2,445 matches
-
vor face ele viitorului suveran, fiu al domniei tale. Mi-au răspuns într-un cor de entuziasm. Nu vă faceți griji, dimpotrivă, pare-se că va purta o coroană strălucită și Franța va deveni tot mai mare. Regele nu se întristă, ba chiar păru că se leapădă de o povară. Tommaso se concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau se presupune că ar fi comis păcate. Satiricon putea fi o mărturie gravă? Și celelalte câteva cărți agonisite cu mari sacrificii puteau să constituie dovezi în contra rudelor lui don Tenentio? Tommaso, deși nu se lăsa învins ușor, totuși se întristă. Să te gândești mai întâi la Emilia și apoi la don Terentio însemna să se simtă dezarmat și dus departe de acel loc cu o forță mai tare decât el. Mai multă vreme rămase morocănos și închis în sine, apoi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cunoscut pâlcuri de bețivi și negustori, de cerșetori și femei... dar am ajuns în schimb să am de-a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci, dimpotrivă, îl elibera, îl ferea de excesele de mânie sau mâhnire: poate tocmai de aceea se afunda în el. De câtăva vreme poezia se întorsese să-i țină de urât: scria pradă unei furii fățișe, își dorea ca versurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucrăm pe câmp, ba chiar folosim artele și publicăm lucrările noastre spre folosul vostru. Condamna efectele dezastruoase ale războaielor, dar le accepta ca pe un mijloc necesar, prin care un popor să se poată confirma și extinde. Aproape că se întrista că puterea romană nu a fi reușit să-i supună cu totul încă pe britanni, mauri și getuli: Britannii sunt închiși în teritoriul lor de ocean. Maurii și barbarii getuli sunt asediați de romani pentru ca să nu iasă din regiunile lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”.) Lăcomia este o sclavie veșnică. (Lacomul, din ce are, dorește tot mai mult: „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”.) „Este Înțelept nu acela care se Întristează de ce-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are”. (Democrit) În pahar se Îneacă mai mulți decât În mare. (Cine iubește beția „ Își bea banii, mintea și sănătatea”; „Beția o vindecă sapa și lopata”; „Ce-a câștigat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru acele situații obiective care Întrec, pe moment, posibilitățile noastre de a le schimba În sensul dorințelor noastre sau care ar produce mai mult rău schimbându-le, decât dacă le-am lăsa așa cum sunt.) „Este Înțelept nu cel care se Întristează de ce-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are.” (Democrit) Ce poți face azi nu lăsa pe mâine. Când nu fructificăm șansa pe care ne-o oferă clipa prezentă, nu facem altceva decât să ne punem la dispoziția unor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a vorbi, dar nu și luciditatea sau cumpătul necesar pentru a realiza o vorbire chibzuită, cu judecată.) Cu un ochiu râde, și cu altul plânge. (Psihologii redau această situație prin sintagma „ambivalență afectivă”: persoana În cauză se bucură și se Întristează, În același timp, față de ceva; resimte atât plăcere, cât și neplăcere; atât atracție, cât și repulsie. Trebuie observat Însă faptul că poate exista nu numai o ambivalență afectivă, dar și una intelectuală sau chiar volițională: În plan intelectual, se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rezultate cel puțin la fel de valoroase. Μ Încă o limită umană: când ne descoperim defecte supărătoare de caracter, ne face plăcere să constatăm că și alții le au; când Însă descoperim că și alții au o serie din calitățile noastre, ne Întristăm. Μ Orice sarcină primită la un moment dat trebuie să o personalizăm: să o impregnăm Îndeajuns cu gândurile, așteptările și emoțiile noastre, adică să o facem să devină a noastră. Altfel, o vom executa forțat, mecanic și nu vom câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
față de propriile fapte se realizează mai greu). Μ Nicolae Steinhardt spunea: „Aflarea adevărului Însingurează” (Jurnalul fericirii). Desigur, acest filosof al moralei avea În vedere, În primul rând, descoperirea adevărului moral, cu aspect mustrător: când, de exemplu, descoperi că te-ai Întristat - și nu te-ai bucurat - aflând de succesul de moment al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai acceptat nenumărate lingușiri la adresa ta etc., nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a cuceri Grecia, a avut o tresărire de bucurie și de orgoliu văzând atâtea zeci de mii de ostași În slujba sa, fapt reflectat de privirea-i mândră și de veselia chipului său; dar, aproape În același timp, s-a Întristat, privirea i s-a Încruntat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi la gândul că, nu peste mult timp, o mare parte din bravii săi ostași vor trebui să moară. Μ Multe dintre erorile pe care le facem se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de parcă nu te-aș cunoaște, iar tu o să te plimbi în sus și în jos, așa, ca și cum ai aștepta pe cineva. Ai înțeles? (se așează pe bară citind ziarul ridicat deasupra feței) Ea 1: (intrînd într-un joc ce o întristează, se plimbă așa cum i s-a spus, dialogul consumîndu-se numai cînd ajung unul în dreptul celuilalt) De ce mi-ai dat pachetul? El 1: Au început să-mi dispară manuscrise. Ea 1: Chiar așa?! El 1: Chiar așa. Ea 1: Mai ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de noapte, supraveghetor de proximitate. Adevărul se află în privirea lui. Regizorul și supravegherea de parcurstc "Regizorul și supravegherea de parcurs" Că ne place sau nu, că ne întristează lucrul acesta sau, dimpotrivă, ne bucură, nici un spectacol, prin însăși natura lui, nu rămâne același ca în seara premierei. El se îmbunătățește, se degradează ori se erodează de-a binelea în urma contactului cu publicul; oricum, întotdeauna apar unele devieri de la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
