9,824 matches
-
sa gândire. Erau elemente care să ofere lejeritate, obișnuințe și deprinderi fără de care nu faci față în societate. Ești marginalizat. "Și dacă nici bani nu ai, chiar ești exclus!" Aceste ultime cuvinte din șiragul intimei filosofii, aproape că au fost șoptite de Fănel. A și privit în jur să observe dacă cineva a auzit ce gândea. Era marcat de expresia unui personaj din romanul ce-l citise prin clasa a zecea și-i plăcuse destul de mult. Nu mai știe cum se
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
cu familie și copii cu cu o femeie atentă și devotată la braț și cu o altă ,numai una,doar una în minte.Si în inima și în spatele retinei obosite seară înainte de culcare Femeie al cărei nume încă îl mai șoptește în momentele de singurătate acută. Dar ...sunt lucruri pe care nu le poți uita niciodata.Un gest ,un cuvânt ,o privire...Momentul în care ai simțit durerea trecandu-ti prin inima că un cuțit cu două tăișuri. Unele inimi se
DE DRAGUL AMINTIRILOR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364717_a_366046]
-
dăruiau clipe unice, pline de intensitate. Doua lumi se împleteau, se amestecau în mișcări ritualice. Erau pierduți unul în universul celuilalt. Regretau doar faptul că nu se întâlniseră mai devreme. JJ o privea prin perdeaua deasă de gene și-i șopti câteva cuvinte la ureche, înainte ca celebrarea dragostei să reînceapă. Dimineața, se trezi buimacă. Se întinse ca o pisică leneșă. Ceva nu era in regula. Singură în patul ei de acasă. Se ridică în capul oaselor aiurită de somn și
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
aceștia și îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul și cu buzele sale groase ca de arap. O mușca ușor de mugurași, după care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc, îi șoptea tânărul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu finețe, făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
învelirii cu poleială”. Esența de valoare luată în considerare de juriu a fost frumusețea corporală nu acoperământul precum și inteligența, nu faima! Aceste calități etalonează și azi înfățișarea fizionomică și spirituală a actriței. Admirarea și iubirea unui om frumos nu se șoptește la ureche, de parcă ar fi vorba de o uneltire. A mărturisi și a dovedi, acestea-s criteriile adevărului inimii. Da! Bianca Brad a fost și va fi tot astfel, un om frumos! Dar și țintă a unor bice de la viață
BIANCA BRAD. STATORNICIE FĂRĂ JURĂMINTE, DEZAMĂGIRI CU JURĂMÂNT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364762_a_366091]
-
un moment dat, el o invită la dans și observă că toți cei din local îi priveau cu admirație și se simți măgulit și fericit pentru prima dată după mulți ani. Când reveniră de pe ringul de dans, soția primarului îi șopti la ureche Hanei: -Draga mea, sunteți o perche superbă așa că te sfătuiesc să nu îți scape băiatul asta. Sigur te place și depinde doar de tine să-l păstrezi. Hana nu îi răspunse, dar îi mulțimi din priviri. Petrecerea se
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
de opera lui. Hana l-a cuprins cu brațele, agățându-se de trupul lui mușchiulos ca de un copac, apoi l-a sărutat cu patimă și l-a tras spre ea, alunecând sub el ca o liană, în timp ce Ștefan îi șoptea cuvinte de dragoste. -Ești tot ce am visat! Te iubesc! Toată ziua o petrecură împreună. Ștefan îi povesti că își pierduse în urmă cu șase ani soția și băiatul care avea pe atunci vârsta de zece ani, într-un accident
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
va spune: ,, Fugi acasă, gata!”. Uite-așa, încet, încet, muncim la ,,Elisabet”, Și la fel ca mai-nainte, a trecut vara fierbinte. Chiar dacă-i de necrezut, patru ani azi au trecut, De pe deal, din aluniș, vine toamna pe furiș. Tot șoptește: ,,Îți trec anii, niciodată n-ajung banii! Lași averea, lași și casa, când vine doamna cu coasa!” Acum înțelegi matale: Vine TOAMNA VIEȚII TALE! De pe deal, din aluniș, vine toamna. . .pe furiș. . . =Detroit - Michigan - USA= Referință Bibliografică: VINE TOAMNA PE
