69,898 matches
-
și pentru totdeauna în acel om. Și nu numai în el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la Pitești, - formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor lagărelor din Sălcia. Nu-mi amintesc numele lui. Era în uniformă, la cîțiva pași
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
în acel om. Și nu numai în el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la Pitești, - formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor lagărelor din Sălcia. Nu-mi amintesc numele lui. Era în uniformă, la cîțiva pași de mine. Eu
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor lagărelor din Sălcia. Nu-mi amintesc numele lui. Era în uniformă, la cîțiva pași de mine. Eu nu mai purtăm uniformă vărgata, dar eram tuns. Recunosc că n-a fost un moment tocmai plăcut. Astăzi, toți sau
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
făceau arestări masive, în cercuri închise noi vorbeam liber, aveam încredere unii în alții. Nu apăruse încă mentalitatea că printre noi trebuie să fie un turnător. Aceștia, pe care îi știam, erau excluși din cercurile noastre. După eliberare, i-am întîlnit pe cîțiva dintre ai noștri și, cu uimire am aflat că "turnătorii", ostracizați pe vremuri de noi, fuseseră între timp admiși. Cînd mi-am exprimat nedumerirea, mi s-a răspuns: "știm că-i turnător, da^i băiat bun, pe noi
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
fapt sînt 50 de ani de despărțire, timp în care societatea s-a schimbat enorm, este altă societate. Înainte de ^89 eram mereu în căutare de români. Nu știu cît de reprezentativi au fost sau sînt cei pe care i-am întîlnit, dar încă de-atunci am avut șocuri față de limbajul "omului nou". Pentru că, oricît ne-ar durea, trebuie să admitem că "omul nou" a fost, din păcate, creat: egoist, interesat "să se orienteze", în goana după căpătuiala, indiferent cum o realizează
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
supraviețuiesc. Am lucrat la o fabrică de boilere, la o bandă rulantă, alături de turci, sîrbi, în perioada de boom a Germaniei, cînd era mare nevoie de mînă de lucru. Pot să vă spun că personal, cei pe care i-am întîlnit - în lagăr, la poliție etc. - aveau cuvinte de simpatie pentru români. Nemții mai aveau o ușoară rîca, pentru actul de la 23 august. Spuneau că i-am trădat. Cînd încercăm să le explic ce este in România, mă trezeam brusc în fața
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
înfundata. Comicul situației provine în primul din credibilul speculat în chip amuzant, în cel de al doilea din incredibilul luat în serios. Peliculă tînărului realizator britanic este un film cu gangsteri cu aură de basm. Nu vă așteptați însă să întîlniți balauri ori soluții cu ajutorul fantasticului. Totul decurge conform regulilor realiste în care guverneaza mai presus de orice întîmplătorul. Ceea ce-i salvează în final pe cei patru aventurieri este pur si simplu soarta și norocul. Ei ajung întotdeauna cu cîteva minute
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
încă ceva. De ce am spus că această decernare a fost ca o plimbare, ca o evadare în țară minunilor? Toată povară organizatorică a fost dusă de Valeriu Moisescu, coleg de promoție cu Radu Penciulescu. La generațiile de astăzi nu mai întîlnești prețuirea, dragostea și generozitatea unui artist față de celălalt. Fiecare are senzația că el este cel mai bun, că lui i se cuvin laurii. Dăruirea pînă la epuizare a lui Valeriu Moisescu rămîne și ea o rară avis, un gest de
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
și perversa, exclusiv livresca. În cunoscutul român Matei Iliescu al lui Radu Petrescu, prima întâlnire dintre viitorii protagoniști ai unei istorii amoroase se produce în oglindă. La Dumitru Radu Popa elementul de intermediere îl constituie literatura. Bărbatul și femeia se întâlnesc nu într-o garsoniera, ci în realitatea virtuală a beletristicii și a erudiției filologice. Cu subtilul sau umor de "privitor că la teatru" al întregii lumi, inclusiv al propriei lui existente, personajul-narator mărturisește că abia începutul love-story ia sfârșit din cauza
