2,740 matches
-
Te las la clinică și iau un taxi de-acolo. — Nu suport să mă duc acum la clinică. (Își sprijini fruntea de volan.) Încăperile alea teribile... Aș vrea să meargă să le viziteze toată lumea din Estrella de Mar. Mă gîndesc Întruna la toți oamenii ăia care au băut șampania lui Hollinger și l-au privit și pe el ca pe un oarecare hodorog gras cu o nevastă cabotină. Și eu printre ei. Dar n-ai pornit tu incendiul. Nu uita asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pentru război... Ai să-i știi după zbierete, ai să vezi. Stau ca oile într-un țarc și nu văd decât cerul deasupra capului. Nu cunosc altceva din afara curții. La început îl urâse pe acel bandari care conducea și vorbea întruna, ca un radio lăsat deschis. — Iese totdeauna așa, singură, prin oraș? — Nu, doar câteodată, mormăise șoferul. Doar când i se face de moarte... O conduse cu coșurile până aproape de școală. Când lovi ciocănelul în poarta din zid, voci subțiri de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă un Exponent; totuși, Își urmează drumul, indestructibil și neobosit, și acționează orbește În marile adâncuri: astfel, el se Întrupează Întruna În Sectă după Sectă și În Biserică după Biserică și se dizolvă Într-o nouă metamorfoză. Acest lucru se observă mai ales În Anglia, care, fiind cea mai bogată și mai prost educată dintre națiunile Europei, oferă tocmai elementele (Căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prin prieteniile și prin modalitățile vieții sale cotidiene În sânul unei burghezii ce pierduse puterea de a-l justifica, el căpătase conștiința de a fi aparte În aer și fără rădăcini, un Ganimede Înhățat de ghearele vulturului; el se simțea Întruna deasupra mediului său. Dar, după Revoluție, clasa burgheză Însăși preia puterea. Conform logicii, ea ar trebui să-i confere scriitorului noua lui demnitate. Numai că această operație n-ar fi posibilă decât dacă acesta accepta să se Întoarcă În sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
afla adesea în afara orașului, căutând un loc de luat în arendă spre a duce o existență pașnică, departe de zarvă, departe de bârfe, departe de ochi mustrători. Timp de două săptămâni încheiate, l-am așteptat așadar zi de zi, cerând întruna vești despre el de la Warda și de la Mariam. Ele n-aveau habar de nimic. Ca și mine, așteptau. Când, în cele din urmă, a sosit, m-am năpustit asupra lui și am început să turui atât de repede încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asalturilor succesive ale portughezilor. Am ceva mai bun de făcut astăzi. Trebuie să mobilizez întreg Maghrebul, să-l reunific, prin șiretenie sau prin forța sabiei mele, în vederea luptei împotriva năvălitorului. Am strâns pumnii cât am putut de tare, repetându-mi întruna că n-ar trebui să-i răspund; dar la douăzeci de ani nu ești prea temperat în ce faci. — Așadar, am spus rostind cuvintele rar, de parcă aș fi vrut doar să pricep, vrei să lupți împotriva portughezilor, dar nu împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta e cu adevărat important: trebuie ca stăpânul nostru să apară ca un rege, nu ca un corsar. Am tăcut, scormonind după un pretext care să mă facă să scap de o corvoadă atât de primejdioasă, însă Harun mă hărțuia întruna. Glasul lui părea că vine drept din propria mea conștiință. — Nu ai dreptul să șovăi. Un mare imperiu musulman e pe cale să se nască în Orient, iar noi, în Occident, trebuie să-i întindem mâna. Până acum am suportat legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a văzut. Când am trecut eu la prânz pe aici, s-a văzut. Și dimineață s-a văzut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ai trecut și dimineață? BĂRBATUL CU BASTON: Am trecut... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și lătra? BĂRBATUL CU BASTON: Lătra. Lătra întruna. (BĂRBATUL CU PĂLĂRIE se apleacă mult deasupra fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dar poate că nu l-a aruncat nimeni. BĂRBATUL CU BASTON: Cum adică? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate că a trecut pur și simplu pe aici și a căzut singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se vadă tot! GARDIANUL (Speriat, distrus.): De ce să se vadă tot? Se agață de ARTUR.) Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu vă spune nimic? ARTUR: Absolut nimic! GARDIANUL (În hohote de plâns.): N-aveți inimă... Ne aruncați în stradă... Știți bine că până la oră unu e interzis să umblăm pe stradă... Ne vor vâna ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
