2,732 matches
-
au spus nici pîs, nici măcar atunci cînd le-am citit ce-a scris o cititoare, ce-și exprima dragostea față de președintele Iliescu: „Dac-aș putea i-aș oferi 20 de ani din viața mea să-l văd fericit și zîmbind Întruna”. Era un cor de sforăieli În birou, ca la film. Adormisem și eu, cînd ne-a sculat ȚÎra anunțîndu-ne că vin minerii. Cineva a propus să dăm jos firma cu numele revistelor, altcineva a sugerat să ascundem mașinile de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard. Ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison și ducînd-o apoi la filmul suedez, scena cu balansarea televizorului, măcelul). O sumedenie de cadre ți se fixează-n minte Într-o lume a psihiatriei curate, netaxate, singur taximetristul pornește Întruna aparatul de taxat și-i taxează pe toți, deși toți sînt În rol, iar Bobby, la 33 de ani, joacă desăvîrșit. Ce rămîne totuși neclar: dacă Scorsese chiar crede Într-un asemenea personaj transformat În erou (un fel de Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un film care, de n-ar fi fost Pacino, ar fi putut fi recomandat amatorilor de telenovelă cu gaze de eșapament, iar finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ți Îngropi nevasta de vie În zid numai pentru că așa ai visat după o fiolă cu țuică de seară și pe urmă să te arunci de pe casă pare cel puțin suspect. CÎnd explicația e mult mai simplă: biserica se prăbușea Întruna pentru că Manole n-avea tehnică, furau ăia ciment ca-n zilele noastre, asta-i tot. E-adevărat, după crimă mînăstirea nu s-a mai prăbușit, nevasta se mai aude și-acum pe la bază, dar măcar de-ar fi fost Notre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
extrem de rar, Stevens Johnson, nimeni de la Victor Babeș nu știa ce-i ăsta, nu văzuseră așa ceva, și veneau cu tot felul de diagnostice exotice, leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era tot mai rău, slăbea Întruna, 6 kilograme Într-o săptămînă, saliva continuu, tușea continuu, avea febră continuu, nu putea dormi, scuipa și făcea pipi cu sînge, sîngera pe nas, pe gură, prin urechi, i se descuamează toate mucoasele, mi-a explicat șeful de secție, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au mai și aflat că s-a născut la Sankt Petersburg, au izbucnit În urale și-au pus pe lunga masă a Întrevederii o puzderie de conserve de icre roșii, pachete de țigări și sticle de votcă, rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze textele lui Dylan Împreună cu mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de atîtea ori, Încît pentru prima oară de cînd Îl citesc pe maestru am Început să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-ar trebui să aibă măcar un rid lîngă gură, de la beletristică. Mai ales că-i belgiană. Fiică de ambasador, de mică, a străbătut multe țări. Pe urmă a devenit anorexică. Apoi a-nceput să scrie. De 15 ani scrie-ntruna, apărîndu-i cîte un roman În fiecare an, toamna. Și fiecare roman devine imediat bestseller. Amélie este un fenomen aproape planetar. În multe locuri din lume au apărut cluburi de fani, oamenii (mai ales fetele) Îi imită modul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu credea că le mai ține minte ori că ar avea curajul să le istorisească cuiva. Dar aici e singură, infirmiera vine cu treburi și pleacă îndată, e o fire repezită, iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se va molipsi și va înlătura cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faleza stâncoasă și pustie, unde nu se aventurau decât puțini, tăcuți amândoi, el privind valurile și ținând-o de mână și ea privindu-l și neștiind ce plăcere găsește în a se uita la nesfârșit la apele verzi care vin întruna la țărm, abia târziu întrebându-l „Ce mai e pe acolo?“ și el lăsând neașteptat de multă tăcere înaintea răspunsului „Nimic nou, toate la fel de rele“ și n-au mai discutat despre asta, pentru că ea îi spusese îndată - punându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pândindu-i tresăririle care s-o convingă de încă existența lui; apoi câteva ore acasă, cu cafele și calmante, nereușind să doarmă și simțind sprijinul fără margini al Aurorei Mocanu, care-și lăsase treburile și stătea cu ea, vorbindu-i întruna, înainte de a se duce din nou la spital, la căpătâiul celui ce acum mișca, deschidea ochii, zâmbea, i se ridica o piatră de pe inimă, n-au fost atinși centri vitali, nu dorea în clipa aceea decât ca el să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții încleștați. Ce anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna vorbele astea în gând și nimic altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas tare. Simțea ceva nedeslușit, ca o furie, îndârjire și rușine crescând în el. Iar se gândea la vorbele acelea și rostea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la locul lor, lăsându-i în camera cu lumină portocalie pe Andrei Vlădescu, care gesticula exagerat, și pe Lia, așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și dacă înaintarea nu este cumva întoarcere. Să se oprească și să aștepte risipirea pâclelor a căror apariție n-o înțelegea? Atunci sporea în el nemulțumirea că nimic nu este cum ar dori el. Îl cuprindea o stare de agitație, întruna izbucnind din străfundurile lui în unde care nu se mai terminau, precum lava, fumul și cenușa unui vulcan deloc furios, chiar blând în manifestările sale, care își epuizează forțele catastrofale numai într-un permanent mârâit și o fără de sfârșit clătinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i povestea cu filmul, nu-i așa? P-asta o iau deocamdată.