2,847 matches
-
ca pe o dovadă a calităților mele. Simțeam că reușisem să cîștig acel loc pentru că eram mai puțin capabil decît David să mă adaptez altcuiva, pentru că nu aveam destul sînge rece ca să manevrez cîrma, pentru că, în mod constant, acceleram și încetineam pe parcursul unei curse, astfel încît, din cînd în cînd, apărea o ruptură de ritm, ceea ce era legat inextricabil de caracterul meu, de forma mea încăpățînată de perseverență, care avea mai puțin de a face cu dorința de a cîștiga decît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
zbați să ieși și râcâi a proasta pe la toate ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să se gândească mai departe, însă nu-i mai veni nimic în minte; frigul îi încetinise impulsurile nervoase, îi făcuse nasul roșu și îi amorțise ușor degetele. Se uita cu coada ochiului la Moni. În locul acela era un gol decupat după silueta ei și așezat picior peste picior pe scaun. Alex se holbă mai întâi la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce se cățărau pe pantalonii săi. Păsările îi atingeau fața cu vârful penelor din aripi. Primul pas a fost mai greu, crengile se întindeau după el, iar bocancii îi alunecau prin nămol, încetinindu-l. Nu-și aminti cum își croise drum până la autostradă, nici cât alergase până la prima benzinărie sub cablurile de înaltă tensiune. În mintea lui înfierbântată nu era decât imaginea lui Daniel fericit, bând cacao fierbinte cu scorțișoară, și atunci a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca o albină ce revine, la fel de firesc, de la bogatul cules, din prea-plinul florilor de câmp, ale naturii. Corina ieși. Fără vreun cuvânt. Bogdan rămase. Fără vreun cuvânt. Își continuă afișul. Îl isprăvi. Ieși. Urcă spre clasă. Prin fața ușii cancelariei Își Încetini pasul. Când voi să bată, spre a preda acel deptunghi caligrafiat cu atâta profesionalism, ieșea Corina. I-l Întinse. Îl luă. Reintră În cancelarie. Bogdan se duse În clasă, la colegii și colegele, care, tocmai se pregăteau să plece acasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător, să-și Încetinească pasul, să privească, să admire, săși Încânte sufletul și să și-l Încarce de plăcere și de fericire. Mai avea de făcut câțiva pași, până la portiță, când, a auzit, simțindu-se vizat; și, zi, așa, domnule: tot cu privirea mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trepied cu privirea ațintită În gol. Ce se Întâmpla totuși cu ea? Nu cumva tot ce se petrecea În jur era rodul unui vis urât? Mașa se ciupi, ca să se convingă că nu visează. Nu visa. Între timp, pistoanele Își Încetiniră și ritmul, iar pâlnia se opri din Învârtit, scoțând un ultim geamăt, după care dinăuntrul ei se revărsa o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Obișnuința este a doua natură”(Victor Săhleanu, 1977, (30)). Victor Săhleanu (30), îl citează pe R. Spitz, care a descris „hospitalismul sugarilor și copiilor mici, crescuți fără părinți sau fără doici, departe de atmosfera afectivă dată de mamă, astfel: creșterea încetinește, pofta de mâncare scade sau dispare, copiii căzând ușor victimă oricărei boli infecțioase.” În prezent, educația tuturor oamenilor (copii și adulți) este o problemă privată. În particular, părinții hotărăsc soarta copiilor, hotărăsc dacă să-i dea sau nu la școală
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
creadă, o navă de luptă - se aștepta să fie o încăpere unde se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ceea ce-am spus mai devreme. Deci, în cele din urmă, avea să fie o luptă. Gosseyn era curios. - Sunt ofițeri implicați într-un fel de plan de a profita de femeie? Urmă un lung moment de tăcere. Breemeg își încetini mersul rapid și întoarse capul, privindu-l fix pe Gosseyn. Apoi, brusc, se opri. Și Gosseyn, după ce mai făcu câțiva pași, se opri și el, răsucindu-se cu fața la Breemeg. Curteanul Majestății Sale Imperiale, Enin, spuse: - Asta e cea mai blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dădea semne că ar fi băgat ceva de seamă. Poate că încă avea timp să recapituleze. Gosseyn zise: - Am impresia că aceasta este o navă de război. Trecură câteva momente până să primească o reacție la afirmația sa. Bărbatul își încetini iarăși mersul și, întorcându-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
