2,635 matches
-
procesul continuând ca și realitatea cunoașterii, a vieții sociale, dar accentuându-se tot mai mult complexitatea, ca și instrumentele de cuprindere a ei. Poate este momentul să reactualizăm comparația (Short, 1991) între conceperea curriculumului în era industrială (accentul pe inteligența înnăscută, transmiterea de modele externe de cunoaștere și rațiune, afirmarea de comportamente subiective, uniformitatea pregătirii, evaluarea externă, motivarea extrinsecă) și curriculumul în era cunoașterii (bazat pe efortul propriu de învățare, prin construirea înțelegerii, prin corelare interdisciplinară, fără limitarea doar la efectele
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
niveluri diferite de analiză (sau trei "imagini") în literatura cu privire la acest subiect: (a) natura umană, (b) structura sistemelor politice și (c) natura sistemului internațional. Waltz a arătat cât de mulți psihologi au încercat să explice războiul uitându-se la agresivitatea înnăscută a speciilor; mulți liberali și marxiști au susținut că războiul este produs de modul în care sunt organizate unele sisteme. Liberalii au susținut că războiul este rezultatul guvernării autocratice; marxiștii îl vedeau ca pe un produs al capitalismului. Din ambele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Această abordare critică poate fi extinsă dincolo de analiza globalizării capitaliste și a inegalităților internaționale din ce în ce mai mari, până la modurile în care statele își desfășoară politica națională de securitate. Unul din lipsurile marxismului ca sursă a teoriei critice internaționale este tendința sa înnăscută de a acorda atenție cu precădere primului domeniu de investigație, în dauna celui de-al doilea. Capitolele ulterioare pun în discuție măsura în care alte ramuri ale teoriei critice internaționale au reușit să învingă această limitare. Traducere de Iulia SERAFIMESCU
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o presupunere/supoziție logică sau de bun-simț deschide Întotdeauna calea unei demonstrații sau explicații cel puțin interesante, dacă nu convingătoare.) „Să știi că mintea are două părți: una supusă creșterii și descreșterii, alta care așa ceva nu cunoaște. Prima este mintea Înnăscută («Înclinație naturală», «minte instinctuală»), care-i face pe oameni inteligenți; aceasta este o putere naturală, care-ți aduce În gând hotărâri Înțelepte și capacitatea de bună judecată; stăpânul ei are un condei iscusit până la maturitate și bătrânețe. A doua e
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se prinde de două ori În capcană. (Pe omul viclean cu greu Îl vom putea păcăli a doua oară, folosind același procedeu sau aceeași stratagemă. Va trebui să-l surprindem Într-atât cu ineditul unei noi propuneri, Încât curiozitatea lui Înnăscută Îl va face să devină imprudent.) Cărarea bătătorită e mai sigură. (Alegerea, la un moment dat, a unui drum cu totul nou, pe care nu l-a urmat nimeni până atunci, este desigur o armă cu două tăișuri: poți ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este chemat să descopere și să sancționeze contradicțiile dintre lucruri, să construiască din cuvinte o lume ideală, armonioasă și frumoasă. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gramatica-mașină Legînd capacitatea cognitivă și competența lingvistică, Chomsky se referă direct la raționalismul lui Descartes. El împrumută de la filozof argumentul conform căruia oamenii zăpăciți, ba chiar nebuni, cu tulburări de vorbire datorate unei leziuni pe creier, păstrează totuși această facultate înnăscută, ca în somn... altfel, aceștia nu ar mai fi oameni... Un ineism temperat domnește aici, căci trebuie ucenicie, experiență ca să se dezvolte această facultate. Ineism biologic, a cărui dovadă este încredințată neurobiologiei 24. Această capacitate generează îmbinări variate, sub forma
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
neutră care lasă între paranteze tot ce ar putea afecta interpretarea cuvîntului enunțat. Este posibil, din acel moment, să se pună în legătură procesul calculatorului și cel al limbajului uman: pentru calculator, facultatea (sau competența) lingvistică poate fi considerată ca înnăscută, în măsura în care ea se instalează în hard. Cît despre interpretare, efect semantic, ea este lăsată celui care o folosește; ea se obține prin simpla desfășurare a regulilor limbajului artificial. Iată ce stabilesc Herbert Simon și confrații săi. Desigur că universul competenței
