2,651 matches
-
a fost un savant renumit și un lider al societății. Cu toate că puține dintre ele se mai găsesc astăzi, Al-Tabarī a lăsat omenirii 12 cărți. Majoritatea dintre ele erau despre medicină. Pe lângă cele din domeniul medicinii, acesta era cunoscut ca un învățat în ale filosofiei, matematicii și astronomiei. Au fost si alte cartii scrise de Ali b. Rabbăn, dar nici una nu este disponibila astazi. Iata o lista: Al-Tabarī a început să scrie această carte cu aproape două decenii mai devreme, după ce a
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
care la rându-i este sucedat, în 847, de Al-Mutawakkil. Sub acești ultimi doi califi, steaua lui Al-Kindi începe să apună, fie datorită concepțiilor sale filozofico-religioase (care păreau să se abată de la linia ortodoxă a islamului), fie rivalităților dintre marii învățați. Al-Kindi este persecutat, iar biblioteca sa temporar confiscată. Astfel că, după moartea sa, opera sa nu are prea mare popularitate, mai ales că au apărut ulterior mari filozofi ca Avicenna și Al-Farabi care i-au eclipsat strălucirea. Al-Kindi a scris
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
Jabir ibn Hayyan, latinizat (c. 721- c. 815) a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse) sau persană (după alte surse), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină. S-a născut la Tus, Iran
Geber () [Corola-website/Science/311556_a_312885]
-
(lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută și prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni) este o culegere de piese muzicale la care au contribuit doi învățați transilvani ai secolului al XVII-lea. Cel mai cunoscut este călugărul franciscan umanist, constructor de orgi și organist Ioan Căianu (cunoscut și ca Johannes Caioni, Kájoni János). Culegerea, ajunsă la noi printr-un exemplar unicat, a fost dezgropată din zidul
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
care „arăta sudul” este menționat pentru prima dată în secolul al XI-lea î.Hr. ca fiind folosit în China, însă de-abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în navigație. Unul dintre primii învățați europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Maricourt ("Petrus Peregrinus"), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon și care a scris, în 1269, un tratat remarcabil asupra magneților: "Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad
Câmp magnetic () [Corola-website/Science/311639_a_312968]
-
iudeilor sub protecția Romei, pentru a câștiga favoarea Împăratului Român Tiberiu.. După distrugerea Ierusalimului de către români, în anul 70 d.Hr., Tverya (Tiberias) a avansat la rangul de centru rabinic. În urbe se întrunea Sinedriul, cea mai importantă adunare a învățaților evrei. În preajma anului 400, aici a fost elaborată versiunea din Ierusalim a Talmudului, cu cele două părți ale sale, "Mișna" și "Ghemara". "Talmudul" rămâne și astăzi, alături de Vechiul Testament (Tanah), cartea sfântă a iudaismului. Sub stăpînirea bizantina și arabă, așezarea evreiască
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
Claudius, din anul 54 e.n., arată că în vremea aceea orașul a fost numit o vreme Claudiopolis , adică orașul lui Claudius și că dobândise probabil statutul de polis. În limba greacă orașul se numea Tiveriás (Τιβεριάς) , iar în arameica טבריא. Învățații evrei au căutat să născocească, prin speculații lingvistice și jocuri de cuvinte (midreshey milim), o explicație diferită, neaoșa, a numelui orașului. Astfel în Talmudul babilonean (Masehet Meghila p. 1,1) Rabinul Irmiya a legat numele Tiberias de cuvântul ebraic „tabur
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
de Irod Antipa, posibil pe locul unei așezării Rakat, amintită în cartea biblică a lui Iosua Navi (Yehoshua) 19,35. printre „cetățile întărite” ("ערי מבצר הצדים") aflate în teritoriul tribului ebraic Naftali . Asupra acestui subiect a avut loc dispute între învățații Talmudului, deoarece Rakat era o cetate înconjurată cu ziduri încă din timpul lui Iosua, și dacă ar fi așa, o seama de legi religioase care se aplică cetăților vechi înconjurate de ziduri ar trebui să se aplice și la Tverya
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
Tiberia apare sub denumirea de Medinat Meozia. În secolul al III-lea, pe urmele lui Rabi Yohanan,cunoscut ca unul din cei mai iluștri „amorayim”, din cei stabiliți la Tiberias, s-a mutat în acest oraș și Sinedriul (Sanhedrin), adunarea învățaților evrei în frunte cu Rabi Yehuda Hanassí. Tiberias a fost ultimul loc de adunare a Sinedriului. În acei ani, din veacul al III-lea și până la cucerirea Palestinei de către arabi în anul 614, Tiberias a fost centrul populației evreiești din
