3,412 matches
-
indivizilor sunt justificabile. Astfel, raționamente eronate sunt identificate adesea la numeroși indivizi, într-o gamă largă de contexte. În primul deceniu al acestui secol, Gilbert Harman și Sanjeev R. Kulkarni au arătat că utilizarea metodei "echilibrului reflectiv" ca metodă de întemeiere a raționamentelor inductive este problematică, deoarece permite anumitor trăsături ale convingerilor oamenilor să declanșeze schimbări semnificative în "echilibrul" la care aceștia ajung 34. Atât Goodman, cât și Rawls susțin că modalitatea de ajustare a unui principiu general în raport cu o judecată
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
unui principiu general în raport cu o judecată particulară reprezintă exact maniera în care fiecare persoană își testează și întemeiază convingerile. Ținând cont de această teză, Harman și Kulkarni se întreabă: "Dar de ce ar trebui să presupunem că metodele noastre obișnuite de întemeiere ne arată ceva despre temeinicie?35" Cei doi arată că dezbaterea problematicii derivate din această întrebare îi conduce în mod inevitabil la observațiile prezentate de Stephen P. Stich și Richard E. Nisbett cu privire la modul în care prejudecățile pot influența "practicile
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
practicile de raționament obișnuite". Harman și Kulkarni susțin faptul că observațiile lui Stich și Nisbett sunt confirmate de numeroase dovezi, deși nu realizează o expunere amănunțită a acestora. Astfel, dovezile lui Stich și Nisbett indică faptul că în urma procesului de întemeiere propus de Goodman "reguli inferențiale evident invalide se dovedesc a fi întemeiate"36. Concluzia la care ajung Stich și Nisbett este aceea că expunerea lui Goodman este greșită, iar pentru a o corecta este necesară folosirea noțiunii de "autoritate epistemică
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
invalide se dovedesc a fi întemeiate"36. Concluzia la care ajung Stich și Nisbett este aceea că expunerea lui Goodman este greșită, iar pentru a o corecta este necesară folosirea noțiunii de "autoritate epistemică"37 și relevarea "aspectului social al întemeierii"38. Criticile formulate de Stich și Nisbett sunt dezvoltate de Harman și Kulkarni. Aceștia arată că diferite erori (e.g. "eroarea pariorului", erorile de regresie, analiza eronată a covariației 39) pot trece de exigențele "echilibrului reflectiv" obișnuit 40. În ciuda reificării la
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
echilibrului reflectiv" obișnuit 40. În ciuda reificării la care recurg atât Stich și Nisbett, cât și Harman și Kulkarni, demonstrațiile lor relevă faptul că a fi în "echilibru reflectiv" cu practica inductivă nu este o condiție necesară și nici suficientă pentru întemeierea unei reguli a inferenței inductive. În esență, procesul propus de Goodman și adaptat de Rawls este caracterizat printr-o fragilitate care ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia judecăților și a principiilor puse în concordanță. Teza Duhem-Quine41 În cadrul investigațiilor filosofice dedicate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
El argumentează că teoria dreptății a lui Rawls reprezintă o variantă a pragmatismului holist. Cheia de boltă" a demonstrației lui White este conceptul lui Rawls de "echilibru reflectiv". White expune pe larg modul în care Rawls a adaptat procesul de întemeiere propus de Goodman. De altfel, Rawls afirmă că a fost influențat de concepția despre întemeiere formulată de Quine în lucrarea Word and Object. Un aspect remarcabil este acela că Rawls relevă rolul pe care White l-a avut în dezvoltarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de boltă" a demonstrației lui White este conceptul lui Rawls de "echilibru reflectiv". White expune pe larg modul în care Rawls a adaptat procesul de întemeiere propus de Goodman. De altfel, Rawls afirmă că a fost influențat de concepția despre întemeiere formulată de Quine în lucrarea Word and Object. Un aspect remarcabil este acela că Rawls relevă rolul pe care White l-a avut în dezvoltarea concepției lui Quine. În cartea Toward Reunion in Philosophy 69, White introduce elemente de filosofie
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
utilizării unor metode fundamental diferite, menite să întemeieze enunțurile respective 84. Remarcabil este faptul că Rawls face o serie de afirmații care îl apropie de poziția lui White, îndeosebi când se referă la originea metodei "echilibrului reflectiv" și la "concepția întemeierii" propusă de Quine și dezvoltată de White 85. În esență, demonstrarea afirmației că Rawls a aplicat tezele pragmatismului holist în teoria dreptății are loc în cinci etape: (1) White corelează "echilibrul reflectiv" cu procesul de întemeiere descris de Goodman, cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
