3,183 matches
-
la ușa din dreapta a pasagerilor, ședea hamalul cu bîta de bambus, care fusese gata să-l ucidă pe Jim Înainte ca Basie să intervină. Pe locul din față, lîngă șoferul chinez, erau doi australieni din lagărul Siccawei. Cei șapte erau Înghesuiți În Buikul stropită de noroi. Ferestrele erau Încă Împodobite cu Însemnele și afișele pe hîrtie de orez ale generalului din regimul marionetă, care făcuse tot războiul cu mașina lor militară. Vomă uscată, sînge de la nasul lui Jim și de la rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim o văzuse de pe stadionul olimpic, anunțînd sfîrșitul unui război și Începutul celui următor. Cu puțin Înainte de a se Însera, ajunseră la orașul comunist de pe rîu, la trei kilometri de sud de Lunghua. Casele mizere cu un singur etaj se Înghesuiau lîngă zidurile unei fabrici de ceramică, la fel ca așezările medievale pe care Jim le văzuse În enciclopediile din copilăria sa, adunate În jurul unei catedrale gotice. Cuptoarele avînd cupole și coșuri de cărămidă, atrăgeau spre ele ultimele raze ale soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mașinile oprite la semafor. Îi cerusem vânzătoarei să ne cheme un taxi și acum îl așteptam în picioare sub copertina magazinului, o perdea pe care apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru, care se înghesuise acolo pentru a se feri de rafalele ploii devenită dintr-o dată violentă. Prea aproape de piciorul meu picura apa de pe umbrela unei doamne neatente. Priveam sforțându-mă dincolo de părul Elsei, în stânga ei, printre farurile roșii și galbene care ajungeau până la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme care se înghesuiau de-a lungul șoselei cu coama lor strâmbă de antene, cât vedeai cu ochii. Ar fi trebuit să o înștiințez pe mama ta, uitasem de ea și de tine. Vă împinsesem într-un colț al minții, unde nu părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apăsa povara întregii mele vieți, care îmi era și-mi este și moartea. Mă apăsau nu doar cei șaizeci de ani ai mei de viață individuală și fizică, ci mult mai mult de-atâta; mă apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în cel mai ascuns ungher al sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o iau înainte. Am intrat. Jaluzelele erau coborâte pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele. L-am ocolit și m-am așezat pe scaunul de lângă birou. Doctorul Gabor și-a făcut loc pe lângă el și s-a așezat în fața mea pe un scaun mai mare. Nu era un bărbat masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
slab cu vreo 15 kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un creion din cele câteva înghesuite într-o vază etruscă. Biroul era la fel de aglomerat ca o casă de amanet. Se găseau acolo instrumentele meseriei lui: hârtia și creionul după care se întinsese, un telefon, vreo șase cărți cu cotoarele răsucite spre el, un ceas, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a acelor aripi curbate care nu ar fi fost nelalocul lor într-un teatru de varietăți, gândul îi zbură de la problemele mele. — Nu-i așa că e o frumusețe? întrebă el. Am fost de acord că era. Deschise portiera și se înghesui pe scaunele tapițate care miroseau așa de bine că îți venea să le mănânci. Poate ar trebui să te apuci și tu de fumat, spuse el scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse bricheta în aprinzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe culoar, am trecut de perdea și m-am îndreptat spre partea din față a încăperii lungi și înguste. Chivotul era deschis. Tora stătea pe o masă înaltă de lemn. Un grup de bărbați acoperiți cu șaluri de rugăciune se înghesuiau în jurul ei, cântând. Deși nu înțelegeam cuvintele, ceva în mine răspunse cadenței neobosite, dar ce suflet nu se lasă înduioșat de o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe stradă, ecoul abia tulbura aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul cu tutun încă mai erau ocupați. Bicicliști pedalau spre casă cu serviete și plase de cumpărături, cu copii înghesuiți pe scăunele legate de ghidon sau de roata din spate. Armata de bicicliști era îmbrăcată mai bine decât îmi aminteam eu și erau mai multe femei printre ei. În vremurile de demult, femeia era acasă, pregătind cina. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu reușeau să scoată din gura lui Încleștată decât aceleași cuvinte: „Destul. Ajunge“. Era posibil să fie un Început de amigdalită? De pneumonie? Meningită? Fima se Înghesui și se așeză alături de el, pe fotoliu, făcându-l pe micul Challenger să se bage și mai mult În colțul său. Îi Îmbrățisă umerii slabi și insistă: —Spune-mi ce s-a Întâmplat. Nimic, zise Dimi. Unde te doare? —Nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o batistă mototolită. Își așeză capul Între sânii ei grei și calzi, de parcă ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
