26,133 matches
-
simplă afirmație poate stârni dispreț față de ideea că un ins oarecare, bătrân și neșcolit, vrea să i se publice niște amintiri. Numai că în tot ce spun eu în acest manuscris, nu e vorba doar de simple relatări ale unor întâmplări banale. Vă propun un fragment și aștept să aflu cum va fi primit. Mi-am pus în gând să mă duc la redacție după ce voi considera că manuscrisul e bun de tipar. Pe domnul Daniel Cristea Enache aș dori să
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
într-o colecție parcă premonitorie, el are astăzi șansa unei autentice revizitări. Poate că unii dintre cititorii României literare își mai amintesc câte ceva din ediția inițială, prezentată elogios de Ov. S. Crohmălniceanu. Poate că alții au dat peste ea din întâmplare, încercând să-și asigure o bibliografie relevantă în jurul poetului de limbă germană născut la Cernăuți. Oricum, în cele mai bine de două decenii care au trecut, s-au schimbat treptat, în critica literară de la noi, aproape toate dioptriile evaluării contextuale
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
de ani - o autobiografie necesară risipitoare de false convenții și cultivate erori. în care sens, scrierea romanului Simplex capătă rolul maieutic explicativ: "Romanul Simplex mi-a fost impus de împrejurări pentru că e mai mult o transcriere decât o scriere: o întâmplare cu totul neprevăzută m-a făcut martor al unui incident ciudat, care se va dovedi o fioroasă crimă și, mai departe, mi-a dezvăluit un mecanism al tăinuirii, al ascunderii, care era intrinsec regimului (și se prelungește și azi, în
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
naveta cu trenul, pe ruta București-Titu, am cunoscut cîțiva asemenea povestitori. Cel mai talentat era un ceferist, spălător de vagoane în Triaj. Bărbat de vreo 40-45 de ani dintr-o comună de lîngă Titu. Autor de schițe orale. Făcea cronica întîmplărilor din comuna lui și a celor din triajul de vagoane. Ascultătorii cunoșteau întîmplările, erau consătenii lui, ceferiști și ei. Le plăcea însă cum le povestea omul, Cornățel îl chema. Cînd n-avea nimic nou - erau și asemenea zile - îl puneau
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
talentat era un ceferist, spălător de vagoane în Triaj. Bărbat de vreo 40-45 de ani dintr-o comună de lîngă Titu. Autor de schițe orale. Făcea cronica întîmplărilor din comuna lui și a celor din triajul de vagoane. Ascultătorii cunoșteau întîmplările, erau consătenii lui, ceferiști și ei. Le plăcea însă cum le povestea omul, Cornățel îl chema. Cînd n-avea nimic nou - erau și asemenea zile - îl puneau să povestească vreuna mai veche, ceea ce nu accepta totdeauna. Nu-i plăcea să
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
întîmplat să mai dai cîte un rateu înainte de a-ți merita numele și poate că și după aceea. La vremea ei, Șeherezada îi spune tatălui ei, vizirul, să o ducă sultanului care-și dădea nevestele pe mîna călăului, mizînd pe întîmplările pe care le știe, dar prudentă se asigură de prezența a încă unui ascultător, sora sa Doniazada. Poveștile sînt adresate sultanului, a cărui curiozitate trebuie ținută trează toată noaptea și stîrnită pentru noaptea următoare. Care mai e rostul surorii? Acela
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
ce blochează acest angrenaj este apariția unui nou locatar, Kakuro Ozu, un japonez foarte bogat. Portăreasa participă la toate demersurile necesare instalării și, fa-ta-litate, dezvăluie in-vo-luntar ceea ce se străduise sa ascundă atâta vreme: erudiția clandestină. Are ghinionul să comenteze o întâmplare nefericită printr-un citat din Anna Karenina, lucru ce nu scapă respectabilului și rafinatului japonez, ale cărui pisici se numesc Lévin și Kitty. Și, fiindcă oricine are dreptul la sfertul său de oră de celebritate despre care vorbea Andy Warhol
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
să vedem la Teatru TV o docu-dramă despre uciderea lui Gheorghe Ursu sau una despre episodul Autobuzul de la Timișoara (vă mai amintiți secvența din filmul Balanța, al lui Lucian Pintilie, cu Dragoș Pâslaru terorist?) sau despre, probabil, enorm de multe întâmplări cu oameni curajoși care trăiau printre noi și pe care nu-i știm nici azi. Am văzut câteva spectacole din Festivalul Malta sau pur și simplu spectacole obișnuite ale teatrelor din Poznan, unele convenționale dar foarte solide (Bobok - după Dostoievski
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