“ Andrei știa că n-o să mai vadă niciodată romanul înapoi. Pe urmă se fâțâise o vreme mișcând încet din șoldurile pe care se mulau pantalonii negri, ridicându-și întruna mâinile la ceafă. Andrei Vlădescu era convins că mișcările astea fac parte din jocul ei de ațâțare, până în clipa în care i-a spus: „Da’ nu-mi zici nimic, dragă, de perucă? Nu-mi stă bine?“. Nu observase asta. De sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și vârful limbii în câte-o licoare... Fii bărbat serios, am venit să stăm de vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se întrerupea doar pentru câte o clipă, să-i atragă atenția: se desface în sensul celălalt, nu trage așa, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sunt un mârșav care, dacă nu se ține de promisiune, nu merită nici o atenție. Peste două zile o aștepta la el. Ca de fiecare dată, înfrigurat că n-o să vină, începând să aștepte efectiv cu vreo oră înainte și privind întruna ceasul, temându-se să nu se întâmple ceva. Îi transpirau palmele, și le ștergea întruna de o batistă sau de pantaloni. Punea de fiecare dată răul înainte și detesta întârzierile oricui, imediat se gândea la un accident, sau ceva neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două zile o aștepta la el. Ca de fiecare dată, înfrigurat că n-o să vină, începând să aștepte efectiv cu vreo oră înainte și privind întruna ceasul, temându-se să nu se întâmple ceva. Îi transpirau palmele, și le ștergea întruna de o batistă sau de pantaloni. Punea de fiecare dată răul înainte și detesta întârzierile oricui, imediat se gândea la un accident, sau ceva neapărat sinistru și îl apuca panica. Pe măsură ce se apropia momentul simțea în el emoție și teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Suntem patru traducătoare pe limba franceză și ne-am putea descurca bine, ne-am aranja între noi un program care să nu ne epuizeze. E groaznic să stai cu căștile la urechi opt ore, cu mici pauze, și să traduci întruna simultan tot felul de conferințe și cursuri care nici nu-ți mai spun cum sunt și ce termeni folosesc. Nimeni nu e în stare să facă asta ca lumea, chiar și cu experiență îndelungată, dacă durează atâtea ceasuri. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
public pe patru roți, pe care mă chinuiam să Îl manevrez pe străzile orașului. Ambreiaj, accelerație, schimbător de viteze (de la punctul mort la viteza Întâi? Sau de la viteza Întâi la a doua?ă, ia piciorul de pe ambreiaj, Îmi repetam eu Întruna, dar Îngânarea acestei mantra mi-a dat prea puțin curaj și nici o idee despre Încotro să mă Îndrept În nebunia traficului de la ora prânzului. Mașinuța s-a scuturat sălbatic de două ori, după care a țâșnit drept În intersecție. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o cafenea, un pic abțiguiți, am decis să ne cheltuim amândoi cecurile de călătorie și am cumpărat bilete, numai dus, pentru Bangkok. Am străbătut mare parte din Asia de sud-est, rareori cheltuind mai mult de zece dolari pe zi și am discutat Întruna despre viitor. El era nerăbdător să Înceapă să predea engleza la una dintre școlile pentru copiii săraci din oraș, entuziasmat de ideea că avea să modeleze minți tinere și să-i Îndrume pe cei mai lipsiți de mijloace și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
E clar că nu gândeam limpede. Am ajuns la timp la interviu, la ora unsprezece dimineața, și nu m-am impacientat decât după ce am dat cu ochii de fetele subțiri, cu picioare lungi, gen Twiggy, care așteptau la lift. Tocau Întruna, iar bârfa le era Întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul emis de pantofii cu tocuri Înalte care făceau toc-toc pe hol. Tocătoare, am conchis eu. Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
descriu În cuvinte câtă tensiune mă Însoțise În Îndeplinirea fiecăreia dintre sarcinile mele de serviciu, ca și faptul că, atunci când mă aflam la birou, mi se părea că munca mea era extrem de semnificativă, chiar importantă. Am tot vorbit și vorbit Întruna, dar nu m-am priceput să explic o lume care, măcar că se afla la numai două ore depărtare În plan geografic, făcea de fapt parte dintr-un cu totul alt sistem solar. Toți dădeau din cap aprobator, zâmbeau, unii mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]