busuiocul păpădia, gherghina). Florile nu au o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu. Poetul își raportează la ele sentimentele; ele sunt prilej de meditație, așa cum și pomii fructiferi sau stejarul și gorunul se bucură sau se întristează după cum poetul reușește să se confeseze. Impresia de viață, de realitate, o dă poetul când vorbește despre biografia lui, despre țară sau despre istorie. Tiberiu Utan este un poet al anotimpurilor; cântă iarna și primăvara, surprinzând macro și microcosmosul: "Ciupercile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că "simplifică versul și-i descrețește fruntea." Marin Sorescu parodiază în permanență de la volumul "Singur printre poeți" la volumul "La lilieci". Parodia lui înseamnă de fapt un anumit fel de a privi lumea, cu bunăvoință, cu ironie, înveselindu-se și întristându-se totodată. Așa se explică succesul de public pe care l-a avut poetul și rezervele pe care le-a formulat critica. Al. Piru îl persiflează: "Așa intitulatele poeme din volumul "La lilieci" de Marin Sorescu nu sunt poeme, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în sfera posibililor proprii (pornind de la determinațiile sale) sau în mod aleatoriu, depinzând de orizontul de sens în care putem să-l gândim? Care sunt orizonturile de sens care fac posibilă meditația asupra sinelui? Scrisul îmi produce bucurie, publicarea mă întristează (deși gândirea-pentru-scris pare să se desfășoare în vederea publicării). Bucuria scrisului este egalată (calitativ vorbind) doar de cea a lecturii unora din autorii frecventați. Ceea ce ar sugera, pe anumite zone, coincidența sine-lui cu altul; ori bucuria de a găsi o formă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
atunci extrem de sexy. Oricum, mi-a înfipt cuiul în inimă cu ceaiul lui gol. Mă întreb necontenit și zău că aș vrea să o încerc și pe asta: ar face față cu două deodată? Numărul cinci, cu Macarena lui... Mă întristează sincer gândul că o viață sexuală a avut, dar a irosit-o și pe aceea în rateuri din poziția misionarului. Nu-mi amintesc de el cu plăcere: este singurul bărbat din viața mea (în afară de numărul unu când era supărat sau
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și animă, se și întristează, întrucît nu-și găsește locul în ea. E tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la panorămi țăranii se civilizează’’.6 ) Comun lui Caragiale și Bacovia e, iarăși, limbajul jurnalistic. La autorul Momentelor acesta era un mod
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost „lansat” de Bacovia, cu care, acum, după observația d-lui Gheran, seamănă izbitor fizic. Cinci minute am discutat despre butada (auzită de mine, întîi, de la Savin Bratu, în 1964) că „meritul Agathei a fost acela de a-l fi întristat pe Bacovia’’. Ea îi aparține - m-a asigurat d-l Gheran - lui Eugen Jebeleanu. în fine, după aceasta s-a referit la exemplul ce ilustrează măsura paroxismului de care era capabil uneori poetul, redînd din memorie o pagină citită în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mai rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și, poate, mîngîia maturități”. („Impresii de roman”) în ciuda tuturor acestor lucruri, morala fabulațiilor despre compozitor și intrumentist e prețioasă: ea ne spune că Bacovia simțea nevoia, chiar și la alții, să audă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin landele numite ale lui Charlemagne, pămînturi nedesțelenite, așezate pe culmea platoului care desparte vadul rîului Cher de cel al rîului Indru către care duce și un drumeag pieziș, ce pornește de la Champy. Cîmpiile astea netede și nisipoase, care te întristează pe o întindere aproape de o leghe, întîlneau într-un pîlc de copaci drumul spre Saché, numele satului de care ține Frapesle. o descriere expresivă care traduce starea psihologică a personajului: (86) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
primul va vedea o forță financiară utilă statului, un sprijin al păcii și al prosperității, pentru că va vedea că el este acela care face față măsurilor necesare pentru a obține aceste bunuri. Pentru ca plătitorii aparținând clasei inteligente să nu se întristeze prea tare de aceste noi plăți, li se va remite o dare de seamă asupra destinației acestor sume, cu excepția, bineînțeles, a sumelor care vor fi repartizate pentru trebuințele tronului și ale instituțiilor administrative. Persoana domnitoare nu va avea proprietăți personale
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Care frază este scrisă corect? a) Cel cel vede săl anunțe. b) Ce-l ce-l vede să-l anunțe. c) Cel ce-l vede să-l anunțe. 7. Antonimul cuvântului "a se bucura" este: a) tristețe b) a se întrista c) mâhnire d) posomorât 8. Există prefixe în seria: a) nedrept, inabil, a desface; b) biologie, aeromodel, polisemie; c) lăutar, meșteșug, îndrăzneț. 9. Alege seria în care se află anacolutul: a) Omul potrivit la locul potrivit. b) Unde sunt o
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
iar fata se-ntoarce la cortul feciorului de-mpărat. Vremea trece și slujitorii îi aduc aminte feciorului de-mpărat că e ziua Sfintei Vineri, când trebuia să plece cu vânatul, întrucât îl așteaptă părinții și logodnica. Feciorul de-mpărat se-ntristează la gândul plecării, dar...logodna era logodnă, și nu putea să rămâie de rușine. Părăsește fata, lăsând-o în brațe cu o pernă umplută cu tot felul de flori mirositoare, mai ales cu rozmarin și cu calomfir. Fata, rămasă fără
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]