unui coridor la fel de fără rost ca și celelalte zări o pată de lumină cam la 150 de picioare ta stânga sa. Părea să fie o ușă... deschisă, nu închisă. Și, de fapt după ce se-ndreptă cu pași repezi spre ea, încetini mersul, se apropie, și privi cu precauție înăuntru. Văzu o copie a separeului din restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ne petrecem prima jumătate a vieții căutând un dezastru. Și privește în jos la pieptul ei care iese drept în afară, o privire aproape imposibilă din cauza buzelor ei mărite artificial. Cât suntem tineri, spune ea, vrem ceva care să ne încetinească și să ne țină în loc îndeajuns ca să putem arunca o privire sub suprafața lumii. Dezastrul poate fi un accident de mașină sau un război. Care să ne facă să ne oprim. Poate fi să te îmbolnăvești de cancer sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai tronului. Rude Orice individ are multe neamuri mai apropiate sau mai îndepărtate, ca grad de rudenie. Printre ele s-ar putea afla și unele de gradul zero (ca valoare umană). Timp Nu stă în puterea nimănui să accelereze, să încetinească sau să oprească scurgerea timpului. Nici să-l dea înapoi. Distincție Una este să dorești, alta e să vrei și cu totul altceva e să poți. Pierdere Plecarea celor mai talentați tineri din țară ca să muncească pentru bogații lumii este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
temerile, disconfortul, manevrele de izolare si agendele necinstite sau inconștiente pe care le târâm după noi de-a lungul călătoriei noastre. Împachetarea și târârea acestor bagaje psihice inutile oriunde ne-am duce nu face decât să ne împovăreze, să ne încetinească și să ne priveze de conștiința momentului prezent, ele ne scot din armonia fluxului normal universal și din păcate fac același lucru și cu cei din jurul nostru. Bagajele noastre psihice reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ajunge abia În Îndepărtatul 1929, peste podul de pe Sava, desigur În același mod ca și azi, cu aceeași bucurie a Întâlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trecea de la un vers la altul, precum cordeluța care‑mi trecea de la o tâmpă la alta peste pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mâinile mele, poate voisem să‑mi tai părul - și căderea s‑a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
TREBUI SĂ SE OPREASCĂ LA UNUL DIN APARTAMENTELE LUI PENTRU A-ȘI PUNE ȚINUTA "DE LUCRU". ERA VITAL SĂ SE APERE CÎT MAI BINE ȘI TOTUȘI ATÎTA VREME CÎT ARSENALELE ÎI PUTEAU URMĂRI PRIN RADAR MIȘCĂRILE, NU ÎNDRĂZNEA SĂ-ȘI ÎNCETINEASCĂ RITMUL. ÎN ULTIMĂ INSTANȚĂ, JUMĂTATEA DE ORĂ NECESARĂ PUTEA DEVENI DE O IMPORTANȚĂ ESENȚIALĂ. PÎNĂ ȘI UN AVANTAJ ÎN TIMP DE ZECE MINUTE PUTEA FI DECISIV. DAR TREBUIA SĂ-ȘI ASUME RISCURILE. AJUNSERĂ ÎNTR-UN LOC UNDE O CLĂDIRE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
absolut necesară. Aproape tot ce i se întîmplase după evadarea din mîinile Făuritorilor de Arme era rezultatul faptului că nu putuse purta costumul într-un arsenal. Hedrock își simți trupul mai rigid; și gîtul parcă-i înțepenise, glasul i se încetini cînd spuse: ― Aș zice că e mult prea mare salariul. Ai grijă să fie redus la cinci milioane. Triner scoase un sunet nearticulat, dar Hedrock continuă să-i vorbească lui Royan cu același glas de oțel, într-un ritm foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
negatistul urmări pînă la capăt cîteva partide, încercînd de fiecare dată să suprapună structura generală a jocului pe zona ultra-instruită a creierului său. Într-un tîrziu jucă și el zece unități fiduciare pe fiecare din cele trei numere. Focul își încetini mersul giratoriu cu scîntei aruncate în toate direcțiile și se prefăcu într-o coloană circulară de numere suprapuse. Crupierul strigă ca și cum ar fi intonat un imn: ― Șaptezeci și patru, douăzeci și nouă, optzeci și șase, de data asta cota fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ALE APARTAMENTULUI EI OFICIAL, ARUNCÎND PETE DE LUMINĂ SLABĂ ÎN COLȚURILE MAI ÎNTUNECATE, DAR FĂRĂ A SE SIMȚI MĂCAR ACOLO UNDE BĂTEAU INSTALAȚIILE DE LUMINĂ ARTIFICIALĂ. ÎL VĂZU PE PRINȚUL DEL CURTIN SUPRAVEGHIND-O CU ATENȚIE, CHIAR CU ÎNGRIJORARE. ÎȘI ÎNCETINI PAȘII ȘI SPUSE: \ NU-MI VINE SĂ CRED. PUR ȘI SIMPLU NU-L POT CREDE PE CĂPITANUL HEDROCK ÎN STARE SĂ SPUNĂ CEVA DOAR AȘA, CA BRAVADĂ. E POSIBIL SĂ EXISTE VREO ORGANIZAȚIE DE CARE NOI N-AVEM HABAR. DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trebuiau tăiate. Era pe bicicletă, pe marginea drumului. Când să intre în B., văzu o mașină oprită. Era trabantul Ramonei, lângă care ea stătea probabil așteptând pe cineva. Părea supărată. "Ce tablou trist", gândi Radu văzând-o astfel. înainte de a încetini viteza cu care cobora pe pantă, pentru a o întreba dacă s-a întâmplat ceva, văzu capota mașinii ridicată. După ce o salută, cu o ușoară plecăciune și emoție în glas întrebă: - S-a întâmplat ceva cu mașina? -Da, mi s-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El Frare Blanc“ decupîndu-se printre copaci. Apropiindu-se de colțul de la Román Macaya, tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nevoie, pentru că în copilărie am stat și eu între brazdele de fân abia cost, apoi la umbra căpițelor clădite din fânul proaspăt adunat, sub dogoarea soarelui...Acum nu s-a întâmplat altceva decât să-mi amintesc de acele zile... Am încetinit pasul și până la urmă ne-am aciuat la umbra unui stog mai retras...De undeva se aude zvon de muzică...Întorc capul către bătrân. El îmi face semn că zvonul vine de la Curtea domnească...Asta m-a făcut să-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]