reflectiv" și la "concepția întemeierii" propusă de Quine și dezvoltată de White 85. În esență, demonstrarea afirmației că Rawls a aplicat tezele pragmatismului holist în teoria dreptății are loc în cinci etape: (1) White corelează "echilibrul reflectiv" cu procesul de întemeiere descris de Goodman, cu perspectiva expusă de Quine în lucrarea Word and Object și cu propriile teze din cartea Toward Reunion in Philosophy. (2) Prezintă criticile pe care Rawls le aduce atât "metodei carteziene" de întemeiere, cât și celei a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
reflectiv" cu procesul de întemeiere descris de Goodman, cu perspectiva expusă de Quine în lucrarea Word and Object și cu propriile teze din cartea Toward Reunion in Philosophy. (2) Prezintă criticile pe care Rawls le aduce atât "metodei carteziene" de întemeiere, cât și celei a "naturalismului reductiv". (3) Arată caracterul metodologic monist al concepției lui Rawls, prin evidențierea similarităților cosemnate de acesta între testarea inferențelor logice, enunțurilor din științele naturii și a convingerilor morale 86. (4) Aseamănă cele două principii fundamentale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
capătă un pronunțat caracter centralist, în primul rând datorită incapacității sau lipsei voinței de a iniția, susține și reprezenta principii de organizare socială, corelativ cu dezvoltarea unor grupuri de interese mascate față de clasele sociale. Rezultatul final al acțiunii politice este întemeierea acesteia pe voința monarhului. Ceea ce trebuie să aducă libertatea, îl preface pe individ într-un supus al monarhiei: "Pe când în societățile democratice din Apus partidele politice se sprijină pe clase sociale deplin formate, la noi ele se altoiesc pe clase
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sociale deplin formate, la noi ele se altoiesc pe clase sociale în ruină sau în formație, deci în ambele cazuri fără putere. De aici izvorăște toată deosebirea între viața noastră și aceea pe care am avut-o ca model la întemeierea parlamentarismului. [...] clasele noastre sociale fiind forțe sociale de însemnătate secundară, partidele care reprezintă interesele lor au trebuit să caute în altă parte taina puterii politice spre a influența treburile publice în sensul interpretării lor de clasă. În acest chip, monarhul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
1994. Eliade, Mircea. Istoria credințelor și ideilor religioase, traducere de Cezar Baltag, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Gauchet, Marcel, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei, traducere de Vasile Tonoiu, Editura Științifică, București, 1995. Girard, René, Despre cele ascunse de la întemeierea lumii, traducere de Miruna Runcan, Editura Nemira, București, 2008. și Gianni Vattimo, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism și relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Curtea Veche, București, 2009. Hick, John, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale ființei mai profunde decât divergențele rațiunii, însă principiul temeiului a fost definitiv compromis, iar întâlnirea cu celălalt a devenit mai puțin violentă fiindcă a devenit mai improbabilă; fără temei comun, e mai greu să se constituie o lume comună. Întemeierea unei comunități și sensul acesteia revin, de acum, arbitrariului. Societatea universală nu mai este una a savantului, organizată de rațiune 2, ci una a cetățeanului, organizată după dorințele și voința lui. Ele sunt ultimul arbitru în alegerile din timpul unei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale cărui imagini proprii despre lume pot fi foarte asemănătoare cu ale celorlalți, care, dacă nu are imaginația și inspirația investirii lumii cu sensuri noi, se regăsește în istoriile instauratoare de sens ale altora, fără a le recunoaște o altă întemeiere decât opțiunea personală 18. La fel era și creștinismul primelor secole, deși nu toți erau sfinți (indivizi excepționali, întrupări ale legii), fiecare își ducea viața conștient că nu există nici o lege a cărei respectare strictă să-i aducă salvarea, ci
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai relaxate, pornind de la privilegierea din rațiuni istorice, nu metafizice, a unor simboluri, prin țeserea unei rețele dense de valori în dialogul dintre știință și credință și întărirea cetățeanului tocmai prin acceptarea fundamentelor pre-politice ale lui și ale comunității, către întemeierea solidarității în contingență și preferințele individului (considerate singurul suport real), spre hedonismul consumist (în lipsa unor valori general acceptate) sau la asumarea identității tensionate între cei doi poli ai identității individului contemporan (individualismul și exigențele comunității). Fiecare dintre aceste răspunsuri are
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Enciclopedică, București, 1984, p. 46. 9 Ibidem, p. 47. 10 Rawls consideră definitorii pentru tradiția contractualistă lucrările Al doilea tratat despre cârmuire, de John Locke; Contractul social, de Jean-Jacques Rousseau și scrierile despre etică ale lui Immanuel Kant, începând cu Întemeierea metafizicii moravurilor (vezi Rawls, A Theory of Justice, p. 11, n. 4). 11 Prin sintagma considered judgments Rawls are în vedere acele judecăți în care "capacitățile noastre morale sunt susceptibile de a fi exprimate fără nicio distorsiune". Rawls, A Theory