VINE TOAMNA PE FURIŞ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364794_a_366123]
-
vor și muritori și demoni si tu Destin ce știți voi ce nu îmi vedeți durerea nici n-o arăt o las așa mocnind i-am râs-n față mă simte viu suspină surd dar n-a-nțeles să îi șoptesc e tot ce pot rămâne doar un vânt în trecere murind pe aripa lui călătorii ne regăsim ca semeni nu m-am pierdut ascuns de îmbrățișări hidoase mi-a ignorat ființa aleargă un năluc eu zbor străbat durerea respir acum
SE AŞAZĂ UN PARFUM AMAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349493_a_350822]
-
Așa că aștept de la tine același sărut paralizant, care mă înspăimântase, mă făcuse să simt că nu mai aveam aer, mă sufocam de atâta dragoste pe care nu am simțit-o și trăit-o niciodată. Ce frumos era și ce plăcut... șopti ea cu nostalgia în priviri. - Atunci de ce ai fugit? - De teamă. Nu atât teama de tine, cât mai ales teamade mine. De cum voi răspunde acestor chemări. Dacă m-aș fi lăsat copleșită de atâtea sentimente contradictorii? - Adică? De ce contradictorii? - Pentru că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
degete, mocnesc/. Iubirile surprind prin miresme romantice ca și, subtilitățile instrumentiștilor în ultimă instanță ale orchestrei și dirijorului, transformând într-o melodie cantabilă tot volumul de versuri /sclipește viața. „în valul necuprins albastru își moaie aripa rănită același pescăruș sihastru”, șoptește marea mulțumită/ . Până și în cazuri extreme când semizeii sunt surprinși în intimitate, hidoși, înspăimântători de tainele ce le dețin,Dorina Neculce nu-și iese din fire și printr-un simplu gest aduce pacea / tu zeiță hăituită de semizei fardați
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu m-am lipit ușor de tine, cu un sărut te-am răsfățat, eram doar noi la țărmul mării și briza adia spre larg. Se-ntunecase orizontu-n zare și într-o clipă am văzut
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
noi? Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalți, tot în aceeași oală ne aflăm și fierbem înăbușit. (4) Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel satana nu a mințit pe de-a întregul: făptura timp de o clipă, a devenit divină; a creat paralel cu divinitatea : răul care a contaminat lumea. Ceea ce și explică de ce singurul lucru pe
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
puse în opera de acelasi om, de aceeasi neobosita scriitoare, eseista, jurnalista etc. - Ligya DIACONESCU (printre multe alte merite, este ctitor, proprietar și director general al revistei româno-canadiano-americane „STARPRESS RÂMNICU VÂLCEA”). Care elaborează, în Canada, ceea ce febră visului proiectiv îi șoptește, în România - Românie pe care n-a uitat-o o clipă și pe care o revede, de câte ori vrea să-și reîmprospăteze inspirația și imaginația! Având în vedere energia incredibilă a acestui “mișcător de cultură” român, doamna Ligya DIACONESCU (care anunța
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
dascăl. La întoarcerea acasă, a început să ningă cu fulgi mari, filigranați și ușori ca boarea răsuflării unui prunc. Era prima ninsoare din an... - E darul pentru tine, darul trimis de îngeri cu ocazia împlinirii a 9 ani, mi-a șoptit bunicuțu surâzând. Te-ai născut la zi mare, fii fericită! - Da, da, da și te rog să-mi spui povestea acestei zile, dar să mă și lămurești ce este cu toate aceste sărbătoriri la care participăm până la Crăciun. Să-mi
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
urce, după care s-a trezit că a ajuns la marginea unei păduri. ”Poți zăbovi în pădure până către orele dimineții; apoi va trebui să te întorci în camera ta, fără ca Shinji și ai săi să bage de seamă”, îi șopti aceeași voce, pe care o identifica drept a zeității. ”Așa voi face”, rosti fetița, apoi, nerăbdătoare, păși în tărâmul abia descoperit. * Micuței Aiko îi era foame - mâncarea pe care i-o dădea Shinji era proastă și mereu aceeași. Nu avea
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
