9,278 matches
-
care dau notă celui care le folosește); Râde toată ziua, nu râde niciodată, râde când și când, râde mâine de ce aude azi... etc; (definește subtil comportamentul uman prin relația, aparent bizară, dintre râs și unități de timp); Sau, are râs întunecat, se luminează cerul când râde, împrăștie norii, apare soarele... etc; (definind firea omului în relație cu fenomenele naturale) Dar: nu-i timp/loc de râs, acum te-a găsit râsul, nu-i deloc de râs, ce-ți veni să râzi
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
Ilustrație: PAPĂ GERANIUM, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AUDITORIUM Între luminile scenei și intrarea întunecată a dimineții, între țocurile rochiei și zgomotul mătăsos al catifelei încercate de greutate, între vorba privită și pulsul grădinii de nicotină, Acum, în final, ne ustura palmele, avem de consolidat peretele exterior al imaginii -o lungă tentativă de apreciere pentru
LEXEME de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369469_a_370798]
-
de funcționalitate a respectivele locuri a dus, inevitabil, prin mișcările scoarței la importante modificări ale locului dar și a topografiei acestuia. Există chiar unele interpretări, corelate cu lipsa afumării pereților, inerentă unei activități de pictare într-un spațiu mai degrabă întunecat. Se presupune că, la vremea decorării lor peșterile erau altfel luminat, ba chiar o anumită dispunere a desenelor pe o traiectorie circulară relevă un fapt surprinzător. Și anume, posibilitatea ca, la anumite intervale de timp, atunci când soarele se afla într-
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
preponderentă în paleolitic, vânătoarea. Această legendă, destul de puțin cunoscută în original, dar prelucrată de Vasile Alecsandri și adaptată cerințelor poetice și normativelor romantismului târziu, este aparent simplă: Un vânător, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbră măreție, trăiește într-un codru întunecat ca și firea sa dar îngrozește pe cei din jur, care nu mai sunt vânători, ci păstori sau agricultori, cu firea sa sângeroasă, cu nestăvilita sa dorință de a ucide. La un moment dat tatăl său vine în codru pentru
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
din când în când foame de viață și atunci se reinventa, de fiecare dată cu altă intensitate, mereu cu aceeași jovialitate. Până când... până când fulgerul s-a furișat într-un loc adânc al ființei sale și i-a luminat toate ungherele întunecate, uitate, șterse... Și-atunci a văzut ceea ce nu dorea să privească și s-a retras într-o carapace de resemnare... După lumina orbitoare a urmat tunetul surd al tăcerii. Și-a acoperit atunci visele și s-a cuibărit pe-o
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
am văzut primăvară Că pe un incendiu de flăcări verzi. Și vântul care lovea Cu piciorul desculț În flăcări incitându-le puterea. Tot ceea ce este moarte Nu se poate naște, dar acum, umbră Zace bolnavă și suferă sub piedestalul Cerului întunecat. Soarele s-a îndrăgostit de o altă lume Undeva atât de departe, Dar voi, câmpuri cu ierburi Loiale și credincioase Că o mamă pioasa ați rămas Să ne înveliți trupurile Adormite intru Domnul. THE FIELDS WITH GRASS Oh, fields with
THE FIELDS WITH GRASS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370609_a_371938]
-
înfățișare cerească. El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viața mea o privire atât de senină și de dulce, un contrast izbitor între El și ascultătorii lui, cu bărbile lor negre și fețele întunecate. Nevoind să-l întrerup prin prezența mea, mi-am continuat drumul înainte, dar am făcut semn secretarului meu să se asocieze mulțimii și să asculte ce vorbește. Numele secretarului meu este Naulius. El este strănepotul șefului de spionaj și de
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
