. Îi înapoiez restul, cam 40 de franci. Americanul, cu un gest natural (repet, natural, este greu să miluiești fără să jignești) îmi spune să-i păstrez. Apoi adaugă într-o franceză corectă, dar cu puternic accent american: "Și eu am fost student
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trist. Să nu poți prinde rădăcini niciunde ce blestem! Sunt așezat la masa de scris din cabinetul de lucru, în Biblioteca Laval. Doar lampa de birou este aprinsă. Pe colțul mesei stau aranjate frumos cărțile pe care trebuie să le înapoiez înainte de marea plecare. Aud clar zgomotul de motan mecanic al aerului condiționat, încerc să fac un bilanț al timpului petrecut aici și nu reușesc deloc. Mai bine mă ocup de cele trei plante (firave) în ghivece de plastic, așezate pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a-i cere să-mi aducă pardesiul și să-mi dea cartea, să văd ce citeau, ea se pierdu printre haine, fetița îmi întinse - poate și ea speriată de fața mea - Netocika Nezvanova. Garderobiera îmi aduse pardesiul tocmai când îi înapoiam fetiței volumul, m-am trezit întrebând-o: Mais quelle îge a-t-elle? și femeia îmi arătă cele zece degete și apoi încă trei, indecisă între zâmbet lejer și compătimire serioasă. Afară mă lovi o nouă panică: nu voi mai ajunge la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu el1; anume, îl ajută să intre și să se înfățișeze înaintea acestuia. Dogele, după ce-l ascultă, porunci să fie îmbarcat în corabia guvernatorilor, care se îndrepta spre Cipru. Deși în acel an veniseră mulți pelerini pentru Ierusalim, cei mai mulți se înapoiaseră în ținuturile lor din pricina faptului că turcii luaseră Insula Rodos. Cu toate acestea, treisprezece dintre ei se aflau pe corabia pelerinilor, care plecă prima. Mai rămâneau opt sau nouă pentru corabia guvernatorilor. Aceasta dădea să plece, când Pelerinul nostru fu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Puțin după aceea, căpitanul veni să-i vorbească. Dar el, fără a da vreun semn de curtenie, răspunse în câteva cuvinte, pronunțate foarte rar. Căpitanul îl crezu nebun și le spuse celor care-l aduseseră: „Omul acesta n-are minte; înapoiați-i lucrurile și dați-l afară”. Abia ieșit din palat, întâlni un spaniol care locuia în apropiere; acesta îl luă la el și-i dădu de mâncare și cele detrebuință pentru noapte. Plecând a doua zi dimineață, merse până seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de la Roma cu înscrisuri în valoare de două-trei sute de scuzi pe care le primiseră ca pomană pentru a merge la Ierusalim. Nu voiseră să ia banii decât sub formă de înscrisuri de valoare și, neputând merge la Ierusalim, le înapoiară celor de la care le primiseră. Însoțitorii săi se întoarseră la Veneția așa cum plecaseră, adică pe jos și cerșind, dar împărțiți în trei grupuri, în care fiecare era de alt neam. La Veneția, cei care nu erau preoți 5 fură hirotoniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pe mine însumi laolaltă, ca unul care dă din toată inima: „Ia-mi, Doamne, și primește toată libertatea mea, memoria, mintea și voința mea toată; tot ce am sau ce posed e din darul Tău; ție, Doamne, ți le înapoiez; toate ale Tale sunt; dispune de ele după bunul Tău plac; dă-mi numai iubirea și harul Tău și mi-e de-ajuns.” 235. Al doilea punct. Să privesc cum Dumnezeu sălășluiește în creaturi: în stihii, dându-le ființă, în plante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
