3,818 matches
-
cele din urmă, am ajuns acasă, eram pur și simplu deznădăjduit. Nu l-am găsit pe Ansoald, și, simțindu-mă ca într-o temniță, am luat-o la fugă pe străzile deja întunecate din Pavia. Am colindat ore-n șir, înfășurat într-o manta cu glugă, fără vreo țintă anume, îmboldit de durere și de mânie. Pe când dădeam să intru într-o tavernă, care era și lupanarul cel mai spurcat din oraș, am zărit o ușă deschizându-se și ieșind lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scos trupul lui Rotari și al Gailei, de-acum uscate precum lemnul vechi. Ajutoarele noastre și-au amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători. De îndată ce escorta regelui a luat-o din loc, trupurile au fost scoase de sub stratul de pământ, înfășurate în alte pânze și puse amândouă într-o frumoasă arcă de lemn sculptat. În loc să o luăm spre Benevento, ne-am îndreptat spre Puglia: puhoaie de oameni, de toate națiile și religiile, au venit să se-nchine la trecerea cortegiului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vrut să o Întrebe cum se Întâmplase și când anume Îl părăsise pe Buonocore și cum poate o femeie cu copii mici să o ia de la capăt singură. Dar cum nu-și găsi curajul de-a o Întreba, Emma se Înfășurase În eșarfa ei din pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
există, și chiar dacă ar exista, Antonio n-ar căuta-o. Cu ce scop? Nu trebuia să-i supraviețuiască. De aceea n-o va arunca În apă. Avea nevoie de un ultim contact cu ea. Cu corpul ei. Te voi strangula, Înfășurând În jurul gâtului tău ciorapii de mătase autocolanți pe care ți i-ai pus astăzi ca să te Întâlnești cu iubitul tău. Te voi sugruma cu propriile mele mâini - și nu-mi va fi milă de tine, cum nici ție nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pat, aceeași plapumă roșie, covorașul de lână colorată din fața comodei. Camera mamei și a tatei, În care duminică dimineața se jucau de-a fantomele, sărind pe patul lor și trezindu-i - căci lor le plăcea să doarmă duminica până la amiază. Înfășurați În cearșafuri, scoteau sunete care ar fi trebuit să-i sperie, dar Îi făceau să râdă, și totul se termina Într-un gâdilit general pe saltea. Duminica era ziua lor preferată. Din păcate, era doar una din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aris Începuse prin a refuza să mănânce animale moarte și ajunsese să nu mai mănânce aproape nimic, și nu mai avea grijă nici de sănătatea lui, nici de el Însuși. Dar nu era mama lui, era prietena lui. Maja Își Înfășură unul dintre cârlionții lui violeți și aspri În jurul degetului. Părul lui Aris era tare ca sârma. Încă nu-i venea să creadă că Îl sărutase. Zâmbi liniștită. O lună poate fi surprinzător de lungă. Se pot Întâmpla atâtea lucruri. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Gândurile alergau În alte părți. Ce vei face acum? repetă Sasha. Privea drept În fața ei, Întunericul În care se aruncau grăbiți. Mă voi certa puțin cu mama pentru că am trezit-o și apoi mă pun În pat, răspunse Emma. Își Înfășură șalul de pene portocalii În jurul gâtului, Înfiorată la gândul că trebuia să facă iarăși față reproșurilor Olimpiei. Când Îl părăsise pe Antonio se gândea că-și va lua repede o casă doar pentru ea și copii. Dar nu reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a primit hainele cele noi. Spătarul dădea în fiecare an, de Paște, câte un rând de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână subțire și scundă, cu capul înfășurat în pânză albă și cu fața pământie. Stătea cu ochii aninați de perete, cu capetele basmalei ca două urechi iepurești crescute la ceafă, și vorbea fără oprire n-aș putea să mai spun cum am ajuns în pădure, se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cap, eu și cu măria-sa, spătarul nostru, Dumnezeu să-l ierte. Vestea morții lui Gongea l-a mâhnit pe Zogru și-ar fi vrut să știe mai multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub care ardeau două vreascuri și bălegar mult. - Nu-i ia ciuma, boierule, pe cine face săpun! îi spusese ea râzând, deși Gligore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița lui preferată de păr. - S-a descoperit un cadavru din vremea lui Vlad Țepeș, propriu-zis doar osemintele acestea, aveți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei brâncovenesc, fusese vopsită maro, ca să țină la murdărie. Zogru a plutit în curte pe deasupra măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu părul tuns și dat pe spate și cu o față câinoasă. A intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este vorba și abia atunci și-a dat seama că era Vencica. De la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un apartament cu două camere, cu mobilier puțin. Din sufragerie, de pe fotoliul în care Giulia își bea nesul, se vedea pe sub o arcadă un pat de fier, acoperit cu un pled alb, de bumbac subțire. Bobo a ieșit de sub duș, înfășurat în halatul azuriu și pufos, ca într-o reclamă. - Să nu-mi faci avansuri acum, că ar trebui să fac și eu un duș și n-am chef. - OK. Data viitoare. Bobo o luase în serios. Ei i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un vânt puternic și înghețat, iar în cele din urmă, se va întâlni cu realitatea și va deveni matur. Din, momentul în care va bate la Ușa Adolescenței, va intra într-o lume necunoscută, iar stăpâna acestei lumi îl va înfășura ușor într-un sac transparent care îl va despărți de lumea reală, iar el va deveni visător și vulnerabil. Va intra în mrejele dragostei și va înțelege ce este iubirea. Va simți fluturași în stomac, dar totodată va suferi, fiindcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de fiecare dată în seamă. Și tot acum, va vărsa primele lacrimi din dragoste. Primele lacrimi adevărate, izvorâte din suflet, care aduc o dată cu ele căldura inimii unui adolescent, o inimă ce ascunde bunătate și inocență. Printre petalele unui trandafir roșu, înfășurat cu spinii iubirii și frunzele magiei, te vei afla tu cu persoana iubită. Buzele voastre, păstrate până acum ca niște lucruri sfinte, se vor apropia și va avea loc o explozie multicoloră, printre stropii fierbinți ai fericirii, prin aerul imprimat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am spus dintr-o suflare: Pe plajă, un tânăr a fost mușcat de un rechin! Repede! Apoi am închis și m-am aplecat spre placă. Brațul rănit pierdea prea mult sânge. Mi-am dezbrăcat costumul de surf și l-am înfășurat în jurul mâinii rănite. Cu o forță necunoscută am ridicat placa până aproape de remorca mea. Aceasta rămăsese sprijinită de ea și tânărul alunecă puțin. Rapid am ridicat celălalt capăt, l-am împins ușor și astfel băiatul a ajuns să sângereze în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu auzi cum cântă cocoșul? Acum se crapă de ziuă! Mamă, mai stau puțin! Mi-e somn rău! Nici pomeneală, îi răspunde mama. Du-te și înjugă boii, să nu ne prindă ivitul zorilor! Ion se dă jos din pat înfășurat în cămașa lui cea lungă, aruncă doi pumni de apă pe față și merge de înjugă boii. Diii, măi, Joian! Boii se urnesc alene, mergând încet, aproape numărându-și pașii. Copilul se urcă în căruța deja plină și-și găsește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat pe toată lumea cu țipetele ei. Lea și Zilpa s-au repezit la ea și au găsit-o suspinând, înfășurată într-o pătură plină de sânge. Nimeni nu putea s-o facă să se simtă mai bine. N-o lăsa nici pe Ada să stea cu ea. Nu-l lăsa nici pe Iacob s-o vadă. O săptămână întreagă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un pom, tot un băiat și tot brunet, dar mult mai mic decât primul. Dar mama lui nu l-a văzut. Un șuvoi de sânge i-a urmat și lumina din ochii Zilpei s-a stins. Inna și Rahela au înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească sângele. I-au udat buzele cu apă și bere tare amestecată cu miere. Au cântat imnuri și au ars tămâie ca să nu-i lase spiritul să iasă din cortul roșu. Zilpa a zăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ruti n-a scos un sunet. Și când sângele a început să curgă, întunecat și cu cheaguri, nici nu și-a mișcat buzele. Orele treceau, sângele curgea și nu se mai oprea și ea tot nu zicea nimic. Ruti a înfășurat-o în lână de mai multe ori, până când în sfârșit s-a oprit. Nici un bărbat n-a știut ce s-a petrecut în noaptea aceea. Nici un copil nu s-a dat de gol, pentru că nici o mamă n-a povestit, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea lângă mine două grămezi de așternuturi frumos împăturite. Îi luase cu ea, mi-am închipuit. Rahela ascunsese idolii fără mine. După ce o urmărisem cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din care fusese făcut cortul tatălui meu. Peste tot în jur, corturile erau la pământ, parii erau adunați în snopuri, frânghiile rulate. Casa mea se desfăcea în bucăți. Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de cupru. Iosif era și el la fel de fascinat de oameni și câteodată se ducea lângă ei să-i vadă mai bine. Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]