găsesc pe Ji Yan?”. Mai întâi s-a albit la față, apoi s-a aplecat către mine, de parcă s-ar fi temut să nu fie auzită sau chiar înregistrată de cine știe ce dispozitiv ascuns chiar în camerele noastre, și mi-a șoptit câteva cuvinte la ureche. ”Aha”, am șoptit, după câteva minute, ca eliberat de o mare povară, dar aflat în fața unei la fel de mari provocări. ”Așa, deci”. Nu m-am putut însă hotărî să acționez la fel de rapid pe cât aș fi vrut. Ji
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
a albit la față, apoi s-a aplecat către mine, de parcă s-ar fi temut să nu fie auzită sau chiar înregistrată de cine știe ce dispozitiv ascuns chiar în camerele noastre, și mi-a șoptit câteva cuvinte la ureche. ”Aha”, am șoptit, după câteva minute, ca eliberat de o mare povară, dar aflat în fața unei la fel de mari provocări. ”Așa, deci”. Nu m-am putut însă hotărî să acționez la fel de rapid pe cât aș fi vrut. Ji Yan, cu siguranță, nu auzise de mine
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
grația, promisiunea din priviri. Mă acapara total. Acum eram mulțumit - doar pentru asta veneam și pentru asta plătisem, nu-i așa? Însă, la sfârșit, a avut loc un incident relativ neobișnuit. Fata s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, suficient de încet cât să aud doar eu: ”Să nu pleci. Vreau să vorbesc cu tine”. ”Desigur”, am rostit, încercând să par calm, și am golit paharul. Nu mă așteptam în niciun caz să mă abordeze și nu eram atât
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
nu mai sunt, dragostea mea, urcăm în tumult. Să nu mori, Doamne, nici eu nu mor, ne refugiem în Labrador. Stoluri de ciori se mai rotesc, pare cam vesel, dar e grotesc. Copacul se zbate, e un incendiu, gâfâie frica, șoptești mereu thank you. De-acu unde mergem? Cât ține asfaltul? Nu mai sunt nimeni, dar sunt totuși altul. Pădure de aer, explozie totală, doar Turnavitu-i cu socoteală. BORIS MARIAN .
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
mai mică șansă de a o recunoaște. M-am îndreptat, aproape la întâmplare, către cea care se afla cel mai aproape de parc. "Tu ești?", am întrebat, dându-mi perfect de bine seama cât de ridicol suna întrebarea. "Vino!", mi-a șoptit, dându-mi, parcă, de înțeles că orice cuvânt în plus este inutil. Am rătăcit împreună ore, minute, zile... Am fost, vom fi... Aleasa, unica... E un labirint inextricabil. Lasă-mă să-ți dăruiesc magia, să-ți simt suflul... Lumea e
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
răspuns, privind-o în ochi. "La infinit... la infinit", mă îngână, apoi silueta ei se volatiliză, încet. Singur în cameră, privind orologiul arhaic, cu zgomot de epocă, covorul persan, dormitorul alb, curat... "Unde ești? Ce s-a întâmplat? Vino...", am șoptit, dezorientat. Peste câteva minute, strania aristocrată negresă și-a făcut apariția. "Ți-am spus că nu știi cine sunt... Sărmanul meu artist, singurul lucru pe care nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
fixând curios același orologiu. Ți-am simțit atingerea, delicată, suavă, inconfundabilă... "Te rog să vii singură la întâlnire de acum încolo... Nu vreau să mai fiu silit să fac o alegere pentru a mă putea întâlni cu tine", ți-am șoptit. Tic-tac, tic-tac, tic-tac, se auzeau bătăile pendulei, în timp ce brațele tale mă cuprindeau. * O ploaie deasă, rece, mă cuprinsese în timp ce mergeam pe stradă. Dezlănțuirea primordială a naturii, magia unei atingeri, atracția contrariilor... Să dansezi în ploaie cu regina țiganilor, desculță, sălbatică
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
inert, într-o baltă de sânge. Fata cu vioara s-a prăbușit în lacrimi, devastată. S-a aplecat asupra trupului bărbatului, într-un gest de adio inevitabil. M-am apropiat, încet. "Asta e în amintirea vremurilor petrecute împreună", i-am șoptit la ureche, fără a-mi îndepărta masca. Mi-a recunoscut vocea. "Ce-ai făcut??!! Ești nebun, ai zis că trebuie să schimbăm locul pentru a mă proteja! Ești complet nebun! Te urăsc, m-ai înțeles? Te urăsc din tot sufletul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]