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
o carte bună în raport cu ce se putea cumpăra la momentul citirii ei. Totuși, tăria cărții pare a sta în tema Maestrului (o temă dragă mie de altfel; cu atât mai dragă cu cât sunt încă în căutare). * Avem o abilitate înnăscută de a găsi puncte slabe la cei ce ne înconjoară (chiar și la cei care ar merita admirația noastră), derivată din dorința scuzării propriilor lipsuri. Am fi mai fericiți dacă ne-am răsturna această obișnuință, reușind să fim copleșiți de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
evoluționiste este că riscă să îngroape cultura în explicații ce nu sunt pe placul unor ființe ce mizează pe rațiunea absolută. * Psihologia pare să confirme tot mai mult apriorismul kantian, arătând că existența oricărei percepții depinde atât de o componentă înnăscută cât și de fenomene. Iată cum filosofia a reușit să deschidă teren de cercetare științei! Rețin două mari modele de formare a unei societăți: prin uniformizare, membrii ei fiind animați în pondere egală de aceleași credințe și idealuri, și prin
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dacă mecanismul similar roții hamsterului creat de societatea de consum generează suficientă motivație și îndeajuns de puțină angoasă. * Cred că pentru a putea fi considerat bun, un curs de epistemologie sau logică trebuie să înceapă cu o prezentare a tendințelor înnăscute (sau dobândite în diferite contexte sociale) ale minții de a efectua anumite raționamente. Abia conștientizarea limitelor noastre cotidiene poate atrage atenția asupra lipsurilor ce trebuie împlinite. * Logica și epistemologia dau conținutul a ceea ce am putea numi terapii cognitive. Rămâne deschisă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tip super din toate punctele de vedere; avea un corp divin: știți genul de bărbat pe care orice ai pune vine ca turnat, dar cel mai bine îi stă când nu poartă nimic; avea un chip expresiv, era citit, orator înnăscut, spiritual, descurcăreț și plin de inițiativă în afaceri. Surpriza cea mai plăcută apărea în pat, unde era ceva de speriat. Vă pot spune că îi plăcea să mă iubească pe muzică nigger și chiar făcuse un CD al nostru, o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate acestea, tipurile de forță sufletească nu sunt numai „constituții psihomorale”. Dincolo de caracterul lor natural, ele sunt, În egală măsură, rezultatul educației, al procesului de formare morală a individului. Ele se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care, ca și „daimonul” lui Socrate, mă oprește de la efectuarea unei acțiuni. Evitarea este rezultatul cenzurii morale. Atitudinea de evitare este un proces psihologic și moral foarte complex. Ea ține, pe de o parte, de instinctul de conservare, ca trăsătură Înnăscută, funciară, a ființei mele, iar pe de altă parte, este legată de nivelul meu de educație, de instruire și cultură, care-mi conferă capacitatea de a evalua situațiile vieții, de a anticipa atitudinile celorlalte persoane față de mine, acțiunile lor posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale, așa cum apare ea În intențiile, conduitele, acțiunile persoanei. La originea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
delicte comise cu violență, comparativ cu ponderea foarte scăzută a femeilor, excepție făcând omorurile, în care femeile au o pondere ceva mai ridicată. Această distribuție ridică problema plasării etiologiei violenței fie în zona eredității individului (așa-numita teorie a violenței înnăscute), fie în cea a personalității de bază a acestuia (teoria violenței-frustrare), fie în cea a mediului social în care trăiește individul (teoria violenței-socializare). b) Vârsta În ansamblul criminalității violente, persoanele aflate la o vârstă relativ tânără dețin cele mai ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Luînd notă de această explicație, Matthew Arnold întreabă, însă, care-i cauza ei? Nu sănătatea („guta ereditară”), susține el, căci pe alții (pe Schiller, de pildă) i-a impulsionat, i-a animat. „Motivul, motivul indubitabil” a fost că „Gray, poet înnăscut, a nimerit într-o epocă de proză”. (p. 248) Analiza aceasta se potrivește, în mare parte, și la explicarea sterilității lui Bacovia, poet cu resurse, probabil, ceva mai întinse decît a arătat. Un senzitiv, cu înălțări și căderi, el a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și amintiri, p. 24) Iar Ernst Jünger releva, în „Primul jurnal parizian”, la 29 aprilie 1941: „Nehotărît, între Pont Neuf și Pont des Arts, am înțeles dintr-odată că starea labirintică se află în noi înșine. Oriunde am dezerta, purtăm înnăscutul în noi; nici chiar prin sinucidere nu putem evada din Eu”. (Traducere de Hans Mokka, în „Orizont”, nr. 14, 3 aprilie 1980, p. 8) Mai încoace, James Burke, în filmul Lumea reală, susținea, bazat pe concluziile neurologului Vernon B. Mountcastle
