4,058 matches
-
pe nea Petrică. Taică-tău, la o adică, ar fi putut să-i facă o reclamație la miliție și să-l cheme-n judecată pentru corupere de minori sau viol. Era destul de destupat la cap bătrânul ca să-și dea seama încotro s-ar putea îndrepta povestea asta și tocmai că se interesase cum devine cu coruperea de minori și violul, dar uite c-ar fi lungit-o și el pe lângă Ticuță, Mirelo, văzându-te atât de pornită să te căpătuiești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă afară, și atunci jupânu’ nu mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi insistat pe metehnele madamei Ortansa, care i-ar fi mâncat sufletul, temându-se pasămite pentru slujba asta onorabilă, curată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde or mai scoate cămașa... Cui porți de grijă și cui îi plângi de milă, Mirelo, câte și mai câte ispite ivite din spaimă și deznădejde și ură, Mirelo, când te știi încolțită din toate părțile și nu mai ai încotro s-o apuci și pe ce să pui mâna. Te-ai tot duce de nebună... Ce mare lucru dacă ar fi ieșit în stradă, la produs? Nu te gândi că n-ar fi avut cu ce. Păi, cum dracu’, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Uite că ea n-a avut noroc să atârne la bani din ăia, deși de bună seamă c-ai fi meritat, Mirelo, chestia asta o cam râcâia pe suflet, păi, la prezența și aspectul ei și uite că n-avea încotro, trebuia să se rezume, să se strângă și să se înghesuie în ea însăși... Deznădejdea și resemnarea, deh, la o adică e bun și bănuțul lui Velicu, scos din mici învârteli de azi pe mâine. Alerga și robotea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atâta stres. Una-două te pune jos și rămâi să te miri ca prostu’ că nu știi de la ce. Părerea mea e c-ar trebui s-o lași mai moale, madam Ortansa. Madam Ortansa dă din mână, arătând că n-are încotro: asta știe, asta face... — Fiecare cum e-nvățat. Io, una, de când mă știu, am muncit pe brânci. Mi-am văzut de treabă și-am ținut cu casa mea și familia mea. Tot așa mi-am învățat și copiii. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
guri acuma, și nu-ți mai spun c-a fost cu un făcut, s-a-mbolnăvit iarăși. Răcește, se umflă-n gât, nu știu ce-or face alea la creșă, că mi-e și frică să-l mai dau, da’ n-am încotro... Ce dracu’ să facă? Le știu io și p-alea de la creșă, stă toată ziua la țigări și cafele și lasă copiii neschimbați și dezveliți, vai de mama lor. Mie-mi spui? Sunt pățită cu fata... — N-am decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de părere că oriunde s-ar duce, în orice loc, fără un cheag de bani, cât de cât, nu te descurci, și mai ales cu o familie după tine. Familia-i crucea ta, da, o târâi după tine, n-ai încotro, asta e, n-ar fi suportat ca ea să se scape cu povestea aia care o stigmatizase în ochii lumii și care o cam debilizase, răscolindu-i pornirea de a se confesa oricui s-ar pune la mintea ei. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
au prins alții, care s-au trezit mai de dimineață decât ea. Ce ne e dat, dragă, asta e. Ascultă-mă, sunt ca tatăl tău; puteam să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la cinșpe-șaișpe ani... N-avem încotro, trebuie să primim cu brațele deschise ce ni se dă. Și nu-ți face probleme, și acolo unde vrei tu să pleci ca să faci bani sunt oameni. Ca și aici. Păi, cum dracu’, și la balamuc, și la pușcărie sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și de necazuri, și-i singură și străină pe lumea asta în care nimeni nu-i întinde o mână de ajutor și-i e frică, și are doi copii pe care n-are cu ce, e disperată și nu știe încotro s-o ia. Ar fi vrut să ceară un sfat, cu gândul ăsta venise, părinte, și-n clipa următoare i se luă glasul. Și auzul i se luă. Din tot ce-i spunea preotul nu auzi decât un Dumnezeu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a hotărât, întări Mirela, dând să-și alunge îndoielile, copiii, deh, copilul, cui i-ar mai păsa când ești încolțită și ți se pare?... Oare chiar i se pare sau chiar asta e? E cu spatele la zid și n-are încotro, iar Getuța că o s-o sune ea pe avocata aia să-i spună, și bine, nășico, mulțumesc, mulțumesc pentru tot, sărbători fericite, te las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să angajeze o femeie să aibă grijă de ea, da’ nici să stea cu ea toată ziua acasă. N-are încotro, trebuie să umble încolo și-ncoace să producă un ban. Păi, cum dracu’, Rafaele, am stabilit doar că trebuie să mâncăm. Indiferent! Păi, și când om ajunge să ne căcăm pe noi, să ne spele alții la cur, și atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bună seamă că se grăbea, era nerăbdător, iar graba și nerăbdarea asta ar fi putut să-l ducă de râpă, Rafaele, te urmărea o boare de vină căreia n-ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș, documentându-te, luând interviuri, consemnând pentru sau buchisind pe clapele mașinii de scris ceva ca o melodie scoasă din adâncul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în sec. Ai fi zis că nu-i pică bine la stomac, dar uite că n-avea încotro. Își luă iar agenda la răsfoit și scoase dintre file o bancnotă de cincizeci de dolari, Mirelo, ce noroc pe capul tău cu femeia asta, care doar să-i ceri și uite-o cum se scobește... Păi, stai așa, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