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
veacul al III-lea și până la cucerirea Palestinei de către arabi în anul 614, Tiberias a fost centrul populației evreiești din Palestina (Eretz Israel). La Tiberias s-a încheiat în cursul secolului al IV-lea redactarea Talmudului palestinian sau ierusalimitean. Printre învățații talmudiști care au locuit și activat aici au fost amorayimii Rabi Yohanan, Rish Lakish, Rabi Ami, Rabi Assi. În oraș au funcționat sinagogi și școli religioase (beit midrash), iar majoritatea locuitorilor erau evrei. Când în anul 425 a murit la
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
Gamliel al Șaselea, împăratul bizantin Teodor al Doilea a împiedicat numirea unui nou conducător al evreilor în locul său. În urma acestei porunci s-a desființat funcția de președinte al Sinedriului. În anul 520 s-a așezat la Tiberias cel dintâi din învățații numiți „savorayim”, Măr Zutra Bar Măr Zutra. El și urmașii săi au propovăduit învățătură iudaica în oraș vreme de sapte generații. În anul 527 împăratul Iustinian a întărit orașul cu un zid nou. Zidul construit în timpul sau a dăinuit până în
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
cu circa 100 de ani î. Hr., un fel de "biografie" realizată de istoricul chinez Sima Qian și care combină trei versiuni: În fine, putem menționa tot felul de legende referitoare la existența lui Lao Zi. Astfel unele susțin că marele învățat s-ar fi născut deja bătrân (!) și că ar fi trăit aproape 200 de ani. Oamenii de știință chinezi de astăzi admit aproape în unanimitate că Lao Zi a fost o figură istorică, respingând legendele și fabulațiile care i se
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
utile, nu numai de la medici, chirurgi și alchimiști, dar și din contactele pe care le-a avut cu evrei, țigani, moașe, călăi, bărbieri, ciobani și ghicitoare. A adunat informații prețioase, atât din mediile cele mai înalte ale societății, de la cei învățați, ca și de la cei neștiutori și era văzut adesea printre căruțași și vagabonzi, pe șosele și prin hanuri, situație care a determinat pe colegii morali ai timpului să-i reproșeze purtarea și să-l defăimeze. După ce timp de zece ani
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
rele ale omenirii din toate timpurile - menționând în continuare că Gradina este unul din cele patru locuri sfinte ce Domnul le are pe Pământ, și că celelalte trei sunt Muntele Sinai, Muntele Zion și Muntele din Est (adesea bănuit de învățați a fi Muntele Ararat). Cartea Genezei este sursa principală din Scripturi cu privire la geografia Edenului, dar de fapt conține puține informații asupra Grădinii în sine. Cei mai mulți situează Grădina undeva în Orientul Mijlociu. Era casa atât Pomului Vieții cât și al Pomului Cunoașterii
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
ci mai degrabă o "memorie culturală" a unor "timpuri mai simple", când omul trăia din darurile Dumnezeiești (așa cum vânătorii și culegătorii "primitivi" încă o mai fac) în opoziție cu truda agriculturii (fiind "civilizat"). Bineînțeles încă mai este multă dezbatere între învățații Iudeo-creștini și cei laici cu privire la plauzibilitatea acestei idei, afirmația irefutabilă fiind că munca agricolă și cultivarea erau ambele prezente înainte și după "Grădina Vieții". A doua carte a lui Enoh, de mai târziu, databilă incert, prevede că atât Paradisul cât
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetăruile anatomice erau interzise. În ceea ce privește terapeutică, chinezii cunoșteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau și extracte din țesuturi sau organe animale și substanțe minerale (compuși chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastică medicală, masajul, acupunctura. Învățații Greciei antice pot fi considerați fondatorii medicinei occidentale moderne, ei realizând separarea definitivă de magie și supranatural. Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile că: acute, cronice, endemice și epidemice. Boală era considerată că un dezechilibru dintre elementele clasice (umori). Românii au
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