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea îngust tehnicista sau provinciala deseori întâlnită în muzicologia noastră, dornică să pătrundă dincolo de litera partiturii, și să acceseze universul secret al creatorului, Valentina Sandu-Dediu ne-a dat o carte densă de informație, nutrita de pasiunea pentru cultura în globalitatea ei, de aspirația către o înțelegere complexă
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
lui celebre despre iubirea de animale). De unde, intervenind și savanții cei mai moderni, reieși că oamenii, biologic, sînt frați, neamuri, cu toate organismele Terrei de la viermi, paianjeni, șerpi, elefanți. De lei, tigri sau maimuțe nu mai vorbesc, că uneori te întîlnești cu ei pe strada nas în nas și zici pardon! Mai reieșea că Bunul Dumnezeu avea un Frate, cam bețiv, cam artist, - Doamne ferește, - și că dacă primul din frați lucra cu Beethoven, cu Rafael, cu Leonardo da Vinci, cu Bramante
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
și performanța criminală de a crea o specie înfricoșătoare de mutanți: omul fără șira spinării, gata să se vândă pe nimic, o adunătură de nenorociți fără convingeri și fără cea mai precară urma de caracter. Îi puteai - și-i poți - întâlni pretutindeni: de la vecinul de apartament care înfunda țeavă de canalizare cu zaț de cafea și grăsimi (și care te privește cu o ură viscerala dacă-l inviți să faceți împreună curățenie în jurul blocului), la securistul care ieri te detesta pentru că
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
Caragiale) și chiar o anume dezinvoltura persiflanta, ce se va impune cu vremea că un al doilea fel de a fi al familiei. E o poză această, un soi de al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism, care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul de mai tarziu, cât și - într-o mixtura mai complicată - la fiul acestuia, Matei". ...În fine, ar trebui să discut mai pe larg (și nici atunci nu știu dacă aș reuși să surprind toate
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
poartă aceleași inițiale ca și mine. O cheamă Hortense Cartier-Bresson și cântă Bartók minunat. Dvs. ce muzică preferați? Desigur, Bach e suveran în preferințele mele: apoi Mozart... Am ascultat un Mozart trist, surprinzător... Îl cunoașteți pe Cioran? Da, l-am întâlnit pe Cioran. E un pesimist vesel! El spunea că Mozart trebuie ascultat în piesele lui lente și oarecum funebre - "adieri funebre în grația mozartiană..." Da, întocmai; și acest lucru mă impresionează, mă tulbură. O dată eram pe moarte, în Africa. Îmi
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
relația României cu Uniunea Europeană, cu FMI sau cu Banca Mondială. Nu apar aproape niciodată în pagina despre care vorbim declarațiile optimiste ale premierului Isărescu - sau, dacă apar, sunt atât de critic comentate, încât mesajul lor se pierde. *Președintele Constantinescu se întâlnește cu pagina întâi numai dacă comite o gafă sau dacă editorialiștii afirmă că l-au prins gafând. Majoritatea cotidianelor îl taxează pe președintele Constantinescu, dar nu se îndură să scoată pe prima pagină și ceea ce face parte din palmaresul pozitiv
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în mrejele speculației care a făcut-o posibilă: "A scrie, nimic altceva decît a scrie. Într-o zi, întîlnești pe stradă un om care te salută dar pe care nu-l cunoști. Peste cîteva zile, îl întîlnești iar și iar te salută. Îl saluți acum și tu, că ți-e jenă să-l oprești și să-l întrebi de unde
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
de-a fi trasă în mrejele speculației care a făcut-o posibilă: "A scrie, nimic altceva decît a scrie. Într-o zi, întîlnești pe stradă un om care te salută dar pe care nu-l cunoști. Peste cîteva zile, îl întîlnești iar și iar te salută. Îl saluți acum și tu, că ți-e jenă să-l oprești și să-l întrebi de unde te cunoaște sau unde l-ai cunoscut. De acum înainte, trăiești cu frica să nu te oprească și