locuibil și se transformă într-o "lume". Rolul ritual al stâlpului sacru este de mare însemnătate: cei din tribul achilpa îl poartă cu ei peste tot și-și aleg drumul după cum se înclină stâlpul, ceea ce le permite să se deplaseze întruna fără să iasă din "lumea lor" și fără să întrerupă comunicarea cu Cerul în care a dispărut Numbakula. Dacă stâlpul se frânge, este o adevărată nenorocire; aceasta înseamnă într-un fel "sfîrșitul Lumii", întoarcerea în Haos. Într-un mit amintit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era caraghios? — Poate, dar el nu-și dădea seama. Și se îndrăgostise de femeia aceea pe care o vedea zilnic, dar nu știa cum să-i vorbească. Nu îndrăznea să-i spună că se îndrăgostise de ea, că se gândea întruna la ea. Ar fi vrut să o țină în brațe, să o sărute, să-i spună că o iubește. Ea nu știa de el, de unde să știe. Uneori băiatul acela era atât de trist din cauza fetei cu care nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai grijă. Ia întâi o gură mică, de curaj, mi-a șoptit Ana. La masa de lângă noi se așezase scriitoarea. O bătrână care venea parcă de când lumea acolo. Scotea teancuri de foi, caiete, grămezi de pixuri, creioane, stilouri și scria întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vizeta ei închisă.“ Inginerul mi-a surprins privirea. „De-acolo începea sectorul viețașilor“, a precizat el. „Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă“, a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind întruna, pierită de farmecul ascuns al temniței năruite. Am renunțat să mă îndrept spre sectorul viețașilor. Mă gândeam că inginerul ar fi fost în stare să facă cine știe ce scamatorie, să deschidă vreo trapă secretă care să mă înghită sau să trântească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu un lacăt pe măsură și eu să rămân ca un șobolan în capcană în timp ce el ar sta și s-ar agita pe lângă Ester. Îl credeam în stare de așa ceva după semnalele pe care mi le tot trimitea, mirându-se întruna că nu mă volatilizasem încă. Nu am întrebat-o mai târziu nimic pe Ester, de fusese ceva între ei. Nici nu mă interesa. Simțeam în acea clipă că inginerul doar o dorea, îi dăduse probabil târcoale, nu-l lăsase Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vezi (către mine, mângâindu-mi obrajii ninși), noi am venit aici să privim ca la muzeu, dar dumnealui trebuie să, și zilnic, vai, câtă durere mai este în lume și noi nu știm, ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul își lua și el bucățica lui de triumf. Mă studia ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi schimba masa din crâșmă, că a început de fapt timpul Morții. Aerul rece care te înconjoară la început ca o boare plăcută, ca o adiere de briză îndepărtată, răcoarea transformându-se mai apoi în aburi de gheață, învăluindu-te întruna, strecurându-se până și în gânduri, în vise, în dorințe, amorțindu-ți cuvintele, sleindu-ți elanurile, obosindu-te fără să fi făcut eforturi anume epuizante, este de fapt aerul Morții. Pregătirea venirii ei, a privirii ei, a însoririi ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna prelungile degete ale lui Ester: „DACĂAIFICITITLEVIȘTROSNAIMAI ÎNTREBATÂMPENIIÎNCLIPEDEONIX“. Teodora a rămas și ea pe Bulevard. A îmbătrânit (eu ce-am făcut?), bântuie acum de la Cercul Militar până la Cișmigiu. Intră prin prăvălii (nu cred că mai bea, n-am mai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu fața vopsită, ca în dansurile cu măști tribale, rituale. Dată cu alb pe obraji și pe gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându-i chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te ducea în înaltul spre care tot zorea, pierzându-te, odată cu el, în nesfârșirea amăgirilor tale toate, din care erai urzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate. 7tc "7" Scriu, de la o vreme, din ce în ce mai mult la Bibliotecă. Nu știu ce se întâmplă, dar acasă dorm întruna. O moleșeală pe care doar în vacanțele de student, când veneam acasă după examene, o simțeam. Dormeam atunci zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
profesorului ne înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar la câțiva pași de noi. Nu puteam vedea ce era înăuntru. Fraki ținea întruna draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
supusă, urmând un drum trasat întotdeauna de alții. — Ai să ajungi inspectoare-șefă, i-am spus cu năduf. Poate chiar ministereasă, dacă-ți pune Ceaușescu mâna pe buci. Credeam în vremea aceea că Ceaușescu trebuia să fie curvar, să aleagă întruna femeile pe care le-ar fi procurat aparatul de partid instruit special pentru așa ceva și multe alte bazaconii din astea. Credeam că-l imită pe Carol II nu numai în grandomanie, dar și în curvăsăreală. N-a luat de la fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avut de făcut decât să aștepte să o sun și să o chem, la cele mai imprevizibile ore, indiferent pe unde hălăduiam, răspundea mai întotdeauna și venea ca și cum numai asta și-ar fi dorit să facă, pentru asta se pregătea întruna. Știam și nu știam câte ceva despre ea. După cum nici pe ea nu o interesau prea multe despre mine. Ne cunoșteam parcă de când lumea, poate ne și născuserăm împreună, copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]