4,859 matches
-
puțin... Îl iau de mână, jenată, pentru că stau în continuare pe burtă. Mă întorc puțin pe-o parte și stăm așa câtva timp, atingându-ne reciproc degetele. Mi-am avut distracția de moment, zic eu, nu trebuie să te mai îngrijorezi din pricina asta. Finn își drege vocea, ca să-și acopere suspinul de ușurare. — Dar tu, continui eu, tu n-ai avut încă o asemenea aventură. — Nici n-am nevoie de așa ceva! protestează Finn. Într-un fel, Vanessa a fost aventura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul sună zilnic. Invariabil răspunde Gigi Zană, puștiul clanului din dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am de scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană. Dar ceea ce o îngrijora cel mai tare pe madam Ciolpan era că, pe cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele, legumele. Pur și simplu nu-i intra în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcuse până atunci. — Săru’ mâna! a salutat-o Prințesa ștergându-se pe picioare pe preșul din față și intrând înăuntru. Stai pe scaun puțin că mai am ceva de făcut la bucătărie. Aoleu! Nu mai am roșii, a spus ea îngrijorată după un timp. Am crezut că mai sunt și trebuie să pun în mâncare. Dați-mi bani că vă cumpăr eu,cucoană. Doamna s-a gândit:” Îi dau banii și n-o mai văd nici cu bani nici cu roșii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plătit toată consumația pregătindu-se să plece, că a doua zi avea un program încărcat. S-au îmbrățișat cu toții sărutându-se în nedumerirea celor care nu-și explicau ce caută Prințesa printre țigani. Când au ajuns acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos ca și data trecută când am fost și noi? — Publicul a fost mulțumit, i-a plăcut, m-a aplaudat, m-a răsplătit cu flori. — Cine ți-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
S-a dus să-l anunțe pe Alexandru, dar ei plecaseră, ușa camerei fiind încuiată. A scris un bilet în fugă, cu mențiunea pentru Alexandru, în care îl anunța despre plecare. Alexandru, văzând că nu mai sosește pe plajă, era îngrijorat. N-a avut răbdare și avenit la vilă. Găsind ușa camerei Teofanei încuiată, chiar și-a făcut probleme. A plecat în oraș, s-a întâlinit cu colegii lui de cameră, au mers la masă, dar era absent la discuții. Întorcându
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am văzut o mașină, de vreo două ori, a parcat la blocul lor din care a coborât un băiat, îl informa tatăl. — Cum arăta băiatul?întreabă Cezar. — Bine făcut, elegant. — Poate a fost vreun neam de-al lor, se cam îngrijora Cezar. — Asta nu știu. În același fel se frământa și Teofana cu câteva zile înainte de revedere. „Sunt foarte curioasă să văd cum arată țâfnosul meu? S-o fi negrit și el ca și cei din Africa de atâta căldură. Dacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie se năpăstuiesc peste natură. Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
mulțumi mișcat. Era fericit că va putea servi și el pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima întîlnire și nu s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de sarcină și de juxtapuneri spațiale în așa hal că ar fi scandalizat-o dacă ar fi știut. Niște speculații prea puțin conforme cu uzanțele în vigoare... Încât ei preferau să le păstreze pentru ei, de teamă să n-o îngrijoreze peste măsură. Tulburarea lui Lambert era strict interzisă. Ca navigator al lui Nostromo, era răspunzătoare, cea dintâi, de întoarcerea lor integrală la cuibușor și nimeni de la bord nu-și putea închipui o perspectivă mai exaltantă și mai dorită. Brett era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
complexe pe tastele înghesuite ale controalelor sale. Toate ecranele pasarelei, cele mai multe atârnate la semiînălțime pentru ușurarea inspectării, se aprinseră. Navigatorul se aplecă asupra ocularului de lângă scaunul său... și se încruntă numaidecât. Ceea ce văzu n-o surprinse. Ceea ce nu văzu o îngrijora. Factorul cel mai important, figura anticipată care ar fi trebuit să domine cadranul, nu era prezentă la întâlnire. Absența sa nega credibilitatea celorlalte cadrane de înregistrare. ― Unde e Pământul? Supraveghind cu atenție propriul ecran, Kane văzu un fond negru pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Parker, care nu păru câtuși de puțin jignit de sarcasmul lui Ripley. Sunt dornic de a împinge tot mai departe fruntariile contului meu în bancă! Deci... cum se va face împărțeala în caz că găsesc ceva de valoare? Ripley suspină. ― Nu vă-ngrijorați. Veți primi amândoi ce vi se cuvine. Și cu asta, ea începu să scotocească iar prin cutia cu scule, în căutarea unui tip special de modul oprativ pentru ultima secțiune avariată din panoul mural. ― Eu nu mai lucrez nimic! anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nimic. Aplecându-se mai mult, o zgâlțâi de flancuri apoi de vârf. Pe suprafața ei nu era nimic ca un mâner sau ca o gaură de prins. ― Atingerea ei îmi dă o senzație ciudată, chiar și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-a-ntâmplat? întrebă ea. ― Nu știu, nu știu. Poate că a căzut și și-a stricat generatorul. (Șovăi.) Nu poate sau nu vrea să răspundă. Cred că ar fi mai bine să-l ridicăm. ― Nu e prematur? Și eu sunt îngrijorată, dar... Dallas o fulgeră cu privirea. Când văzu că Lambert îl fixa speriată, se calmă. ― Bine. Bine. Locul ăsta (arătă către pereții lucioși) mă calcă pe nervi, asta e. Îți spun că trebuie să-l tragem. ― Se poate dezechilibra, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acestei promisiuni îl liniști pe colegii lui, cu excepția lui Ripley. Aceasta începea să suspecteze pe toată lumea și nu avea încredere în nimeni. Ea dintotdeauna fusese puțin cam paranoică, iar turnura dramatică pe care o luau evenimentele agravau această tendință. Era îngrijorată acum și de șubrezirea ei psihică cât și de amenințarea reprezentată de această vietate, aproape în aceeași măsură. Evident, când aceasta va fi neutralizată, vor dispărea și problemele ei psihice. Nu-i așa? Micul grup de oameni porni la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
