4,649 matches
-
spume, și Întrebă unde se află măria sa. În același timp, unul din Apărători se apropie de Oană, cu două răvașe făcute sul. - Mesaje venite pe calea săgeții, de la miazăzi și de la Răsărit! spuse oșteanul. Oană Îl citi repede și se Întunecă. - Vești proaste? Întrebă Alexandru. - La prima mă așteptam. Dinspre sud au intrat În Moldova peste zece mii de spahii. Călăreții comisului Toader dau lupte de hărțuială. A doua, Însă, este ciudată. O sută de Cuceritori au pornit de la Istanbul spre Răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și n-am de gând să te mai las singur! - Mi se pare că seamănă cu cineva... spuse Erina, zâmbind. E Încăpățânat ca taică-său. - E o prostie ce faceți! țipă Oană. Mergeți... . nu, e prea târziu... Chipul căpitanului se Întunecă. Corpul i se Încordă, devenind parcă un bloc de granit. Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi și spuse: - Maestrul Shan Bao vă invită la ceremonia ceaiului, În pavilionul din a patra curte. Prezența oaspetelui Oan-san l-ar onora În mod deosebit. Oan-san făcu un semn afirmativ, iar călugărul fugi Înapoi. Seara Întârzia, deși cerul se Întunecase. În munții Songshan nu ninsese de aproape două săptămâni, dar acum iarna părea să revină. Fulgi mici și ușori, abia vizibili, Începură să cadă Încet și un vânt ușor tulbură pădurea. Poate că Yamabushi avusese dreptate și iarna lui 1475
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
observe cea mai mică schimbare. Dar simți mâna Erinei strângându-i Încheietura mâinii drepte, care rămăsese sprijinită În mânerul spadei. Prin sufletul Erinei treceau toate marile schimbări. Deci avea loc o mare schimbare. Abia atunci, Alexandru văzu că cerul se Întunecase de tot și că un culoar de făclii contura un drum spre nicăieri. Era seară. Era iarnă. Era un cer obosit de luptă și de sânge. Și un culoar de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lăsă brațele, foarte Încet, ca niște aripi de vultur obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată pâlpâire. La orizont se iviră fulgere. Alexandru era cutremurat de ceea ce vedea. Ziua se făcuse noapte. Lumina se făcuse Întuneric. Întunericul era străbătut de fulgere. Valurile mării se ridicau, tot mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente aplicate copiilor, ci chiar din prea multă dragoste și toleranță din partea părinților. Dragostea exagerată a unor părinți prea iubitori față de copil le întunecă rațiunea, astfel încât ei nu mai văd prăpastia spre care li se îndreaptă odrasla și nu își dau seama că ei sunt principalii vinovați în cazul unui eșec. Asemenea părinți nu aplică un principiu fundamental al educației pe care personal l-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare în aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un singur gând: care va să zică, e tânără! Picăturile de ploaie se preling din tavan și-i cad în poală, lăsând pe mătasea roșie urme negricioase. Amrita își ridică fața în sus și scoate limba. Ploaia răpăie în continuare. Afară s-a întunecat și parcă i s-a făcut cam frig, deși nu e sigură. Pentru a scăpa de această senzație, își imaginează că-i e cald, aducându-și aminte cum se suia pe acoperișul haveli-ului tatălui ei vara, când dogorea. Simte puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se bifurcă, împărțind cerul în segmente, iar pe el îl izbește gândul că, probabil, a făcut o greșeală. Lumea lui roșiatic-maronie până atunci a devenit cenușie, cu perdele compacte de apă întunecându-i orizontul. Iar el se află aici, chiar în mijlocul ei, unde nu există nici măcar un copac. E singura proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l atragă pe Forester într-o altă discuție fără rost, apoi îl urmează până la cort și se proptește în ușă. În cele din urmă, Forrester este forțat să cedeze și-i vorbește. Așadar, cine e stăpâna ta? Moti Lal se întunecă la față. Întotdeauna a fost greu de controlat, chiar și înainte să-i moară mama. Tatăl o neglija, indiferent ce-ar fi făcut; era prea ocupat să facă bani, ca să se mai intereseze de ce se întâmpla în afara catastifelor sale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tot în urma lor moschei cavernoase, monumente reci, acum dovezi insensibile ale trecerii lor. După curba pe care o face râul în dreptul Fortului, se află Taj Mahal. Cu toată frumusețea masivă a marmorei, cu toată răcoarea pe care o oferă interioarele întunecate într-o zi toridă, este un loc plin de melancolie, în care s-au investit patruzeci de milioane de rupii și cine știe câte vieți pline de tristețe. Împăratul Shah Jahan a fost fermecat de Mumtazi-i-Mahal. Durerea provocată de pierderea ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbatului se ițește spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apă pe care Balraj i-o așază zilnic pe pervaz. Sticla este mică și cu toate că Pran are grijă să-i ajungă, seara e întotdeauna goală. Noaptea își simte gâtul uscat și efectul izbitor al lassi-ului