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scepticismului ei religios. S-ar putea pretinde că ea însăși era atât o stoică încredințată că fericirea își are originea în echilibru, cât și o hedonistă convinsă că fericirea vine din exces: stoică printr-o consecință firească a pesimismului ei înnăscut, hedonistă deoarece toate formele de senzualitate o emoționau și o tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
al fenomenului de frustrație, S. Rosenzwei s-a preocupat, pe lângă alte aspecte ale frustrației, și de această problemă a precizării factorilor determinanți ai toleranței la frustrare, sugerând partciparea a două tipuri de factori: somatici, constituționali, strâns legați de diferențieri individuale înnăscute (deși un anumit rol îl pot juca și elementele somatice dobândite, cum ar fi: oboseala cronicizată, diferite maladii fizice etc.), și factorii psihologici genetici (ex. absența totală a frustrației în copilăria timpurie îl va face pe subiect incapabil de a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de S. Rosenzweig. S. Freud susținea teza agresivității înnăscute, potrivit căreia instinctul de agresiune și expresiile sale sunt independente de condițiile social-economice; consecvent tezelor sale sexualiste, S. Freud afirmă că: „privilegiul din relațiile sexuale” este suficient ca să alimenteze egoismul, invidia, ostilitatea, ura. Ontogenetic, geneza conexiunii între „frustrație”, „agresivitate” și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Steluța Teodorescu are dreptate atunci când arată că între concepția lui S. Freud și interpretările lui C.G. Jung și A. Adler nu există deosebiri esențiale: „Ca și Freud, Adler privește dezvoltarea ți activitatea personalității ca procese teleologice, ca realizare a tendințelor înnăscute, în care motivația nu-și are locul”; iar cu privire la concepția lui C.G. Jung, afirmă: „Ca și Freud, jung a voit să explice activitatea omului, formarea personalității, pe baza unei concepții biologice asupra psihicului, neacordând atenție relațiilor reale care există între
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teza rolului determinant al copilăriei, cu cunoscutele ei faze libidinale, - „revizioniștii”, mai întâi (ex. H. Hartmann, A. Kardiner, Anna Freud, K.A. Meninger, D. Papaport, F. Alexander), dar mai ales „reformiștii”, au respins teza rolului instinctelor filogenetice, a structurilor mentale înnăscute, accentuând importanța relațiilor interumane (H.S. Sullivan), a „nevoilor” morale și religioase (F. Fromm), sau rolul activității și influențelor sociale și culturale (K. Horney). Datorită în special „reformiștilor”, „freudismul” va evolua - spune V. Pavelescu - spre o concepție integrală a „personalității”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ex. între competiție și „nevoia de dragoste”, între „libertățile preconizate” și „limitările concrete”) generează - spune K. Horney - frustrările și resimțirea, în plan intern, a contradicțiilor subiective ale „idealurilor”. Ca și K. Horney, H.S. Sullivan așază în centrul motivației umane „nevoia înnăscută de securitate” și cea de „satisfacție”, care nu poate fi, însă, atinsă decât în cadrul „relașiilor interpersonale”, pe căi aprobate de societate (în caz contrar, sporește tensiunea psihosomatică, apărând starea de disconfort, anxietate, și sentimentul de frustrație). În scopul evitării anxietății
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă). Gelozia delirantă de structură paranoică desemnează, în fapt, delirul sistematizant de gelozie, în care fondul înnăscut de suspiciune și de neîncredere al persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la înjosirea / umilirea sa intenționată de către partener: astfel, fiecare gest, cuvânt, expresivitate facială etc. sunt interpretate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]