știut că aparținea genului emotiv. Ea este foarte competentă pentru a dirija o navă printre stele, mai puțin bună pentru a-și planifica viața. Ripley își continuă arcul de cerc, forțându-și buzele să surâdă. ― Pe momenl nu Lambert mă îngrijorează. Ci dumneata. Se întoarse către ușă. simțind mușchii stomacului cum se contractau deja. ― Iată cum revine paranoia, zise el cu tristețe. Ai nevoie numai de un pic de odihnă. Făcu câțiva pași în direcția ei, eu mâna întinsă. Ea sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că au fost la descîntat. 41% sînt cei care au declarat, care au recunoscut deci, dar am motive întemeiate să cred că mai sînt și alții care s-au jenat să recunoască. Poate că acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze, și nu că, pe o piață liberă, s-au găsit imediat „antreprenori” care să comercializeze cea mai rentabilă marfă din lume : prostia. În concluzie : ce s-a întîmplat în aceste zile în care toată țara era cu ochii pe „vrăjitoare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
manifestă grija în moduri diferite. Dincolo de efectele psihologice asupra personalității viitorilor adulți, există și o implicație mai „fiziologică”. Înfășați și înfășurați compulsiv cît mai mult timp cu putință, feriți de orice adiere, copiii noștri sînt mai puțin „căliți” și mai îngrijorați de ce li se poate întîmpla dacă se expun așa, neprotejați, amenințărilor „naturii”. Învață să răzbească în viață, să asude muncind din greu, dar rămîn cu o problemă : îi trage corentu’ ! Și mai este ceva, la pachet cu „corentu’ ” : înfășatul ăsta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
primul loc al „problemelor românilor”, dar îngrijirea sănătății nu este (încă) printre prioritățile concetățenilor noștri. Mai mult, o complexă anchetă realizată anul trecut de Discovery printre tinerii din Europa dă o formă statistică acestui paradox : tinerii din țara noastră se îngrijorează cel mai mult în legătură cu sănătatea, dar în același timp obțin și cel mai mare procent de pe continent la afirmația „sînt conștient că nu mă îngrijesc de sănătatea mea atît cît ar trebui”. Altfel spus, la categoria juniori, sîntem pe primul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu prestigiul care rezultă de aici, nu mai este deloc ceea ce au fost obișnuiți să fie. În termeni de gender, a rezultat un (relativ) empowerment al femeii și, complementar, un soi de dis-empowerment al bărbatului. Cum să nu fie bărbații îngrijorați în asemenea condiții ? Soluția găsită, pe lîngă angoasele nemărturisite ale zilei de mîine, este adesea aceea a unei supracompensări simbolice, la nivelul imaginii sociale : la un statut și un prestigiu mai mici, se afișează o casă și o mașină mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
majoritatea dintre noi nu mai mănîncă ceea ce mamele noastre mîncau cînd erau copii. (...) Istoric vorbind, aceasta este o situație neobișnuită”, constată Michael Pollan într-un recent bestseller dedicat alimentației. Și continuă, identificînd ceea ce numește „paradoxul american” : cu cît sîntem mai îngrijorați de alimentația noastră, cu atît se pare că devenim mai puțin sănătoși. Trebuie să ne întoarcem deci la „hrana adevărată” (real food) și să refuzăm ceea ce bunicile noastre nu ar fi recunoscut drept mîncare - ne sfătuiește, în consecință, nutriționistul american
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aveau neveste. Deci nu aveau cum și de ce să fie bărbați tradiționali. Această constatare elementară a stîrnit și primii nori pe cerul senin al grădinii noastre zoologice : — Să nu avem însă probleme cu CNCD-ul pentru discriminarea femeilor ! s-a îngrijorat unul dintre candidați. — Aoleu, dacă vin feministele și aruncă prin gard cu ouă clocite în noi ? m-am speriat și eu la rîndul meu. Stați așa, să procedăm sistematic : bărbatul tradițional trebuie să-și bată nevasta ca să fie tradițional ? — Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp am stat așa, privind bradul, căci nu aveam ceas. Și nici nu mă mai gîndeam la asta. Voir si le fleuve est encore fleuve... Din fericire, în ziua aceea eram singur acasă, căci altfel ai mei s-ar fi îngrijorat de întîrziere. Așa, am putut să merg mai departe, dîndu-mi seama că mă rătăcesc tot mai mult, dar știind că dacă o țin tot așa, drept înainte pe firul văii, pînă la urmă voi ajunge acolo, sus. Am ajuns spre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
află în contradicție cu ceea ce știa lumea antică se exprimă prin supoziția că noi, acum, înțelegem „legile naturii”, dar cei care au trăit înainte de secolul al XVIII-lea nu înțelegeau. În acest sens, C.S. Lewis comenta caustic că Iosif era îngrijorat în privința sarcinii Mariei, nu pentru că nu știa de unde vin copiii, ci tocmai pentru că știa. Lumea antică nu era ignorantă. Unora le place să creadă că era, dar, de fapt, ei știau destule pentru timpul lor. Noi trebuie să ne păzim
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]