de o violență poate mai gravă (prin insistență și gratuitate) decît cea din telejurnalele pline de crime sau din filmele cu rîuri de sînge. Cu atît mai mult cu cît este vorba de un teatru de amatori declarat ("Per-sonajele și întâmplările pe care se bazează scenariul fiecărui episod sunt fictive"), de cel mai uluitor prost gust. Fals sună, de la început, în aceste emisiuni, și limbajul seducției ("sînteți foarte simpatică", "voi vedea ce voi face pe viitor", "situația este cam dificilă cu
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
ritualul carnavalesc al înmormântării pe care adolescentul Joseph și sora sa o pregătesc familiei, sfârșind chiar cu rememorarea acestor mărturisiri făcute pe canapeaua medicului bătrân și indiferent. Nu un rezumat al romanului Necredinciosul îmi propun prin aceste reduse mostre de întâmplări pe care le desprind din cuprinsul lui. Ceea ce mă interesează este tocmai forma supremă de reducție a stilului, din aproape în aproape, la matricea lui narativă. De aceea, probabil, cronologia mea va apărea celor ce o vor confrunta cu textul
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
propriu-zisă și de strategiile narative ale autorului, romanul lui Nicolae Popa impresionează prin calitatea componentelor texturii epice. Ironic și autoironic, inteligent și cultivat, autorul utilizează cu naturalețe procedeele specifice postmodernismului (intertextualitatea, aluziile culturale, contextualizarea prin introducerea în ficțiune a unor întâmplări și personaje identificabile în viața reală), dar are și capacitatea de a realiza o analiză aproape cinică a situației politice, economice, sociale și culturale din Republica Moldova. Rezultatul este o combinație unică de (post)modernitate și pitoresc, o sinteză irepetabilă între
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
ar putea să ne lase indiferenți un artificiu prin care se suplimentează ceva ce nu pare a mai lăsa loc de adaos? Cum am putea să trecem pe lângă menționarea actului autoritar al unei selecții prealabile? Merită să reproduc, aproape la întâmplare, două sau trei dintre paragrafele alese pentru acest ultim - cu adevărat ultim - capitol. O mostră din Antonio Patraș: "Nu știu ce și cât va mai scrie Dan Lungu, însă această carte mi-a modificat unele opinii pe care le aveam despre proza
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
față un set de florilegii în care scriitorul ieșean să-și aducă, sfios, partea lui la cuprins, degustătorul de literatură contemporană dă, cumva din greșeală, peste o microantologie revuistică alcătuită parcă tocmai de prozatorul frăgezit cu sfaturi indirecte. E o întâmplare de care Dan Lungu se bucură, probabil, sincer. Și se amuză fățiș. Distanța de la comentariu la narațiune devine, la rândul ei, iluzorie. Cu atât mai mult cu cât întâiul aparține altora și cea de-a doua, sieși.
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
de avocatură. Inserturi biblice și mitologice, jocul posibilităților (într-o societate pluralistă), bogomilism, gnosticism, dualism, pești psihedelici obsesivi, demoni, magi cu globuri de sticlă și formule magice, pictori ce anulează realitatea prin zugrăvirea acesteia pe pânză, fascinația iluziilor și a "întâmplările necesare" - toate acestea aduc în prim plan veșnicul conflict dintre rațional și irațional. Regăsim valorificate în aceste pagini preocupările lui Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (la asasinarea acestuia din urmă existând în Alegerea o trimitere mai mult sau mai
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
că nu ți-a dat de înțeles ce se va întâmpla după plecarea ta de la căpătâiul lui, târziu după miezul nopții, gândindu-te că-l vei revedea a doua zi și veți sta iarăși de vorbă. Nu ne putem imagina întâmplarea, dacă a simțit, presimțit întâmplarea altfel decât ca pe o slăbiciune din care te salvezi acceptând, primind adormirea ca pe un înger de răcoare atoatecuprinzător. Cum va fi fost, dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
de înțeles ce se va întâmpla după plecarea ta de la căpătâiul lui, târziu după miezul nopții, gândindu-te că-l vei revedea a doua zi și veți sta iarăși de vorbă. Nu ne putem imagina întâmplarea, dacă a simțit, presimțit întâmplarea altfel decât ca pe o slăbiciune din care te salvezi acceptând, primind adormirea ca pe un înger de răcoare atoatecuprinzător. Cum va fi fost, dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea de gol, resimțind singurătatea enormă
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
Deși, în unele cazuri, se poate. Când pleci de acasă și îți aduci aminte pe drum că ai uitat robinetul deschis la maximum în baie și nu-i nimeni care să-l închidă. Atunci, te apucă groaza. Dar astea sunt întâmplări excepționale. în fine, o noblețe poate să capete uneori și sentimentul pe care îl exprimă teama ta, - să nu fi spus ceva sau să nu fi scris un lucru, ceva necuviincios, pe care nu ai cum să-l mai ștergi