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Ibidem, p. 51. 10 Ibidem. 11 Ibidem. 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 68. 14 Ibidem, p. 70. 15 Girard și Vattimo, Adevăr sau credință slabă, p. 53. 16 Ibidem. 17 Ibidem, p. 116. 18 René Girard, Despre cele ascunse de la întemeierea lumii, Editura Nemira, București, 2008. 19 Girard și Vattimo, Adevăr sau credință slabă. 20 Ibidem. 21 Bryan Wilson, Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, București, 2000. 22 John Hick, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de idee justă și fructuoasa pe care C. Poghirc nu avea cum să o sesizeze acum 45 de ani intenționez să mă ocup în acest material de natură exegetica. Este vorba despre propunerea pe care Hașdeu a făcut-o cu privire la întemeierea unei științe lingvistice, noematologia, propunere care anticipează un alt proiect științific, de data mai recentă, skeologia, aparținându-i unui alt lingvist român genial, Eugeniu Coșeriu. Așa cum se întâmplă în asemenea demersuri recuperatorii (și, mai ales, fiindcă teoria coșeriană este insuficient
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și avocat. Un eveniment de seamă a avut loc la finele stagiului său academic peste hotare. Câțiva tineri, În frunte cu Eminescu și Slavici, au plănuit sărbătorirea lui Ștefan cel Mare, la Putna, cu ocazia Împlinirii a patru secole de la Întemeierea mănăstirii. Amânată din cauza „evenimentelor“ (izbucnise războiul franco-prusac), festivitatea avu loc la 15 august 1871, iar A.D. Xenopol, ales prin concurs, a rostit atunci cuvântarea festivă de rigoare, citind un text ce avea să rămână În patrimoniul clasic al culturii române
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
folosul țării și al neamului meu, mor absolut sărac, dar fericit că am apucat zilele mari pe care le-a vestit gândul meu, prin pana mea“. Nu se poate descrie ușor o asemenea existență. Din proximitatea ei și cu deplină Întemeiere, N. Iorga o sugera astfel, În registru istoriografic, punând accent pe latura cea PRELEGERI ACADEMICE 53 mai semnificativă a operei: „Știința istoriei va ști să arate cât de mare a fost rolul acelui care, venit Într-un moment când studiile
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
puterea Duhului Sfânt de către Hristos Însuși În Taina Hirotoniei (I Timotei 4; 14; 5,22; Tit. 1,5). Instituirea dumnezeiască de către Hristos Însuși a Sfintei Euharistii este atât de clară, precisă și necontestabilă, Încât nimeni n-a pus la Îndoială Întemeierea ei ca Taină de către Mântuitorul.În Euharistie creștinii se Împărtășesc cu sângele care se varsă, de aceea ei devin concorporali și consanguini cu El. Euharistia este un dar „ca merindele pe calea vieții veșnice”, de aceea se păstrează și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Coca Stana () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92311]
-
revitalizeze. Volumele de bibliografie istorică a României înregistrează contribuții semnificative la rubrica destinată acestui segment de istorie, chiar dacă preocupările vizează mai ales sate sau alte așezări mici. Nu lipsesc însă publicații despre orașele nord-moldovenești care să confere istorii totale, de la întemeiere până la epoca recentă, cu abordări diacronice axate pe aspecte sociale, culturale, economice sau politice 6. În spațiul bucovinean, cercetarea orașului Cernăuți eclipsează studierea celuilalt centru urban - Suceava. Desigur, apar studii care pun în valoare istoria fostei cetăți domnești, dar, o
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sociale, culturale, economice sau politice 6. În spațiul bucovinean, cercetarea orașului Cernăuți eclipsează studierea celuilalt centru urban - Suceava. Desigur, apar studii care pun în valoare istoria fostei cetăți domnești, dar, o lucrare de sinteză care să acopere istoria Sucevei de la întemeiere și până în contemporaneitate nu a ieșit încă de sub lumina tiparului. Până la această dată, de o monografie mai complexă beneficiază orașul Botoșani 7, în care autorul - deși face adesea rabat de la criteriile științifice de redactare - pune în valoare documentele de arhivă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în orașele din Moldova și Bucovina. Profesorul de desen, N. Tolea, a fost custode al bibliotecii pentru o perioadă și a conferențiat frecvent la Casa Națională Unirea despre arta națională. Lui Vasile Ciurea, profesor de științe naturale, i se datorează întemeierea muzeului regional "Muzeul Fălticenilor". O remarcabilă activitate a depus-o profesorul de limbă română, Dan Protopopescu, prin coordonarea Societății de lectură "Nicolae Bălcescu". Îndeplinind și funcția de custode al bibliotecii elevilor, Protopopescu a urmărit prin crearea acestei Societăți cultivarea și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]