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Și scriitorul ardelean a pus textul între semnele citării, reproducînd exact spusele poetului. La 9 iulie 1869, M. Eminescu își semnalează prezența la Sibiu cu propria lui mînă: "Și totuși... în registrul de vizitatori al Muzeului de Naturale din Sibiu întîlnim însemnarea "M. Eminescu, 1869 iulie 9" (Gh. Pavelescu, Eminescu și Sibiul, Sibiu, 1998, p. 44, facsimilul la p. 78). Fie că a sosit prea tîrziu și examenul de bacalaureat începuse, fie din alte motive, poetul a stat la Sibiu, unde
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
Eminescu, 1869 iulie 9" (Gh. Pavelescu, Eminescu și Sibiul, Sibiu, 1998, p. 44, facsimilul la p. 78). Fie că a sosit prea tîrziu și examenul de bacalaureat începuse, fie din alte motive, poetul a stat la Sibiu, unde s-a întîlnit cu cunoscuți de-ai săi. Aici, la Sibiu, a aflat de pregătirile Asociației "Astra" pentru adunarea din august de la Șomcuta. La Sibiu a vizitat Muzeul de Științe naturale și a stat pînă în preajma datei adunării Asociației "Astra" de la Șomcuta, plecînd
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
am putut niciodată disputa, și el a voit să-mi dea pentru abnegațiunea mea o satisfacere în înțelesul splendid, trimițîndu-mă în străinătate pentru cîțiva ani." Lui Șerban, Mihai i-a rămas recunoscător. " Mai în urmă, - scria I.L. Caragiale - l-am întîlnit tot aici /în București/ pe Eminescu, cu un frate al lui, ofițer . Plecau amîndoi în străinătate - el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare: tot așa de frumos, de blînd și de ciudat - o izbitoare asemănare în
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
fost lecția cea mai de seamă a profesorului. Nu mă pot opri acum, după dispariția subită și dureroasă a lui Mircea Zaciu, să mi-l reamintesc, laolaltă cu criticul, pe om. în cele trei decenii scurse de cînd ne-am întîlnit, am devenit prieteni. Au fost lungi perioade în care, venind Mircea la București sau mergînd eu la Cluj, petreceam împreună zile sau măcar ore. Sînt ani buni, aproape un deceniu și jumătate, de cînd am făcut Paștele la el, la
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
conservă călătoare/ credeam că e o vrabie alungită, credeam că e un plămân de clovn/ în realitate nu era decât un coșciug zburător, un tip mai vechi, de prin anii patruzeci, un ou translucid întemeietor." (p. 45) În unele pasaje întâlnim jocuri lexicale care nu sunt cu totul străine de experimentele textualiste și post-textualiste: "scumpișor dulce, țonțonel mult iubit, gândel, înlăcrămist, nesincereală, credincioșitate, se roșează, a carnivoriza, ignorizează, grămădenie, întinsoare, neadunabilă, moțonel, se încăierează, transhumanțăm, sperez, borțoasă mică, hoit a-ntâia
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
un oraș de veche tradiție, o vatră de cultură și artă antică. Important pentru ceea ce, cu toată jena, solicitînd îngăduința dvs. și a celor care vor cunoaște dialogul nostru, este că, ieșind pe poarta înaltă de fier a cimitirului, am întîlnit, fără voia mea, trimisă de diavol, desigur, sau de necruțătorul meu patron literar din ceruri, care mi-a întins nu numai ademeniri, dar și obstacole în nefericitul meu itinerar, o piază rea, o femeie din a cărei siluetă nu am
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
m-am convins personal, nu avea nici pe departe atâtea cărți câte aveam eu în bibliotecă<footnote Între altele remarca, cu nedisimulată uimire, prezența unor cărți de autori frabncezi, clasici sau contemporani, despre care spunea că, în Franța, îi puteai întâlni doar în biblioteci, că inclusiv intelectuali francezi de marcă aveau dificultăți în a-și procura multe cărți importante din domeniul literar sau al propriei specialități. footnote>. După 1990, datorită unei politici mioape și stupide, greu de înțeles<footnote De care
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
te poți opri să nu vezi cum li se înăbușe fața cu o pernă. Știu că ar fi trebuit să fiu înțelept. Dar eu cu această stare de lucruri nu mă pot împăca." Iar Octavian Soviany, care nu l-a întîlnit decît în vis, se simte însuși vinovat de ingratitudinea comună: "puțini dintre noi ne-am arătat demni să primim poezia pe care Domnul Nino ne-a oferit-o cu generozitate, nedorind în schimbul ei nici lauri, nici recunoaștere, pentru că ne-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]