curând, deh, când se spovedise, doar că acum reușea să-și stăpânească plânsul. Își mușca buzele, cutreierată din creștet până-n tălpi de o senzație cu gust sălciu, de părăsire, n-ai știut și nu știi unde să te duci și încotro s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
c-o să găsească înțelegere la el s-o ajute, da’ el habar n-a avut, și tocmai când îi era mai greu, și până la urmă, de atâta disperare, poate c-a luat-o și razna și n-a mai avut încotro și s-a lipsit de copil și l-a dat, de și acuma-i vine să-și rupă carnea de pe ea când și-aduce aminte, la care el îi dă peste mână și-i varsă paharul cu bere, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimic pentru visul vieții veșnice care sapă în noi neobosit, și deja nu mai suntem cei care am crezut cândva că am fi și nici ce au vrut alții să facă din noi... Adevărul e că suntem duși, adică mergem încotro suntem duși, însă prea puțini înțeleg asta, că sunt duși și trebuie să se lase duși fără să slăbească totuși vigilența și strădania... E trecut de miezul nopții, și el iarăși n-are somn. Să veghezi, da, încercând să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câțiva pași mai Încolo. — Ești În regulă, Sam? mă Întrebă el În timp ce mă sprijineam de marginea mesei. Lemnul e cam umed. — Nu e momentul să fii galanton, spuse Lou nerăbdătoare. Șezi și ascultă ce-am să-ți spun. N-avea Încotro. Lou Îl fixa cu o privire aspră, În vreme ce cerceii Îi clincăneau pe după gulerul de blană al hainei. Ar fi putut să-i dea lecții inspectorului Monroe. Derek nu se sperie, dar luă loc cu spatele mai drept decât mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iar ea s-a ofensat? — Ceva de genul ăsta. Derek părea din nou a nu fi În largul lui, dar se opri aici cu amănuntele. — M-a făcut cum i-a venit la gură și-a trântit ușa după ea. — Încotro a luat-o? am Întrebat eu, neputând să mă abțin. N-am observat. — Ușa are o ferestruică. — Mda, dar geamul nu e transparent. Are bule d-alea În interior. D-abia poți să distingi ceva dacă nu-ți lipești fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vârsta medie era de optsprezece ani. M-am privit sumar În oglindă și-am constatat că rujul era la locul lui, coafura nu era Încă răvășită, iar crucea de pe colier nu căzuse. Purtam Într-adevăr prea mult negru. N-am Încotro, trebuie să recunosc: e un viciu. Am găsit-o pe Rachel la bar, bând rom și cola. — Hei, Sam! zise ea, aruncându-și un braț pe după mijlocul meu. Ce fericire să te văd! Se distra atât de bine Încât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe tonuri la fel de entuziaste. — M-a surprins să-l văd acolo, am continuat. Nu știam că-i plac astfel de locuri. Femeia nu s-a putut abține să nu zâmbească. Nici nu-i plac! A mers pentru că n-a avut Încotro. Ieșisem la masă și mie mi-a trăznit ca, după aceea, să mergem Într-un loc nou. Frumuseții ei nu i te puteai Împotrivi: calmă, elegantă și care-mi aducea aminte de Grace Kelly. Hitchcock ar fi adorat-o. Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că-și revenise complet. — Nu-i vina ta, Sam. Am procedat corect și, când spun asta, mă refer, de fapt, numai la mine. Dacă eu sunt În stare să duc povara asta, ești și tu. Nu aveam nici una din noi Încotro. Știi asta la fel de bine ca și mine. Am aprobat-o fără tragere de inimă. Nu mă făcea deloc să mă simt mai bine, dar, În fond, nimic n-ar fi avut efectul ăsta. Se auzi o bătaie la ușă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În această noapte cu bărbații pe care și i-au ales? Tot asftel, câți bărbați dorm alături de femeia pe care o iubesc, mai cu seamă alături de o femeie care li se dăruiește din alt motiv decât acela că n-are Încotro? Cine știe, poate că În această noapte, la Samarkand nu există decât o iubită, poate că nu există decât un iubit. De ce tu, de ce eu, vei spune? Pentru că Dumnezeu ne-a făcut Îndrăgostiți, așa cum a făcut anumite flori otrăvitoare. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câte ceva. „Vrei să afli ce au de împărțit în alte familii, de ce fac scandal?”, m-a întrebat el odată, surprins. „Prea bine nu știu nici eu. Pe mine mă cheamă abia când vine momentul să se insulte. Atunci n-am încotro, stau și ascult. Până izbutesc să-i despart, am ocazia de cele mai multe ori să învăț niște înjurături nou-nouțe. Os de târfă, de pildă. Habar n-am ce înseamnă, dar așa îi zice Negreanu nevestei lui, când se îmbată. Sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată, iar acum eu nu mai am încotro, trebuie să mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam eu și tata: din socialism și țara noastră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și m-a îndemnat să continui. I-am spus întreaga poveste, că renunțasem la studii, că din puținii bani câștigați abia puteam spera să supraviețuiesc peste iarnă, că nu voiam să mă întorc la mine în sat, dar n-aveam încotro și asta va fi o catastrofă pentru familia mea. L-am rugat să mă ajute, iar el a făcut-o și asemenea întâmplări s-au mai petrecut de câteva ori în viața mea. Mi-a spus: «Ascultă, tinere, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]