făcînd de-astea. Ai zis că-ți faci un set de șase pentru tine și gata. M-a prins tovu Teodoru, inginerul-șef, și mi le-a luat. Hai și-mi deschide ușa, c-am uitat cheile acasă, îi spun, înapoindu-i cuțitul. Imediat! se oferă bucuros, luînd de pe un raft o bucată de tablă oțelită. Ce faci cu asta? îl întreb. He! rîde el, se vede că nu sînteți atent la filmele cu gangsteri. Polizează la un capăt tabla, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Lidia și dispare în camera alăturată, de unde se întoarce cu un balon de sticlă cu trei gîturi, cu hîrtie în el, semn că a fost scos din pachet. Mulțumesc, domnișoară! se înclină Vlad luînd balonul. Peste trei zile vi-l înapoiez. Ne aruncă tuturor o singură privire, înclină puțin capul și spune: Sărut mîinile, bună ziua! Se întoarce, își pune casca pe cap și iese. Nu trebuia să-i dai! sare cu gura către Lidia doamna Petrache. Să nu-l mai văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ridicîndu-mă. Cum să nu vrea?! se miră Liliana, întinzîndu-mi dosarul. I-am spus că m-a trimis chiar tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc Lilianei și ies înfuriat că nu m-am dus personal la șefa Serviciului desfacere, să văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să știe asta. Totuși, ca să nu vă mai poarte pe drum, vă voi scrie pe primul exemplar că materia primă v-o asigură combinatul. Scrie cîteva cuvinte pe primul exemplar, semnează, pune ștampila de certificare, închide dosarul și mi-l înapoiază. Mulțumesc, salut și ies. Cobor pe scări pînă la etajul doi, vreau să merg în birou la Brîndușa, dar îmi amintesc cum m-a tratat cu cîteva clipe înainte, îmi dau seama că nu-s destul de furios, așa că intru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la birou și se așază pe scaun. Trage sertarul în care am pus eu bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e trîntită, iar cînd întorc privirea îl văd pe maistrul Cornea înaintînd cu pași mari spre fată. Îți arde de joacă, domnișoară?! strigă el. Supapa a fost verificată de mine! N-are viza Metrologiei, răspunde fata. Domn' Cornea, intervine Vlad, înapoind dosarul fetei, mergeți la Sinteză, la maistrul Emil, și luați o supapă cu viza Metrologiei. Luați-o și pe domnișoara, să vadă. Trimit pe cineva, că eu n-am timp, răspunde Cornea plecînd. Hai, fetițo, hai că n-am vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încheindu-mi astfel munca, dar mă sîcîiau niște afirmații de la care se pleca. Am început să studiez în amănunt dosarul cu studiul tehnic. Biroul de invenții mi-l tot cerea înapoi, dar eu continuam să-l rețin. Cînd l-am înapoiat, în loc de o pagină-două, cît sînt de obicei referatele de oponență, părerea mea era un întreg studiu al erorilor, desfășurat pe vreo douăzeci de pagini, în care demonstram, folosindu-mă numai de afirmațiile din documentația studiată, că în capul autorului e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai! Nu..., scutură încet din cap Livia. Gîndește-te bine, îi spun, înapoindu-i cordonul. Cine gustă o dată din poezia gestului încărcat de dragoste nu se mai vindecă. Istoria omenirii a dovedit-o cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prin care, aduce la cunoștință evreilor din Dorohoi că de la 8 ianuarie 1942, evreii trebuie să se prezinte la muncă la instituțiile unde au fost repartizați”. În Publicație se specifica obligația pentru: „evreii între 18 și 50 de ani, evreii înapoiați de la Brăila, evreii neevacuați, evreii care nu au făcut nici o lună de muncă de folos obștesc de la apariția decretului-lege, de taxă în locul muncii, nu vor avea dreptul de a beneficia de avantajele legii și se vor încheia acte de dare
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
urmează ca evreii din județele arătate (1100 din Iași în Ialomița, 800 din Basarabia în Vlașca, 1053 din Rădăuți la Craiova, 780 din Rădăuți la Calafat) unde în prezent se găsesc evacuați din ordinul a diferite mari Unități să se înapoieze în capitalele de județ de unde au plecat. Să ordonați întrebuințarea lor la munca de folos obștesc. În perioada august -septembrie 1941, Prefectura Dorohoi înregistrează numeroase adrese ale prefecturilor din țară, prin care i se comunica trimiterea spre Dorohoi a evreilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
