2,464 matches
-
Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații cu baioneta la armă. ― Domnule maior, vă rog, am crezut că... zise Baloleanu îngrozit de cadavrele și răniții întîlniți pe drum. Maiorul Tănăsescu, călare, se apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-a fost frică să nu se mai întîmple ceva pe acolo... Sosi și Gogu curând. În cele câteva zile de când nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ești om, ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele catedralei. Morții aveau cu toții ceva în comun, ochii larg deschiși, o spaimă fără margini întipărită pe față și gâtul sfâșiat. Zvonurile mergeau chiar mai departe, îngrozindu-i și mai tare. Din rănile victimelor nu curgea niciun strop de sânge, de parcă fuseseră atârnate cu capul în jos și niște animale lacome și ciudate le lipăiseră sângele până la ultima picătură. Străjerii patrulau prin oraș zi și noapte, zăngănindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iese afară. 17 În mai 1858, prințul Kung aduce vestea că soldații noștri au fost bombardați în timp ce se aflau în barăcile lor. Forțele franceze și engleze au atacat cele patru forturi din Taku de la gura de vărsare a râului Peiho. Îngrozit de colapsul apărării noastre pe mare, împăratul Hsien Feng declară legea marțială. Îl trimite pe Kuei Liang, socrul prințului Kung, acum Mare Secretar și cel mai înalt funcționar manciurian de la Curte, să negocieze pacea. În dimineața următoare, Kuei Liang caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâinile pe șolduri, spate și umeri, fără să transpire, având grijă ca niciodată paharul unei fete să nu rămână gol. Nu semăna deloc cu singura mea noapte de rebeliune adolescentină, pe care mi-o petrecusem timorată, ghemuită Într-un colț, Îngrozită de mulțimea fremătătoare de la Limelight. Când am terminat de observat priveliștea, Leo Își alesese deja un tip frumos, brunet. Amândoi dansau cu un cuplu hetero frumos ca În reviste, toți patru mișcându-se perfect pe ritm, lipiți unii de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-și ducă banii și petrecerea În altă parte, dar el se mai uită o dată scurt la mine și i se adresă celuilalt paznic. —Anthony, lasă-i să intre. Anthony, care fusese până atunci surprinzător de Împăciuitor și non-agresiv, păru Îngrozit de această Întorsătură și Începu să-și apere părerea. —Frate, sunt optzeci de oameni, ce mă-sa. Nu-mi pasă câți bani au, e curul meu la mijloc dacă... — Am spus să-i lași să intre. Eliberează oricâte mese e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
n-aveam, Pen, sincer. Urmă o pauză, apoi a spus, foarte Încet: —Avery a spus că toată lumea te-a văzut la petrecerea de ziua unui tip, În centru. Asta nu mi se pare o chestie de serviciu. Am fost destul de Îngrozită de comentariul „toată lumea te-a văzut“, dar m-am grăbit să-i explic ce s-a Întâmplat de fapt. —Știu, Pen, știu. Philip mi-a spus că Elisa i-a spus că o se ne Întâlnim cu Kelly acolo. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
E datoria lui să ridice vălul pe care-l aruncăm noi peste taina cea dulce a vieții". "Văl", "fericire", "taina cea dulce a vieții", cuvinte care stârnesc curiozitatea, dar în același timp încărcate de făgăduințe, nu sunt în măsură să îngrozească o tânără fată. Curând totuși, cuvintele tatălui devin mai alarmante, aproape amenințătoare. Dacă nu au încă nicio bănuială, o previne baronul, fetele "se răzvrătesc adeseori împotriva realității cam brutale ce se ascunde în umbra visurilor. Rănite în sufletul lor, rănite
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o clipă, fără prea multă tragere de inimă și nespus de tulburată, greutatea trupului mângâietor ce artă... să oferi totul prefăcându-te neștiutoare". Ce atitudine ar fi trebuit să adopte? Catherine, deși ispitită, ezită, sfârșind prin a fugi de Georgie, îngrozită de perspectiva unei relații homosexuale. La acest sfârșit de veac, nu are îndrăzneala să încalce dubla interdicție a sexualității și a safismului. Cu toată împotrivirea trupului, Catherine ajunge până la urmă să intre în rândul lumii. Se mărită la 26 de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu totul în genune". Acest climat avea asupra tânărului Michel o influență cu atât mai mare cu cât întărea interdicțiile morale pe care i le inculcase propria mamă, care, chiar dacă nu era deloc bigotă, era totuși catolică, și mai ales îngrozită de ideea că fiul său ar putea într-o bună zi să-și compromită întregul viitor. "Michel, să nu lași vreo fată însărcinată, să nu cumva să lași vreo fată însărcinată!" îl dăscălea tot timpul. Mama tânărului își pusese toată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
situație fobogenă. Dl B., un jurist în vîrstă de 32 de ani, a apelat la medic pentru a-și trata spaimele care l-ar fi împiedicat să fie de față la apropiata naștere a fiului său. El susținea că este îngrozit în toate situațiile care au fie și cea mai mică legătură cu boala sau rănirea. De exemplu, nu reușește să facă injecții, să i se ia sînge sau chiar să audă despre oameni bolnavi. În astfel de situații, i se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fără excepție, obișnuințele strămoșilor și nu se amestecară în cele ale popoarelor migratoare". Instinctul de conservare este prezentat ca un reflex al apărării originii: "Romanii nu ar fi vrut niciodată să se căsătorească cu femei de alt neam. Ei erau îngroziți de aceste căsătorii, iar această teamă se păstrează pînă și în zilele noastre. Un țăran moldovean sau muntean nu ar vrea vreodată să se însoare cu o unguroaică, o poloneză sau oricare altă străină". Discursul propus de Kogălniceanu este fragmentar