ceasul dintâi al nopții, mi-am luat mantaua pe mine și am pornit pe jos în oraș, spre porțile Golgotei. Jertfa era consumată! Mulțimea se întorcea în cetate, dar de fapt tot agitată, dar și posomorâtă și cu fețele lor întunecate și mohorâte și disperate. Mulți erau cuprinși de frică și de remușcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea, am văzut pe mica trupă de ostași, trecând mâhniți, iar purtătorii steagului, își învăluiseră capul în semn de întristare. Am auzit un
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
acum, cu îngăduința Distinsului Receptor întru deplină edificare asupra problemelor și a vremurilor din oglinzile epicului din Doi oameni răi, de Nicolae Țic, să urmărim - pe fiecare „bucată“ / „arie“ de schiță / povestire - „cantitatea de rău“ neîngăduită de cenzura proletcultistă a „întunecatului april’ 1958“, numărul de eroi nic-țic-uani ce nu pot fi „model“ / „etalon“ de om de tip nou, de homo sovieticus român, de comunist atotbiruitor / atoatebiruitor, de tovarăș clarvăzător, optimist, revoluționar etc. (1) În Decorația (pp. 17 - 27), „înfruntarea“ dintre eroii
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
2016 Toate Articolele Autorului Doar diamantele sclipeau în întuneric Și rătăceau, sărind din loc în loc, privirea. Gerul crăpa sub pași, timpul era himeric, Ce înfricoșare!..Mă-ncuraja iubirea. Alerga aerul ducând pe spate un cuvânt, Semnul mirării,-n ochi.. și-ntunecata zare! Auzul se umplea de vaier (puternic vânt) Furtuna era-ntr-o albastră disperare. Gesturi de plumb spintecau acest întuneric! Am rupt lanțul fricii la marginea nopții... În gând, anihilat-am tot ce părea himeric. Prin cercul clipei am ajuns
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
împotriva noastră ca un bumerang și ne distrug părțile luminoase și eficiența eforturilor pe termen lung, creează starea de nemulțumire, de neîncredere, reduc vitalitatea, vigoarea, armonia, otrăvesc viața. Ele dau naștere stărilor de nervozitate, de depresie. Lor se datorează chipul întunecat, vocea răstită sau batjocoritoare. Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. Gândurile pozitive dau oamenilor optimism, încredere în ei asigurându-le succese. Optimiștii sunt oameni luminoși care îți zâmbesc, sunt gata să ierte, să înțeleagă și să ajute
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului A existat pe undeva iubirea ta, Incendiul lanțurilor ei mă înălțară, Și reveneam descoperindu-i flacăra, Prin axioma ei din scorțișoară. Prin scorbura de vis întunecată, Înseninarea, îngerul mi-o aducea, A existat pe undeva privirea ta, Un pic de nebunie neprivată Din ochii mei, nu dispărea. Tot supunându-mi sufletul și ție, Mi l-am supus și mie, între timp, Spirituală, mă vedeam, inoculată, În
A EXISTAT PE UNDEVA IUBIREA TA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369581_a_370910]
-
simbolistici folosite în literatura noastră, de data aceasta. În acest al doilea poem disting, în imaginile avatarului, un lup prădător, războinic, o luptă chiar între cele două ființe spirituale, acum unite definitiv într-o singură ființă apărătoare, ( Noi, dublul nepătruns, întunecat) cu un gnom care s-a încumetat a ponegri, spune poetul. Lupta soldată cu înfrângerea ambilor combatanți, readuce aceeași imagine a lunii la final, de data asta într-un tablou al sfâșierii. Am găsit, în Dicționarul de teme și simboluri
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. Ambele poeme, pe care îmi îngădui a le numi perfecte, deschid calea studiului aprofundat al liricii dorcesciene, așa cum o socot, de ani și ani, ca fiind reprezentativă autenticității
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > JOC APRINS Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Joc aprins Prin crăpături de despletiri întunecate Se-nghesuie să se strecoare zorii. Și-a stins și noaptea candelele toate, Coșmaruri mor simțindu-le fiorii. În labirint de raze mii de focuri Dansează-mbrățișate-n soare, Licoarea lor fierbinte arde-n locuri, Deșerturi naște aspra fluturare. Livid mai rătăcește