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
vegetația moare și renaște ciclic, totul duce la ideea la construcție. Din punct de vedere al psihologului, ideea sensului existenței se concretizează în modul în care ne acceptăm existența. Cum acceptăm ceea ce se întâmplă cu noi în decursul tuturor acelor întâmplări pe care nu le putem controla, indiferent dacă este vorba de coincidențe fericite sau de acceptarea suferinței. De ce o mamă căreia îi moare copilul consideră că Dumnezeu nu ar mai exista? De ce un om refugiat în urma unui război cu care
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
ne veghează pe toți cei dragi de aici", cel plecat devenind un tată iubitor puțin mai mic în grad decât Dumnezeu, dar cu puteri mari prin simplă trecere dincolo. Prin acest mecanism necesitatea noastră de securitate este satisfăcută, ideea de întâmplare absurdă a morții dispare și se instalează noul sens, care face ca lucrurile să poată continua. În cazul celor care se declară atei sau liberi cugetatori, asistăm ori la un comportament de evitare, în care persoana în cauză suspendă răspunsul
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
Sorin Lavric Cel mai spontan elogiu pe care îl poți aduce unei cărți este să-și dorești să te numeri printre personajele ei. Să vrei să fii martorul viu al întîmplărilor de acolo. Să nu mai trebuiască să resimți distanța ce te separă de protagoniști ca pe un motiv de frustrare. Dorința aceasta de absorbție livrescă într-o altă dimensiune culturală își are două cauze. Prima este că intuiești prea bine
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
modernă, fizica atomică "înghețase": reprezenta un cîștig stabil, adică o descriere adevărată a unei anumite părți din realitate. Pentru Einstein, dimpotrivă, mecanica cuantică nu era o descriere adevărată, deoarece nu era nici completă și nici riguroasă. O teorie în care întîmplarea joacă un rol atît de important, în care calculul probabilistic nu poate fi evitat și în care cunoașterii umane i se pune o li-mită răspicată (relația de nedeterminare a lui Heisenberg), o asemenea teorie nu putea să aibă în
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
Cioculescu vădește darul de-a decupa dintr-o materie labilă, greu de prins în foarfeci, bucăți caracteristice. A le exploata separat, prin concentrarea intensă asupra fiecăreia, dar și de a sugera, prin adiționarea lor, un peisaj epocal. Luate parcă la întîmplare, din unghiuri capricioase, componentele acestuia se readună cu o subiacentă gravitate, în măsură a credita ansamblul, în trăsăturile lui de esență. Ca să începem cu începutul, menționăm "cauzele destinului" personal, descifrate de pana ludică a autorului, care, "lăsînd la o parte
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
constant, încă de pe vremea când o urmăream evoluând pe prima noastră scenă lirică și că știu că montează cu har și talent spectacole deosebite, majoritatea în coregrafia ei, atât în țară cât și peste hotare. Așa că după ciudata și uimitoarea întâmplare în care ne-am lăudat reciproc (eu și prietenul expert) cu cunoștințele noastre despre aceeași persoană, m-am gândit să dezvălui și cititorilor noștri câte ceva din admirația elvețienilor pentru valorile noastre, cunoscute din păcate mai mult în afară decât în
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
Tudorel Urian Istoria aviației produce întotdeauna revelații. Mai ales atunci când ai posibilitatea să treci dincolo de cifrele seci, de bilanțurile abstracte și să pătrunzi sensul omenesc al unor întâmplări cu fireștile sentimente de emoție, teamă, inchietudine, disperare, fericire a supraviețuirii ale celor care au participat la ele. Peste ani, chiar și cele mai mari spaime se transformă în amuza(n)te aduceri aminte. Prin fața ochilor ți se derulează, ca
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
emoție, teamă, inchietudine, disperare, fericire a supraviețuirii ale celor care au participat la ele. Peste ani, chiar și cele mai mari spaime se transformă în amuza(n)te aduceri aminte. Prin fața ochilor ți se derulează, ca într-un film vechi, întâmplări de demult, locuri dragi, replici care ți-au rămas în minte, chipuri aproape uitate ale unor oameni dispăruți de decenii, dar care, la un moment dat, au împărțit cu tine clipa cea atât de repede trecătoare. Răsfoiești în singurătate albumul
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]