actuale: —Ei, ce ziceți de polonezii ăștia antisemiți? N-au Învățat nimic și n-au uitat nimic. Ați auzit la radio ce-a spus cardinalul ăla din Varșovia despre mânăstirea de la Auschwitz? A reluat Întocmai vechile lor melodii: de ce se Înghesuie evreii, de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că doar au fost uciși și milioane de polonezi. Iar drăguțul nostru de guvern, cu servilismul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se Împace În sfârșit cu singurătatea pe care o crease cu propriile mâini, până la capăt, fără drept de apel. De acum Înainte va trăi În tăcere. Se va retrage. Va rupe legăturile respingătoare cu toate femeile binevoitoare care se Înghesuiau În casa și În viața sa. Va Înceta să-i bată la cap pe Țvi și pe Uri, și pe ceilalți din grup cu sofisme și teribilisme. O va iubi pe Yael de la distanță, fără să fie o pacoste. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și le arătam tuturor cutia, afirmând că trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu bulgări tramvaiul, cum se înghesuiau la sunetul clopoțelului ca o grămadă turbată spre intrare, ca să dea năvală în clasă, și izbucneau într-o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa, de fiecare dată când domnișoara Kleinert mă scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din mărturiile acelui univers al vaselor mele, din ziduri, cărămizi, cioburi. Și totuși pământul nu mai era doar pământ. Un pumn din substanța aceea ar fi ajuns să faci să pornească mașina, un bulgăre de „clisă“, smuls din țarină și înghesuit în rezervor ar fi produs energie pentru decenii întregi, așa ar fi scris ăia în Hobby, susținea fratele meu; Bombardierul-Tinu putea, în acest caz, să-și închidă stația de alimentare cu combustibil. Cu ajutorul acestei energii atomice ale cărei ciuperci le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe flancurile stâncoase, acoperite de zăpadă în această nemișcare glaciară. Și asta, spunea tata, era absolut minunat, mai ales când vremea avea, ca azi, limpezimea cristalului. Cu toate astea, noi ne înghesuiam; ne urcarăm tremurând de frig și tata conducea mașina înțesată de bagaje în jos, prin curba ascuțită. După ce am ajuns în vale și pe urmă în plină câmpie, iar căldura se preschimbă în adevărată dogoare, străbăturăm sate și o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un tip deosebit care fusese în „Heftli“, iar Herr Meier mă scoase în fața clasei, ridică articolul cât mai sus și spuse că și el încercase, cu ocazia unui concurs de tir sau cu un prilej asemănător, „să ajungă în Heftli“, înghesuindu-se în spatele unui proeminent. Dar colegul lor de clasă e chiar cel din față: - Nu ca noi, indivizi obișnuiți. Colegii mei trebuiau să-și întipărească bine în minte că un camarad de-al lor avea să devină cu siguranță ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
originea în pilonii de lemn ai constructorilor de stâlpi, iar severul profesor, director al Muzeului Național elvețian, nu a mai lăsat nimic, cu zelul său reformator, din specificul paradisului elvețian de odinioară, decât șiruri de pălăriuțe din stuf, care se înghesuiau la țărm ca niște vestiare ale unui loc nou de camping. Totuși, construcțiile pe piloni se înghesuiau cu o forță nebănuită înapoi în lumea modernă, în ciuda cercetării și a teoriei. Le Corbusier, cel care cunoștea renovarea acestor clădiri încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu a mai lăsat nimic, cu zelul său reformator, din specificul paradisului elvețian de odinioară, decât șiruri de pălăriuțe din stuf, care se înghesuiau la țărm ca niște vestiare ale unui loc nou de camping. Totuși, construcțiile pe piloni se înghesuiau cu o forță nebănuită înapoi în lumea modernă, în ciuda cercetării și a teoriei. Le Corbusier, cel care cunoștea renovarea acestor clădiri încă din copilărie, menționa în proiectul lui, Boîte en air, din 1928, stâlpii de beton pe care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
coline împădurite - și noi regăseam în perspectiva aceea, într-un fel, priveliștea din S. așa cum fusese ea la început, de parcă o recâștigaserăm, chiar dacă dintr-o poziție situată mai sus. La inaugurarea casei tata și-a invitat prietenii; aceștia s-au înghesuit în camera de zi, dotată cu trei trepte, o încăpere care prin cele câteva mobile moderne, alese de mama ca să se armonizeze cu piesele moștenite din Cöln, părea mai impozantă decât era de fapt. Hans Saner exclamă „Ha!“, exprimându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la microunde, pentru că nu puteam să ridic ceainicul plin. Când am intrat cu cana în sufragerie, am observat că Mark își mutase toate lucrurile înapoi. Aranjase la locul lor toată mobila și tablourile. Până și cărțile stăteau la locul lor, înghesuite la întâmplare între bibelouri, suveniruri de prostgust și fotografiile noastre preferate. Mă întrebam când făcuse totul. Nu în timp ce eram bolnavă, pentru că l-aș fi auzit. Trebuie să fi făcut-o cât am fost eu în Selsey cu Ed. Deci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-te ce nebunie a fost totul: l-ai părăsit pe Mark, ai dat petrecerea origami, ai început să ieși cu Ed, te-ai lăsat prinsă de jocul de-a ce-ar-fi-fost-dacă cu Kieran, weekendul petrecut cu Ed, până și Alfie. Ai înghesuit experiențe și greșeli pentru o viață întreagă într-o scurtă lună. Și acum, că ne-ai prins din urmă cu experiențele, te poți întoarce la viața ta liniștită cu Mark, știind că nu ai ratat nici o experiență. Cred că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]