(Shneur Zalman Schechter) (în ) (n. 7 decembrie 1847, Focșani, Moldova - d. 19 noiembrie 1915, New York) a fost un învățat și rabin englez -american originar din Moldova (ulterior - parte a României),ebraist, cercetător în domeniul iudaismului și pedagog, revelator și cercetător al documentelor Ghenizei din Cairo, părintele spiritual al curentului conservativ în iudaism, întemeietorul Uniunii Sinagogilor conservative din SUA, directorul
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "„ladino”", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate. În urma procesului de emancipare și aculturație, și în urma Holocaustului, folosirea limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
în arabă: أبو زيد حنين بن إسحاق العبادي ’Abū Zayd Ḥunayn bin ’Isḥăq al-‘Ibădī; cunoscut în latină că Johannitius) (809 - 873/877) a fost un faimos savant, medic, filozof și traducător de origine asiriana, unul dintre cei mai mari învățați din perioada Califatului abbasid (750-1258). Este cunoscut mai ales pentru activitatea sa de traducere din greacă în arabă a unor lucrări științifice, pentru care arabii l-au supranumit "șeicul traducătorilor". Autorul arab al-Qifțī (cca. 1172-1248) l-a considerat pe Ḥunayn
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
a fost farmacist. La Bagdad, Ḥunayn bin ’Isḥăq intra la scoala medicală a maestrului Yūḥannă bin Măsawayh (777 - 857). Aici învăța grecește și începe să traducă texte medicale din această limbă în arabă, fiind trimis de către cei trei fii ai învățatului Mūsă ibn Šăkir să caute manuscrise grecești în diverse zone elenofone. Ulterior, Ḥunayn intra în serviciul lui Ğibrīl Baḫtīšū‘, medicul califului al-Ma'mūn. Astfel, califul îl remarcă iar în 830 îl numește la conducerea "Casei înțelepciunii (Bayt al-Ḥikma)", acordându
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
medicul califului al-Ma'mūn. Astfel, califul îl remarcă iar în 830 îl numește la conducerea "Casei înțelepciunii (Bayt al-Ḥikma)", acordându-i misiunea de a efectua astfel de traduceri în mod oficial. O descriere amănunțită a vietii cotidiene a marelui învățat ne-a fost lăsată de autorul arab Ibn Ḫallikăn în faimosul sau dicționar biografic "Wafayăt al-ʾaʿyăn wa-anbăʾ abnăʾ az-zamăn". Ḥunayn este considerat unul dintre cei mai de seamă traducători ai epocii de aur a abbasizilor. A tradus mai ales opere
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
îl desemnează pe meșteșugarul care face corturi, el este, în același timp, precum și alte denumiri de meșteșuguri, tipic pentru tradiția sufistă. Conform acestei tradiții, care interpretează denumirile cu ajutorul unei mistici a numerelor asemănătoare cabalei din tradiția iudaică, numită "abșad", numele învățatului s-ar traduce cu ajutorul calculului poziției literelor prin "Ghăqi", Risipitorul. Pentru un sufi acest supranume desemnează disprețul pentru bunurile lumești. Și-a petrecut copilăria în orașul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învățații Șeic Mohamed
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
abșad", numele învățatului s-ar traduce cu ajutorul calculului poziției literelor prin "Ghăqi", Risipitorul. Pentru un sufi acest supranume desemnează disprețul pentru bunurile lumești. Și-a petrecut copilăria în orașul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învățații Șeic Mohamed Mansuri și, apoi, Imam Mowaffaq de Nișapur. A avut o viață extrem de agitată, dacă ținem cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Învățații se aflau într-o situație precară, fiind dependenți financiar de conducători sau de
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
în orașul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învățații Șeic Mohamed Mansuri și, apoi, Imam Mowaffaq de Nișapur. A avut o viață extrem de agitată, dacă ținem cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Învățații se aflau într-o situație precară, fiind dependenți financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuși Khayam a scris, mai târziu, că a fost, în perioada tinereții, "„martor al nimicirii învățaților, din care nu a mai rămas decât o
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Învățații se aflau într-o situație precară, fiind dependenți financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuși Khayam a scris, mai târziu, că a fost, în perioada tinereții, "„martor al nimicirii învățaților, din care nu a mai rămas decât o mână de oameni, chinuită și puțin numeroasă. Asprimea soartei din aceste vremuri i-a împiedicat să se dedice perfecționării și adâncirii științei lor”". Ca învățăcel în Nișapur, l-a legat o prietenie
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]