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gangsters) începînd să cunoască ceva din viața străzii și a avut necazuri "făcînd prostioare" dar a supraviețuit. Astăzi, cînd îi vede pe tinerii negri făcînd aceleași prostioare, trecînd prin aceleași etape de maturizare dar murind de tineri, Ice Cube este îngrozit de cultura care îi ucide, dar în același timp își avertizează publicul tînăr că astăzi, "să faci prostioare" te poate duce la moarte și că a venit vremea ca ei să devină mai înțelepți. Cîntecul se încheie cu refrenul "prostesc
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
au uimit un număr mare de telespectatori, iar în următoarele săptămîni au oferit multe emoții, răsturnări de situații, surprize și diverse comploturi puse la cale. Amenințările cu arme chimice, terorismul și sîngeroasele ofensive terestre ale irakienilor se pare că au îngrozit pe mulți telespectatori, reușind astfel să mobilizeze un real sprijin împotriva irakienilor (vezi pentru documentație discuția de mai jos). Războiul terestru, în special, a cauzat o creștere a acțiunilor dramatice, ducînd la o hotărîre rapidă și la un sfîrșit fericit
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Jean Mattern, Băile Király*, este istoria unei arheologii a memoriei individuale. Protagonistul Gabriel, un individ matur și aparent mulțumit de existența sa închegată, traversează o criză identitară severă, declanșată de faptul că va deveni tată. Scenariul aparent banal, al bărbatului îngrozit de teama paternității, nu se bazează, însă, pe un clișeu. Motivul pentru care Gabriel se retrage (temporar sau definitiv) din această poveste, este unul ce ține de substratul de profunzime al personajului, mai precis de identitatea sa. O călătorie la
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
El e bărbatul care a căzut din căruța brutarului, rupându-și gâtul, nu-i așa?" Femeia-i răspunde grăbit " O, nu, Doamne ferește! A murit de holeră!" În jocurile ei excentrice, lui Sarah Bernhardt îi plăcea să parodieze histrionic practica post-mortemului, îngrozindu-și cunoscuții: în 1887 circulau la Paris, într-un cerc restrâns de prieteni și admiratori, fotografii cu ea în sicriu, cu brațele încrucișate pe piept, îmbrăcată în alb, înconjurată de flori. Șocul inițial era urmat de vestea îmbucurătoare că actrița
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ruby mărturisește chiar că a reușit să adune o colecție impresionantă de astfel de fotografii, primindu-le de la oameni ce își doreau să scape cât mai repede de ele. Țărmul neștiut, de unde nimeni n-a mai venit și care ne-ngrozește În cartea sa din 1983, Images de l'homme devant la mort, elaborată după apariția Omului în fața morții, Philipp Ariès observă: "Morții îi place să fie reprezentată. Imaginea poate păstra unele dintre sensurile ascunse, reprimate, pe care cuvântul scris le
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și a conducătorilor. Un social în același timp neliniștitor și fascinant e pus pe picior de egalitate cu refulatul individului. El aduce la lumina zilei ceea ce atît de greu am izbutit să sesizăm: inconștientul. Inconștientul întruchipat de mulțimi l-a îngrozit pe Freud la fel de mult ca pe noi. I-a trezit aceleași temeri pe care i le trezise odinioară lui Le Bon, dacă vă amintiți: Această teamă de mulțimi, scrie Marthe Robert, pe care o putem cataloga drept fobie fără a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care au încercat să-și afle în ele sursa de inspirație, de pildă un Michel Jeury, au descoperit acolo îndeosebi teme, idei și un anume mod de a citi realitatea politică franceză. Astfel, timpul spasmodic, care trimite la o conștiință îngrozită în universul unor simulacre, prinsă în căutarea "realității ultime", a inspirat universul cronolitic al lui Jeury, la care acesta s-a referit în cel puțin trei dintre romanele lui: Le Temps incertain / Timpul nesigur (1973) Les Singes du temps / Maimuțele
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
chestiuni amoroase. El mai era si dramaturgul de succes al Teatrului "Nottara", în acea perioadă. Dar fusese inițial medic. Deci, poate că știa mai multe despre himere, deliurum-tremens, halucinații post-bahice... I-am povestit totul, sincer, crispat și uimit. Transpirînd și îngrozindu-mă de tembela-mi docilitate în fața necunoscutei. După ce am terminat, IDȘul cum i se mai spunea nu a avut nici el o reacție de om sănătos la cap. Ba chiar parcă vroia să-mi demonstreze, cabotin, că se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să rezum în ea torturile și batjocura și poate că am exprimat și cruzimea. Foarte impresionant, plină de forță murmura tipograful răsfoind hârtiile. Am presupus că era mult prea personală, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
concepția pe care ne dorim să o aibă ceilalți despre noi (Jourard, 1964, p. 10). O poveste familiară, mai ales pentru mame, este aceea a copilului care aleargă să povestească acasă despre o experiență incitantă și posibil periculoasă. Mama este îngrozită de poveste și îi spune copilului să nu mai facă așa ceva niciodată. Reacția neașteptată a mamei lasă o impresie de neuitat și copilul învață fie să nu mai repete niciodată acea experiență, fie ca, atunci când o face, să nu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
tuturor ființelor, ba și asupra elementelor” (cf. Lucian Blaga, Zări și etape, 1990). Μ Sunt nu numai suferințe post factum, ci și suferințe ale anticipării, mult mai importante decât primele, deoarece prin ele omul dovedește că se poate rușina sau Îngrozi de acel lucru necuviincios sau păcătos pe care, din grabă sau din ură, ar putea să-l facă la un moment dat. Cel care-și cultivă aceste suferințe ale anticipării este ferit de a le mai trăi pe cele post
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]