La 22 septembrie 1942 a mai fost trimis țiganul Ciurcea Costache prins cu ocazia raziei din 21 septembrie 1942 pentru a fi evacuat pe urma celorlalți în Transnistria. Din cauza lipsei de mijloace de transport,Legiunea de jandarmi ni l-a înapoiat în mod provizoriu. Evreii din Dorohoi sunt 2500 și sunt conduși Oficiul Județean sub ordinul prefectului Dorohoi. Evreii sunt în stare de panică crezând într-o evacuare în septembrie 1942. Nu fac nici o acțiune de protest sau de fel subversiv
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
taie nu accept și nepublicîndu-se nu mă supăr. 2. dacă mai sus, la D[irecția] P[resei], se fac obiecții sînt de aceeași părere de la punctul 1. 3. indiferent dacă se publică sau nu, te rog f[oarte ]mult sămi înapoiezi manuscrisul sau o copie dactilografiată (deoarece la transcriere am mai făcut modificări). 4. Răspunde-mi urgent de soarta lui . Omagiul nostru doamnei și ție o strîngere de mînă amicală, Mihai Drăgan P.S. îți trimit și o fotografie, s-ar zice
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ai luat sau ați luat. Mihai Drăgan P.S. 1. S-ar putea reproduce, în nr. 5, coperta la Campanii (dacă da, o trimit). 2. Dacă nu-ți trebuie fotografia Ibrăileanu, care nu s-a mai dat, mi-ai putea-o înapoia s-o dau în altă parte? Răspunde-mi în două-trei zile. 3. Am primit onorariile pentru februarie. 4. Cele trei numere cu Ibrăileanu - inedit au stîrnit la Iași mare interes. Sînt mulțumit de două ori: pentru actualizarea lui Ibrăileanu și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
I.1976 (joi)”> Mult stimate Domnule Călin, Vă trimit - nu știu dacă nu este prea tîrziu - articolul despre „M. Eminescu la Roman” . Poate că pînă mîine, vineri, ajunge la Bacău. Dacă nu-i bun, vă rog mult să mi-l înapoiați. Nu păstrez copii. Multă stimă și mulțumiri, N.Gr. Stețcu. </citation> (10) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”17 mai 1976”> Mult stimate Domnule Călin, Lucrez din răsputeri la articolul despre G. Ibrăileanu (o contribuție, cu date noi, la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu alte cuvinte, cum ar spune Ibrăileanu, „literatură”. Voi mai continua în vreo două-trei articole, căci altfel nu se poate. Vă rog să mă anunțați dacă se publică sau nu. în cazul cînd nu poate apărea, vă rog să-mi înapoiați manuscrisul. Multă stimă, N. Stețcu </citation> (13) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”16.VI.1976”> Mult stimate Domnule Călin, Vă mulțumesc încă o dată și din tot sufletul pentru cuvintele bune în legătură cu articolul despre G. Ibrăileanu. îmi dați
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
probabil, s-a scărpinat bine sub chipiu, polițaiul continuase astfel: „Văzând că acest individu trimes sub numele Costachi Criste poartă numele de Grigori Topală și că este locuitor al Rusiei și că fimeia Nastasie Criste nul recunoaște de soțu, Îl Înapoiem Prefecturei pentru a regula de cele legale”. Deoarece așa se obișnuia pe atunci, când hârtia era scumpă, deci cu ciubote roșii, prefectul dispusese pe verso cu nr.9574 „...trimiterea lui Grigori Topală În Rusia de unde zice că este de locu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
căutat să-l liniștească spunându-i că se va așeza în Pungești și va munci pământul, așa cum făcuse și taică-su. I-a spus că vor avea suficient pământ, povestindu-i că familia Ciotacu s-ar fi hotărât să le înapoieze atât lotul de la Poarta Lipovei, cât și pământul luat de ei cu japca din luncă luat pentru care zdrobiseră pe Costrache în bătaie, precum și cel de pe Coastă, luat prin jurământ fals de la judecată. Natalița lui Gheorghe știa cum au decurs
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]