4,199 matches
-
comun cu acei oameni. Ei îi urăsc pe indieni. Îl urăsc și pe el, de asta e sigur. Își amintește racheta de badminton care se ridică, apoi se coboară asupra lui lovindu-l, figura omului care îl pocnește și îl înjură. El nu este ca acei oameni. Nu se gândește la Anglia ca la țara lui natală. Casa lui este aici, dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trece prin zahăr caramelizat și le prăjește din nou. Le introduce, le prăjește, le introduce, le prăjește. Arată nespus de bine. Disperat, Pran se năpustește asupra dulciurilor, înșfacă bucățile și o ia la fugă pe stradă. Îl aude pe bărbat înjurându-l, dar fuge mâncând pământul. Curând, nu se mai aud strigătele individului. A reușit! Ajungând pe o stradă lăturalnică, are răgaz să înghită jalebi aproape nemestecat, lingându-și zahărul de pe degete, fără a-i păsa că sunt murdare sau pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi fost o ocazie să sărbătorească. PC, în schimb, era oripilat. O slujbă de birou. Probabil fusese o greșeală. Dar oricât s-a lamentat, indiferent de câte ori s-a dus la comandant, a scris la Londra sau s-a îmbătat, înjurându-l pe Wiggs pentru intervenția sa, nimeni nu l-a luat în serios. Au considerat că fie vrea să-i mintă, fie au pus-o pe seama unei lipse de încredere de sine. Dar nu era nicidecum vorba de așa ceva. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau mai degrabă niște filme, de un gen aparte, despre care preferă să nu discute, decât dacă-l va sprijini vreunul dintre cei aflați la masă. Dar deocamdată fumează și aparent îl ascultă cu juma’ de ureche pe Firoz, care înjură și fierbe din cauza ultimelor evenimente politice. Politice în sens foarte larg. Pentru Firoz, politica se ocupă în special cu subvențiile, mai precis cu sumele pe care le are el la dispoziție (și care din nefericire i se par foarte mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scaun, să se îndrepte. Scaunul se lovește de un altul învecinat și Pran tresare, cu inima bătându-i puternic. — Ești treaz, De Souza? strigă prințul. Ai ajuns la timp să asiști la ultima descoperire a domnului Birch. Pran încremenește. Firoz înjură în gura mare. Apoi se aude un scheunat și zgomotul făcut de un pahar spart de peretele din spate. Evident, Prințul a aruncat cu o cupă de șampanie în operatorul care se ocupă de film. — Ce faci acolo, corcitură amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își revine și întoarce lentila spre acțiunea ce se desfășoară la nivelul solului. Această acțiune este, ca să folosim un termen holliwoodian, senzațională. Camera îl urmărește pe nabab cum iese gol dintr-un tufiș, doar cu topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și revine, începe să se simtă vinovat. Ar fi trebuit să rămână cu Bridgeman. Ar fi trebuit să-și scoată cureaua cu cataramă și s-o învârtă în aer ca pe o floretă, să-i pună pe fugă. Pe toți? Înjură, își scoate cravata și-și ia haina sub braț. Apoi, o pornește cu atenție înapoi, pe drumul pe care a venit. Bărbații au dispărut. Se asigură că nu mai sunt acolo. Pe Bridgeman l-au tras pe o alee între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viclene. Când Gertler aterizează lângă el mormăind și căzând pe o parte, Jonathan i-l arată cu degetul. Waller sesizează c-a fost observat și se ascunde după un tufiș. Se vede cum fuge printre copaci. Gertler aleargă după el, înjurând. Oripilat, Jonathan se uită la el cum îl prinde din urmă și-l trântește la pământ. Proastă idee! Atât de neinspirată! Waller este un protejat special al lui Fender Greene, iar Gentler îl bumbăcește bine, pierzându-și controlul. Căzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Gregg rânjind deoparte în cenușă. Profesorul simte acel lucru care nu-i amintește de nimic, în timp ce craniul său despicat dă la iveală creierul și fața îi este terciuită, greu de recunoscut. Gittens imploră, Morgan se uită batjocoritor și Marchant înjură, în timp ce sunt eviscerați. Când iese soarele, este tăcere în vale și în peșterile morților. Pagină separată Cu fiecare săptămână care trece, Fotse se obișnuiesc cu o viață lipsită de vrăjitorie. Oamenii se întorc la treburile obișnuite; țăranii la câmp, fierarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sunt țintuită la perete. Mai multe mâini puternice mă apucă de gât: simt degetele cu unghii lungi care mă strâng și ma împiedică să respir. Chipurile bătrâne s-au îngrămădit asupra mea precum norii negri care alunecă pe cer. — Târfă! înjură ele. Acum roagă-te lui Buddha înainte de a muri! Deodată, atenția gloatei este distrasă. An-te-hai s-a cățărat pe poartă și aruncă de acolo cu tărtăcuțe umplute cu pietre. — Fantome fără dinți! urlă el. Înapoi! Înapoi în sicriele voastre! 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Sale, împăratul Hsien Feng. Mă cuprinde un sentiment puternic de teamă. Vocea îi sună neplăcut, ca și cum Majestatea Sa s-ar certa cu cineva. Vorbele îi par încordate, și starea de spirit posacă. Uurmează un moment de liniște, apoi vocea înjură: „Zadarnică mizerie imperială!“. Aud pași care se apropie. Mă acopăr cu pături și perne, încercând să îmi găsesc curajul de a-mi saluta soțul pentru prima dată. Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arate ca și cum era pregătită să mă lovească. Încerca să-și stăpânească tremuratul, dar până la urmă, a căzut pe spate și nu s-a mai putut ridica în capul oaselor fără ajutorul eunucilor ei. Asta nu a împiedicat-o să mă înjure: „Inculto!“, mi-a strigat. Nu am înțeles de ce a ales acest epitet: nici una dintre celelalte doamne, poate cu excepția lui Nuharoo, nu era mai citită decât mine. Încerc să evit ochii lipsiți de viață ai doamnei Jin. Atunci când trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adică în spirit, valoare care îi deosebea cu adevărat de boii pe care îi înjugau. Da, dar tatăl meu avea și dușmani. Existau oameni care se simțeau iritați numai la simpla lui vedere, și nu o dată unii dintre aceștia ne înjurau pe noi, copiii, când ne vedeau rău îmbrăcați sau gălbejiți de boli. "Bă, cutare (așa și pe dincolo), tac-tu ăla ce tot face de dimineață și până seara și nu pune mâna să vă țină? Are două loturi de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