dispare. Curând, lumea exterioară se întunecă treptat, încât zgomotul străzii, care invadează de obicei încăperea mică și supraâncălzită în care se află, pare să vină de pe alt tărâm. Într-o zi, Balraj nu mai apare. În locul lui sosește Ma-ji, însoțită de un bărbat slab, nervos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nedeslușită. Pran se întreabă dacă Khwaja-sara poate deveni invizibil, dacă puterea de a se îndepărta vederii este o manifestare profundă de androginism. Deja, cu excepția mâinilor, din făptura pe care o avea în fața ochilor n-a mai rămas decât un maldăr întunecat de cârpe. Dibace ca un trișor, Khwaja-sara apucă între degete o perlă mică, pe care o lasă să cadă în pulberea roșie și începe s-o mărunțească. — Asta, îi spune el foarte încet, dar cu o privire grăitoare, este asha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dar spre deosebire de ei, al lui nu era o fisură dramatică. Era ascuns chiar la suprafață, manifestându-se printr-un aer nespecific de gravitate, pe care-l adopta când trebuia să ia parte la discuții nerelevante sau uimitoare. Figura i se întuneca un moment, apoi o expresie de gândire superioară îi apărea pe chip, ca o rază de soare. Această expresie avea o calitate anume, care se regăsea în ceea ce urma să spună; chiar dacă nu voia decât să ceară pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deschisă. Scena se încheie, dar este curând urmată de o alta, în care Sylvia se află în compania altei femei captive. Imaginea nu a uneia, ci a două femei albe în pericol, îi amintește maiorului de zilele sale cele mai întunecate din timpul maharajahului, le vice anglais, și se ridică din nou în picioare, acuzându-l pe Firoz de tot felul de ticăloșii, confundând evenimente de pe ecran cu cele petrecute la Fatehpur. Ignorând invitația prințului de a se așeza la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
greu, din șelac, pe suport. Ecoul unui instrument se trezește din nou la viață prin pâlnia de alamă și grupul începe al doilea cântec. „Spirite vesele, spirite înțelepte, arătați-ne calea, Nouă, celor care căutăm să înțelegem cine ne-a întunecat această zi, Vom ridica vălul și vom alunga tristețea Pentru acele spirite atotputernice, ne vom ruga.“ După ce au cântat patru sau cinci versuri neregulate, pe care Bobby le-a urmărit mai puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plec. Știe că s-a purtat ciudat, dar nu găsește altă cale. Mătușa simte că este nesigur. În capul ei încep să se aprindă niște beculețe. Scrutează grădina, părând să caute o persoană oficială. Bobby se ridică. Figura femeii se întunecă de suspiciune. — Virginia? Mi-am lăsat poșeta aici? Sunt sigură că aveam poșeta albastră cu mine. — Ai dus-o sus, în cameră, mătușă Dorothy. Mătușa Dorothy îl privește intens pe Bobby. El o privește la rândul lui, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să simtă un cuțit în piept. Încuie ușa și se rezeamă de ea. A pus mâna pe această viață; este în sfârșit, englez! Dar mai sunt multe cerințe care până acum i-au scăpat atenției. Rafturile goale de lângă pat. Pătratul întunecat de pe perete, unde cândva se afla un tablou - mai precis unde ar trebui să existe un tablou. Ce tablou? Dar ce s-ar potrivi? Nu știe, și răspunsul pe care l-ar da oricine altcineva, un om adevărat (nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
expectorând pe rând o mulțime de coleoptere. De fapt, toate au aterizat cu bine în exteriorul megarutei. Doar cabina lui Homer s-a izbit de aceea țâșnită în urma sa. Impactul a fost teribil. Ochii Barbarei ieșiră din orbite, apoi se întunecară. Mintea care o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
prin săgeți și nu se opresc din mers. 9. Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț. 10. Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina. 11. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline, și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea. 16. Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel. 17. Și veți ști că Eu sunt Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
mișelii, și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. 10. Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci. Și voi face toate capetele pleșuve, voi arunca țara într-o jale ca pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
sunt trecătoare. $12 1. Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, pînă nu vin zilele cele rele și pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: " Nu găsesc nici o plăcere în ei"; 2. pînă nu se întunecă soarele, și lumina, luna și stelele, și pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3. pînă nu încep să tremure paznicii casei (mîinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
și pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3. pînă nu încep să tremure paznicii casei (mîinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te temi de orice înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]