JOC APRINS de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369640_a_370969]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La-ntrecere unii cu alții, În rotocoale de lumini, În floare-au explodat copacii Din mugurii de sevă plini. Ceară se picură-n grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul cu aleanuri Miresmele pierdute-n fum; Rămasă-n golul dintre ramuri Se-ascunde-o palmă de
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]
-
cetatea ta cu ziduri poleite cu aur și sclipiri de diamante, gunoiul de pe străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru oameni, uși făcute din cristal prin care trece lumină răsăritului de soare și asfințitul? Nu! TU esti singurul constructor al cetății tale. Fă din gândurile tale cel mai bun material de construcție
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
neîmblânzita, Isi zdrăngăne plânsul în timpanele-mi obosite de atâta liniște, de-atata somnolenta, de atâta moarte.... Te zăresc prins în gheare de plumb greoaie, În zborul sau frenetic, cineva mi te-a smuls hapsân și te duce în labirinturi întunecate, Ce poate face el cu un înger în adâncuri? Duce lumină ta diavolilor urâcioși să iși privească în cioburi de sticlă fetele hidoase? Mă strigi cu mii de voci și chemarea ta îmi sparge timpanele însetate de glasul tău strident
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
nopților ce ne-alintau cu a lor tandră poezie. Vreau să te aflu, să îmi fii soarele ce-mi zvântă lacrima Îmbrățișați de liniști sidefii ne vom cunoaște inima... Vreau să te am, vreau să îți fiu lumină-n lumea întunecată, s-aducem iubirii, un viu sacrificiu - tu cer adânc, eu floare-nsângerată. Referință Bibliografică: (Vreau să te am, vreau să îți fiu... / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015. Drepturi de Autor
(VREAU SĂ TE AM, VREAU SĂ ÎŢI FIU... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369760_a_371089]
-
la binecuvântarea caselor (a casei nou-construite sau renovate) când se săvârșește slujba "Sfeștaniei"; la sfințirea fântânilor, a izvoarelor, a icoanelor și a unor locuri de trebuință din viața omului. Prin această apă sfințită se izgonesc nălucirile diavolești și gândurile cele întunecate; mintea se curățește și bolile sunt izgonite. Agheasma Mică se poate lua în orice zi, în special în zilele de post; pe nemâncate. Agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate, iar când se învechește (nu se strică
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului George ajunse în dreptul geamului acei tineri îl salutară, apoi privi pe fereastră, în cameră era o femeie tânără ce avea in jur de douăzeci și cinci
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
el, trebuie să se strecoare afară doar când uriașul dormitează, altfel nu poate pentrucă dacă ar încerca să lupte ar pierde fiindcă ar fi o luptă inegală și asta datorită faptului că ani dea rândul a hrănit doar acea parte întunecată din ființa lui.” Decând petrecea ore și ore citind cărți George își formase obiceiul de a monologa mult, așa se întâmpla și acum plimbându-se la acele ore ale serii monologa încercând să înțeleagă tot ce văzuse și să tragă
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
citea gândurile i se duceau pretutindeni, se hotărâ să doarmă însă nu reușea se întorcea când pe o parte când pe alta, într-un târziu adormi iar în acea noapte George visă un vis impresionant. Va urma... Referință Bibliografică: ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
răspunse semnalelor lui de alarmă cu încă o doză de tranchilizant. Și să fi vrut, acum nu ar mai fi reușit să-și miște membrele pentru a părăsi zona. În momentul în care văzu, ca prin ceață, formându-se ciupercă întunecată care urma să consume aerul din adăpost, se simți smucit și ridicat într-un vârtej zbârnâitor, după care își pierdu cunoștință cu totul. -- Deschide ochii! Cercetașul își dădu seama ca vocea ascuțită care ajungea la el parcă din depărtare, nu
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]