foarte tare nu numai pe țărani, dar și pe ceilalți intelectuali ai satului, preotul, inginerul agronom, notarul... Îndârjire însă nefastă în activitatea lui pedagogică după cum se va vedea. Drăcuia. Fir-ar al dracului! Și pe urmă a început să și înjure. Înjura: pe mă-sa și pe tat-său. Pe urmă vocabularul i s-a nuanțat cu adjective care priveau prostia, înapoierea, țigănia, dar totdeauna la alții și mult prea târziu, abia la bătrânețe, le-a descoperit și la el. Prostu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tare nu numai pe țărani, dar și pe ceilalți intelectuali ai satului, preotul, inginerul agronom, notarul... Îndârjire însă nefastă în activitatea lui pedagogică după cum se va vedea. Drăcuia. Fir-ar al dracului! Și pe urmă a început să și înjure. Înjura: pe mă-sa și pe tat-său. Pe urmă vocabularul i s-a nuanțat cu adjective care priveau prostia, înapoierea, țigănia, dar totdeauna la alții și mult prea târziu, abia la bătrânețe, le-a descoperit și la el. Prostu ăla
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se înmuiau la loc de frig și atunci ne apucam de păpușit. Păpușitu-ăsta era dandana mare, nu se mai termina, intram în iarnă cu el... Pe urmă venea tata de-acolo de unde se ducea să-l predea în baloturi mari, înjurînd. Nu numai că nu lua un leu pe tot ceea ce produsese, dar mai ieșea și dator, fiindcă fumau toți, și el și frații mei mai mari, ca niște turci, și îl piteau, nu-l predau tot, fiindcă trebuia să le
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
În poarta rudarului și i-a cerut Înapoi pământul peste care trona de ceva vreme curtea. Ăla a crezut că omul voia numai să-l sperie, ca să tragă cine știe ce foloase de la el. N-a stat mult pe gânduri, l-a Înjurat și a dat drumul la câini. Celălalt s-a Întors frumușel cu o grămadă de rubedenii, au omorât câinii și i-au azvârlit pe rudari din curte cu tot calabalâcul, să se ducă unde or ști, numai pe pământul moștenitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cercetări. E băiat deștept și o să scape cu fața curată: n-are nimeni dovezi Împotriva lui. O să mănânce niște bătăiță cât o sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătaie, alții s-au Înțeles omenește, au tăiat vitele și-au Împărțit carnea, cei mai mulți s-au temut și nu s-au atins de proprietatea care nu se știa bine cui aparținea, o grămadă au rămas cu buza umflată, i-au Înjurat pe ceilalți și s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi tremura vocea și abia Își stăpânea lacrimile de indignare. „N-am vrut să fac pe mine În pat. N-am mai făcut de când eram mic. Și să nu-mi spui țigan; eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când s-o face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
N-am mai făcut de când eram mic. Și să nu-mi spui țigan; eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când s-o face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu se descurcaseră responsabilii taberei. Pentru Început, fiecare trebuise să mănânce - În dormitor, pe valiză - ce avea de-acasă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să joc mingea pe vreo pajiște - mă răneau toate, chiar și firele moi de iarbă crudă); ăl de n-avea unghiile negre, bătături În palme, julituri În coate și genunchi, pielea arsă de soare; ăl de nu știa să Înjure de mamele și surorile celorlalți; ăl de n-avea curaj să se dea cu leagănul peste cap măcar o dată; ăl de se temea de albine, de câini, de vaci, de șerpi, de noapte, de urzici, de suitul În copaci. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-l bată vântul ori soarele pe sărmanul călător. Înăuntru a pus de s-au făcut bănci lungi, cu picioarele Înfipte În betonul pardoselei. În ziua inaugurării, autobuzele au fost nevoite să oprească În stația cea nouă. Oamenii i-au Înjurat la Început pe șoferi. A doua zi, s-au strâns tot În curbă. În stația Înălțată cu atâta dăruire au Început să apară murdăriile. Cineva a azvârlit Înăuntru o găină moartă, apoi din ce În ce mai mulți și-au făcut acolo nevoile. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele două lame de tinichea. Dacă ne ustura nițel, Însemna că aveau curent În ele; dacă nu, ceream altele, deși știam că hoțul de gestionar avea să ne Înjure de mamă. Dacă nici a doua nu ne convenea, pe a treia nu Îndrăzneam oricum s-o cerem: ne-ar fi alergat ăla să ne măsoare spinările cu coada măturoiului. Ca să-și lumineze casa, postașul făcuse rost (a se citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se fute cu soldați, ta-su-n pușcărie o ia de la bărbați!”. Titel și Onel au făcut reguli ca să se ocolească Încăierările. Cine voia să Înjure, dădea un leu În plus, după care, jos, trebuia să stea să primească trei picioare În cur de la ăl pe care-l jignise. În felul acesta distracția sporea (câtă plăcere să arzi un șut unuia care nu-ți Întoarce amabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]